Nu vă plictisesc cu amănunte de genul “Câinele şi căţelul”, pentru că foarte probabil chiar şi generaţia haicinci a mai prins câte o fabulă băgată pe gât de vreo profă care nu doreşte să discute numai despre Esca. Povestea cu egalitate dar nu pentru căţei este deci ceva cunoscut şi clar ceva de care dăm cu capul cam în fiecare zi.
Un topic de-al berlinezului ( 🙂 ) blogosferei mi-a dat o idee de altceva pe lângă ce povesteşte el: “un nenea a făcut puţin shoplifting la supermarket şi răsplata a fost pe măsură”. Întâmplarea e normală pentru orice ţară: cineva a crezut că poate trece peste lege, reprezentanţii ei l-au prins redhanded şi i-au tras o corecţie de să o simtă până la a 3-a viţă.
Oricât de ciudat ar părea, evenimente similare se întâmplă şi la noi. Culmea. Uneori, poate nerobiţi de “dăunaţi” (nu cred ca avem mulţi poliţai dependenţi de gogoşele) sau de interese ale şefilor, prietenilor, soţiei, amantei etc., “ochii albaştri” de la noi chiar mai pun mâna pe câte un infractor. Mic sau un picuţ mai reprezentativ, dar mai apar şi asemenea ştiri prin media.
Cel mai interesant este însă modul în care românul, fost bişniţar la sârbi, unguri, bulgari sau ruşi şi mare amator de evaziune fiscală după cum permite bugetul, are mereu pe buze acelaşi refren: “păi da, pe ăia mari nu ii prinde nimeni!”.
Acum câteva zile scria prin presa timişoreană că îl vor executa silit pe un medic din oraş pentru că nu a plătit la CAS 2500 de lei. Tot zilele astea poliţiştii de la noi s-au trezit într-o dimineaţă cu chef de muncă şi s-au apucat de periat pieţele jegoase din oraşul de 5 stele. Avem zone întregi în care poţi prinde uşor cel puţin câteva zeci de “ilegalişti” care vând de toate la colţ de stradă, asta când nu se servesc din buzunarul tău direct.
De câte ori sunt luaţi pe sus indivizii ăştia care dau urbei un look de Albania (că e exact la fel de mizerabil în unele zone şi de plin de cerşetori şi vânzători ambulanţi) se trezeşte câte un om de bine să cânte din nou refrenul cu marii rechini care scapă şi “sărmanul om care încerca să câştige o pâine” este luat pe sus.
NEWSFLASH: în Timişoara SUNT multe locuri de muncă. La al meu pe şantier e mereu penurie de muncitori calificaţi sau nu. Se câştigă excepţional de bine. Avem o rată a şomajului de speriat de mică şi totuşi multi români încă nu au prins ideea că banii îi câştigi muncind. Tatăl fostului prieten îmi povestea că de ani mulţi a pus o tăbliţă la poarta firmei din Caransebeş prin care anunţă ca angajează. Cred că numeri pe degete oamenii care au venit să muncească. Mai bine freacă menta pe străzi şi se aşteaptă să le ofere statul ceva. Şi între timp mai pun de un bişniţ sau o spargere.
Alt NEWSFLASH pentru români: faptul că eşti amărât nu înseamnă că este OK să eludezi legea. Că eşti bogat sau nu, păcatul este acelaşi şi rişti libertatea de câte ori calci în străchini. Şi asta ar trebui să te înveţe dragă române ca legea (bună sau proastă) este şi pentru tine.
PS: îs curioasă de o chestie … dacă îţi dă în cap unul dintre cei care preferă furtul şi alte ocupaţii în loc de muncă cinstită şi te lasă fără salariul ăla mic, pe care însă l-ai muncit din greu o lună întreagă, mai consideri tu, dragă române, ca “bietul om, uite că îl pedepsesc ăştia şi pe marii rechini nu îi vad”? Sau ai simţi aşa o dragoste filială pentru el încât să îi bagi pe gât prima piatră din drum?