Adrian Cioroianu spunea, la lansarea cărţii sale din noiembrie anul trecut, că marea perdantă a secolului XX este femeia. În Elveţia femeile au obţinut drept de vot în 1970, nu sunt foarte sigură pe an dar pe atunci dacă nu chiar mai târziu. Există o poveste care spune că, îm urma mişcărilor feministe, s-a întrunit sfatul bătrânilor ca să analizeze problema.
Elveţienii n-au parlament sau preşedinte ci reprezentanţi ai cantoanelor care se întâlnesc periodic. Bătrânii au discutat şi-au discutat, lucrurile mergeau bine aşa cum erau? Atunci de ce să le schimbe cu ceva care nu se ştia cum va funcţiona? De aceea se spune dreptul la vot al femeilor eleveţienii a venit atât de târziu.
În tinereţea bunicii mele majoritatea femeilor stăteau acasă să aibă grijă de copii, să asigure buna administrare a veniturilor şi perfecta funcţionare a casei. Femeia era educată în sensul ăsta, toate ştiau să croiască şi să brodeze, cântau la pian, citeau, vorbeau cel puţin o limbă străină, urmau cursuri de bucătărie şi altele. Erau considerate delicate, sensibile şi tandre. Existau femei care munceau dar ca secretare, dactilografe, profesoare, croitorese, bucătărese, menajere iar dacă ajungeau să lucreze întro fabrica lucrau la capătul unei linii de producţie la o muncă mai uşoară.
Chiar şi la ţară existau munci specifice barbaţilor şi munci specifice femeilor, nu vedeai femei la coasă, nici bărbaţi ţesând la război.
La americani în zilele noastre mare parte a femeilor stau acasă pentru educaţia copiilor şi grijile gospodăreşti. În urma proceselor de divorţ, vârsta a doua vine la pachet cu o criză, experţii lor au hotărât ca munca celor casnice să fie evaluată la un salariu de 120000 de dolari pe an. Un salariu bun.
La noi sub comunişti mama eroină trebuia să fie în câmpul muncii, la muncă egală, salarii egale, drepturi egale. Femeia a ajuns pe macarale, tramvaie, autobuze, la turnătorii lângă cuptorul de 1000⁰C, pe şantier la turnat beton, la vopsitorie inhalând vapori toxici iar corpul i s-a deformat, picioarele s-au înrgoşat, mâinile s-au bătătorit, vocea i-a devenit răguşită.
După 8-10-12 ore de muncă ajunsă acasă trebuia să spele, să calce, să facă mâncare, să verifice ce-au făcut copii şi altele pe care le ştim. Uneori o ajuta şi bărbatul, dar barbatul are altă alcătuire aşa că nu ne putem supăra prea tare pe el doar noi, prin mişcare feministă, am dorit asta.
Se poate o femeie descurca singură? Se poate, noi ştim prea bine că da, dar cu cu efort? Am ajuns vremurile în care datorită salariilor de mizerie şi să vrem nu ne mai permitem să stăm acasă. Fiecare femeie visează la o rochie vaporoasă de seară (cu toate că unde să o purtăm?), la un fard deosebit, la un ruj bun, la un parfum special. Nu mai avem timp nici de o baie parfumată că toate trebuiesc făcute acum şi, după servici, nu mai avem timp pentru noi.
În sufletul nostru tânjim să fim ocrotite pentru că suntem sensibile, tandre, delicate aşa că … am pierdut sau am căştigat? Poate că am căpătat nişte drepturi dar, nu mai ştim unde şi cum ne-am pierdut feminitatea.
Liliana, multumesc pentru articol, pui niste probleme foarte interesante.
In SUA nu sunt atatea femei casnice pe cat ai crede, sunt destule care prefera sa plateasca o bona (cu o fractiune din banii pe care-i iau salariu), plus ca sunt si barbati care devin stay at home dads. O chestie ciudata pentru noi romanii 😀
Nici statul acasa nu-i mare scofala. Eu de pilda lucrez de acasa (amandoi de fapt, ca asa s-au brodit afacerile) si am grija sa ies la plimbare si sa mai incerc sa ma sustrag ‘casniciei’, pentru ca altfel tampesc la cap. Avantajul este ca economisesti bani de combustibil si de haine (ca lucrez in haine de casa), dar nu este o viata potrivita pentru oricine, sunt oameni care ar capia de cap.
Nu astept sa-mi aduca barbatul bani in casa, muncim amandoi cat putem pentru a realiza ceva impreuna, nu-s nici chiar atat de sensibila, incat sa ma rupa o problema sau munca (mai ales ca nu fac nus’ ce munca fizica).
Cred ca suntem acum intr-o situatie buna pentru femei, cel putin eu asa vad problema. Avem drepturi si obligatii ca orice om, mai multa libertate de decizie etc.
