Salve Gezaro !
Avem si noi un “taran” cu coada ridicata, pe fundul caruia am dat bani cat n-am dat pe dintii mei care …. asteapta saracii sa fie declarati zona arheologica ocrotita . Il cheama Corb, nu e foarte frumos, nu e de rasa, dar e al nostru ( sau noi ai lui ).
Stie sa deschida usa, stie si cei cu interfonul , stie ca il iubim, stie sa pastreze curatenia ( perie covorul cu limba ), este foarte cult ( vai de capul cartilor) si s-a adaptat la viata de apartament. De fapt, am intentia sa-mi cumpar o curte ( inca nu stiu foarte bine cum ) , deocamdata am cainele. Cum l-am colectionat ? Simplu : el ne-a colectionat pe noi.
Se spune ca , cainele isi alege stapanii si nu invers. Mi se pare corect . Noi suntem prea prosti si nu pricepem nimic, stim doar sa clantanim din gura vrute si nevrute. Corb a intrat de-a dreptul in birou .Avea 1.5 luni ,o armata de viermi in burtica si sanse reale de a fi mancat sau omorat de ceilalti caini vagabonzi. Fratiorii lui dadea sa muste si hamaiau, dar i-am putut lua si duce la un restaurant. Corb tacea ca pestele si nu putea fi scos de sub birouri.
Cum trebuia sa ajung si acasa ( era vineri, orele 17), l-am chemat pe Stefan ( baietelul meu de 1.92m ) si am reusit sa i-l invelim in vre-o doua bluze de trening si sa il ducem la un veterinar. Acolo l-am tratat , acasa l-am tratat…..si acum e un “taran” mare si greu , negru la blana si in cerul gurii , foarte curat de felul lui, caruia ii place la televizor, II PLACE INGHETATA, SALATA DE VARZA DULCE, BRANZA DE VACI si sa faca meloterapie .
Expresia “caine maidanez” este folosita cu dispret si nu inteleg de ce, pentru ca maidanezii trebuie sa fie capabili sa se adapteze rapid la orice situatie daca vor sa supravetuiasca . Colegii radeau de mine pentru ca nu mi-am luat un caine de rasa, pentru ca ei nu pricep ca ne-a luat el pe noi, exact intr-o perioada in care nici prin cap nu ne trecea sa ne luam caine.
De ce ne-am luat caine ? Simplu : nu puteam sa il lasam sa moara. Daca asta inseamna ca suntem prosti, atunci preferam sa fim prosti.
cu aleasa simpatie,
Marirun
Mi-am permis sa postez pe blog, ca o continuare a “serialului” cu animaluţe şi inaugurarea categoriei “cititorii ne scrie” un mesaj superb primit ca reply la textul din feedul de pe mail. Urmează continuarea poveştii cu Juni, dacă tot îl facem vedetă aici 🙂
Mulţumesc frumos Maria pentru superba poveste, sper că nu te superi că am publicat-o.
