Ca orice om ce petrece puţin cam prea mult timp online, mai ard gazul şi pe câte un joc. De genul Travian. În general joc Roman, deci nu e nevoie să fiu activă nuş’ cât, plus că nu joc la câştigarea serverului, ci doar de plictis. Mai ales seara, când vizionez ceva şi, ca orice om de online cu ADD (cred că toţi ăştia modernii suferim de din astea), în timp ce casc ochii la un film/serial, mai trimit un raid sau cresc o clădire.
Distractiv este să urmăreşti însă ce lupte se dau. Bun, drept îi că-i joc de ‘război’, deci ai mereu de atacat, apărat resurse, cugetat ce armată să-ţi faci etc. Sunt pe un server din UK (prefer să nu joc cu românii, pe motiv de prea multe injurii) şi mai avem 2 luni de joc. Deci e mare vânzoleală, alianţa în care sunt e una dintre cele mai bune de pe server, deci doresc să aibă o şansă de a-l câştiga.
Pot deci înţelege să faci statistici, planuri de luptă etc. Mai ales când eşti lider de alianţă şi coordonezi câteva sute de nebuni (în ideea că sunt ‘meta-alianţe’ deja la acest stadiu).
Dar ce mă dă totalmente pe spate este prezentarea multor jucători. Pe lângă iconiţele de ‘ăl mai tare atacator’ sau ceva de genul, pe care e normal să le pui la vedere, că nu e chiar de colo, mulţi te ucid pur şi simplu cu tot felul de citate din alea războinice, cu poveşti de vitejie şi nume de Decebali, de zici că au participat măcar la scărmăneala din Afganistan, dacă nu la toate cele câte-or fi fost războaie în lume.
Avem tot felul de alianţe cu nume de imperii, avem jucători unul şi unul, plus poveştile de adormit copiii şi motto-uri de zici că eşti pe vremea lui Traian, ăl de ne-a cucerit cică, nu ăsta de acum.
Hai să ne mai domolim un pic, domnilor, că majoritatea am văzut războiul la teleu şi probabil am pus mâna pe armă (dacă am pus) la vreo tragere din asta de civili plictisiţi. Nu ştim ce înseamnă să mori pentru ţară, nu ştim nici măcar cum e să-ţi ţâţâie dosul de teamă, că te aduc camarazii ‘pe scut’ acasă. Suntem nişte ameţiţi care probabil nici armata nu am făcut-o că nu mai e obligatorie, plus că unii suntem dame, jucăm de plictis la birou sau seara acasă, între o telenovelă şi o partidă de sex (dacă nu e supărată nevasta că o ignoraţi), nu ştim ce este războiul, nu suntem viteji decât din tastatură şi oricum putem oricând da restart.
Dar măcar pe Travian suntem eroi, ce naiba 😀