O femeie poate sa isi protejeze feminitatea. Dupa orele de munca, poate opta pentru odihna. Nu cred ca o femeie sta cu unul care o pune la munca non-stop.
Si de copil cine se ocupa? Dar de mesele lui? Dar de febra lui? Poate odihna activa.
[…] spune frumos de tot, ireal cumva, despre povești parfumate cu seninătatea vieții. Iar la Dojo un articol despre feminitate care m-a dus cu gândul la o discuție recentă. Cerem, dar știm ce cerem sau […]
@Liliana – gogu’ nu prea iti e prieten 🙁
Bube in articol:
https://en.wikipedia.org/wiki/Women's_suffrage_in_Switzerland
vezi finalul de pagina, tabelat frumos datele
“munca celor casnice să fie evaluată la un salariu de 120000 de dolari pe an” – muuuulte semne de intrebare, cand salariul unui soldat american activ in Irak e 38000$ pe an.
La subiect:
Amesteci miscarea feminsta cu a fi femeie la nivel personal, ceea ce duce la intrebari de aproape pitipoanca.
Feminsmul ca si cauza, macar intr-o parte din lumea ocidentala a fost/a avut succes, drepturi egale etc. mai e de munca la salarii egale si alte “maruntisuri” dar in rest pana o femeie nu umbla cheala, cu burta de bere si se crede sexi suntem egali.
Chiar “prea” egali daca te uiti ca un barbat mai rar are castig de cauza cand se plange ca e agresat/agresat sexual de catre o femeie… ceea ce sa vazut deja in zilele noastre 🙂 sau cand e invinuit FALS de agresiune sau atitudine sexista.
In rest orice persoana singura indiferent daca e femeie sau barbat are aceeasi probleme existentiale : bani, casa, masa si timp care nu ii ajunge pt toate.
Probleme majore sunt in partile lumii care au ramas, sau s-au intors la extreme gen fanatism religios etc. (vezi islam) unde pe principiile respective femeile au ramas in evul mediu sau chiar mai rau.
Eu cred ca tu nu ai o viziune destul de clara legat de cum stateau lucrurile pe vremuri. In primul rand tin sa te anunt ca bunica dadea la coasa, aduna piatra pentru casa si mergea cu vitele la targ. Acuma e adevarat ca nu toate femeile erau ca ea, dar nu neaparat pentru ca le-ar fi oprit cineva. Munca se impartea dupa ce putea ficare sa faca, de la cea mai frageda varsta, si in general era mult prea multa. Cel putin cam asa stateau lucrurile unde a trait ea, nu pot sa generalizez.
Pe de alta parte comunistii, desi le-au dat femeilor de lucru si salarii egale, au facut-o doar de ochii lumii. In multe domenii femeile erau folosite doar la anumite munci care erau considerate mai usoare. Spre exemplu, lucrau in constructii dar mai putin pe santier si sunt aproape sigur ca nu la betoane. Mai degraba le gaseai la zugraveli/vopsit. Mare mi-ar fi mirarea daca a ajuns vreo femeie intr-o turnatorie spre exemplu. Stiu ca nu demult am vazut un reportaj despre singura femeie mecanic de locomotiva din Romania, dar dupa revolutie. Asa ca da, de ochii lumii.
Dar adevarul e in alta parte, pentru ca problema se pune complet gresit. Noi traim intr-o lume artificiala, si tot ceea ce ne inconjara a fost inventat de un om (sau o oama :). Pana si atunci cand iesim “in natura”, tot o experienta artificiala este, desi nu ne dam seama. Si ca atare suntem responsabili pentru lumea asta pe care am creat-o si pentru modul in care isi trateaza locuitorii.
Daca am trai inca in comuna primitiva, fara casa, fara masina, fara haine sau supermarket, fara TV si calculator si fara lapte la carton, normal ca n-am avea alt interes decat cel de a ne urma instinctul natural: ala de a sta acasa si a face copii. Dar lumea e mult mai complicata in ziua de azi. Si de aici si conflictul, intre dorinta de a face ce ne place si nevoia de a face ceea ce trebuie, aka, JOB. 🙂
Este aur pur o mama si o sotie de care subliniai in articol.Totul este ca si ea sa-si doreasca acest lucru.
E ideal ca un copil sa poata comunica cu mama imediat cand are nevoie,dupa un anumit timp se va inchide in el sau va comunica cu prietenii,vecinii.
Acest tip de femei au dat stabilitate unei familii.
Stiu ca suna perimat dar o vorba veche spune:”Femeia duce casa.”
