“What God wants, God gets, God help us all”, cam asa zice Roger Waters in piesa “What God Wants” de pe “Amused to Death”. Lasam la o parte recomandarea subliminala si trecem la durerea mea.
Am o verisoara cu 10 ani mai mare ca mine. Acum vreo 15-18 ani s-a maritat un un nenea, moldovean si el si s-au gandit ca, asa saracuti cum sunt, sa intre la “pocaiti”, ca primesc ajutoare. Nu discutam despre scandalul din familiile lor ortodoxe. Nu puteau intelege mama si tata de la sat cum sa iti schimbi religia.
Au trecut peste asta si si-au vazut de viata. Dupa toate regulile in cauza. Si acum au familie mare: 7 copii, de care se bucura si nu prea. Adica sunt superbi, copiii sunt o binecuvantare, dar poate intr-un numar redus. Recunoaste ca s-ar fi oprit la 2-3, dar Biserica lor spune ca nu ai voie sa impiedici calea naturala. Daca Dumnezeu iti da copii, sa te bucuri si sa ii cresti.
Sunt destul de nevoiasi, s-ar descurca probabil cu 2 copii, dar au inca 5 peste numarul “de echilibru” financiar. Sunt unii marisori, altii tot mai mici. Au fetite de 17, 15, 13 ani, au si copil de 1-2 ani.
Acum vine prin Timisoara (locuiesc in Lugoj) .. este disperata. Cele 7 nasteri naturale aproape au distrus-o. La 39-40 de ani discutam despre histerectomie, isi pune problema daca nu este ceva si mai grav, in conditiile in care medicul pastreaza o tacere suspecta.
Cat de fericit va fi Dumnezeu al lor, daca raman 7 copii orfani? Cat de fericit este cand familiile astea abia au bani de paine si de un caiet? Cat de fericit este cand o femeie inca tanara se confrunta cu fibrom uterin sau poate chiar cancer?
De ce trebuie acest Dumnezeu sa isi bage nasul in intimitatea omului? In conditiile in care sunt atatea metode contraceptive eficiente, femeile acestea au “interdictie”. Nu vorbesc despre avort neaparat, pentru ca nu s-ar ajunge nici acolo, daca ar avea macar acces la o pilula contraceptiva de pilda.
Cat de corect este ce se intampla in acest caz?