Încă mai am vie în minte bucuria pe care am simțit-o, când prietena Tomată m-a sunat să-mi spună că este gravidă. Am fost atât de încântată, încât i-am dedicat un articol pe tema asta, Draga mea prietenă însărcinată.
De când am copil nu simt bucurie mai mare decât să o am alături, așa că, de fiecare dată când vreo prietenă așteaptă, sar în sus de bucurie, pentru că simt că și viața ei va fi mai frumoasă din acest moment.
Apoi am aflat că medicul care a consultat-o apoi pe Andreea i-a spus că fătul nu e viabil (că nu-i bate inima cum trebuie) și că trebuie să se gândească să renunțe la sarcină.
Am stat la telefon și mi-a venit greu să spun ceva util sau liniștitor.
Fata asta, care trecuse deja prin iad, mai avea parte de încă o nenorocire.
I-am spus că eu aș mai încerca, pentru că nu văd nicio altă soluție să temperezi o asemenea durere pe care o duci o viață întreagă.
Și i-am recomandat să o vadă și doctorița mea (d-na Florina Todoruț, pe care o voi recomanda cu drag câte zile voi avea). Este un medic de o blândețe și un bun simț incredibile, cu ea mi-am dus sarcina la capăt, cu ea am născut și la ea o voi duce și pe Nadia, când va crește și va avea nevoie de un ginecolog bun.
Mă gândisem că îi va fi alături în acel moment atât de negru, când va trebui să treacă prin pierderea sarcinii (natural sau asistată) și că eventual cu ea va face pașii necesari spre o nouă sarcină, de data asta cu succes.
Am avut uriașa bucurie, între Crăciun și Anul Nou, să aflu că de fapt fătul e bine merci, că sarcina este în grafic și că nu-și va începe anul cernită la port și suflet.
Da, a trecut un an de când micuța Ada le bucură casa și inimile.
E sănătoasă, e frumoasă, le va pune creierii pe bigudiuri de acum, ca-i tot mai independentă și vrea să învețe tot mai multe.
Dar așa este frumos, noi să-i creștem și să ne bucurăm de toate, de dulceața lor, de câte un tantrum sau de câte un pupic, când se îndură să ni-l dea.
Să fiți fericiți, copii, să vă bucurați de mulți ani împreună.
In aprilie, cand am fost la primul control, sarcina avea 6 saptamani mi-a zis medicul :”Imi pare rau, nu are activitate cardiaca, este oprita din evolutie”. Si acum imi suna cuvintele in cap.
Am mers sa mai cer o parere si azi port in burtica o fetita de 23 de saptamani si abia astept sa o tin in brate.
L multi ani, Ada!
Uff, mor cand aud povesti din astea, dar ma bucur ca au final fericit.
Sa ai parte de o sarcina usoara si o nastere fara probleme. Felicitari 🙂
tu, Lala, pe la mine nu mai dai, nici n-am stiut ca esti insarcinata. Felicitari, ma bucur enorm pentru tine. Sa fie bine totul pana la capat si dupa.
Zilnic dau pe la tine doar ca nu ma vezi 🙂
Bine, ma, Dojo, ca faci de-astea. Sa ma faci sa plang adica 😛
Ti-am multumit si-atunci si iti multumesc si-acum pentru tot ajutorul si pentru fiecare cuvant pe care mi l-ai spus sau l-ai scris pentru mine. chiar si pentru cuvintele de legatura 😛
Ada e argint viu, dulce pana la cer si inapoi si primul consult e atat de departe de mine ca nici nu mi-l mai amintesc bine. Iar dna dr. Todorut e intocmai asa cum ai descris-o, o femeie si un om in toata puterea cuvantului.
Cat de frumos ai scris, m-a emotionat articolul. Sa va traiasca copiii, amandurora, si sa va ofere multe bucurii, mamicilor! 🙂