în preajma războiului divorţul devenise oarecum obişnuit şi existau femei de carieră. de altfel sunt destule femei care au excelat în anumite domenii, mă gândesc doar la Marie Curie de exemplu. dar nu despre asta e vorba, sunt domenii strict feminine cum sunt domenii strict masculine. priviţi de exemplu un exerciţiu la sol al băieţilor şi unul al fetelor. fetele se disting prin graţie. acum, mă gândesc la femeile obişnuite, de ce a devenit inacceptabil rolul de mamă şi gospodină asumat aşa cum trebuie? când, în esenţă, asta ne defineşte. avem mai multe drepturi, adevărat, dar mai mulţi copii needucaţi, lăsaţi de capul lor, mai multe divorţuri, mai multe inimi sfâşiate (de ambele părţi).
pentru femei, rolul de mama si gospodina a devenit inacceptabil din momentul in care barbatii au inceput sa le reproseze ca ele stau acasa, nu fac nimic si le cheltuie banii. “bun”, au zis ele, “zici ca tu aduci banii in casa, uite ca pot s-o fac si eu”.
cate bancuri proaste circula pe net si cum se vaieta toti pe bloguri ca iar si-a luat “ea” o bluzita, un pantof sau a fost la coafor. ca sa nu mai vorbim de ………. nici nu mai stiu cum l-au numit, combinatia de sf valentin, 1 martie si 8 martie.
personal nu cred ca femeile s-au saturat de a fi mamei si gospodine, ca altfel n-ar mai face copii deloc si n-ar mai angaja menajere. femeile s-au saturat de astfel de reprosuri si glume proaste. mie personal nu-mi reproseaza niciun barbat nicio sarbatoare, dar zau ca mi-e scarba de tot circul pe care il fac din decembrie pana in martie.
Cel mai bine pentru un copil este ca tatal sa-i iubeasca mama. O fi avand femeia drepturi egale,munceste mult in zilele noastre, dar nevoia de afectiune si de ocrotire este mult mai mare decat pentru un barbat. si cine-i poate oferi asta decat barbatul de langa ea?
eu cred ca femeile nu isi pierd feminitatea prin munca? de ce ar fi asa? ne creste brusc barba? nu. e pur si simplu o preconceptie ca munca e un atribut exclusiv masculin. e bine, nu e. si femeile pot si trebuie sa munceasca. nu suntem nici masini de scos copii si nici bucatari profesionisti. sunt si noi oameni si avem nevoie de munca si de viata in afara casei pentru echilibrul psihic.
din pacate multi barbati considera ca nu e nevoie sa ajute femeia cu treburile casei/copii si atunci ele ajung sa faca munca dubla. cum zice cronicarul, daca el o iubeste si o respecta, atunci o ajuta si lucrurile se pot imparti decent.
acum exista multe posibilitati legale pentru tati de a-si ajuta sotia (concediu de paternitate, zile libere, avantaje fiscale, etc.).
si cred ca orice femeie isi doreste nu sa fie ocrotita si mangaiata, ci in primul rand respectata, sustinuta si privita ca un om capabil de eforturi de inteligenta, nu numai ca o floricica de pus in rama.
v-as recomanda “lean in” de sheryl sandberg. e o carte excelenta pe tema asta.
cotos: nimeni nu te obligă dar eşti nevoită, măcar să bagi la spălat şi să întinzi rufele, să vezi ce mai mănânci în seara respectivă, cu ce se îmbracă fiecare a doua zi şi lista poate continua în funcţie de fiecare gospodărie. bineînţeles că poţi fi şi ajutată, e firesc, normal, dar greul tot pe femeie cade.
Sorin: 1.bunicii mei (unii) sunt din Mânăstirea Humorului şi au avut o gospodărie frumoasă unde fiecare avea sarcinile sale de cum începea să fie mai mărişor dar nu puteai să îi ceri unui copil de 4-5-6 ani să care găleţile cu apă pentru animale, aveau, în funcţie de vârsta şi puteri, treburi mai uşoare iar bunică se ducea să ducă de mâncare bărbaţilor de la coasă. ei n-au fost naţionalizaţi, ca toate regiunile de munte aşa că au avut de lucru, pentru ei, chiar şi sub comunişti. 2. lucrez într-o uzină de pe vremea răposatului şi da am văzut femei la turnătorii la gura cuptorului. chiar şi azi, pentur că uzina există, nu e nimic frumos într-o femeie pe strung,pe borwergh ssau la vopsitorie căci ele muncesc chiar şi azi 14.05.2013.
kalm-man: gogu nu mă contrazice prea mult, femeile elveţieni au avut drept de vot la nivel de canton din 1959 şi la nivel federal din 1971.poate că am întrebări de piţipoancă, nu ştiu, fiecare e liber să găndească cum vrea dar eu, personal, aş dori să militez pentru feminitatea femeii, nu femeia supusă ci femeia educată să fie femeie.nu pot să înţeleg conceptul de “discriminare pozitivă” la care faci referire. să lăsăm islamul deoparte. cine îţi spune ţie că acele femei sunt nefericite? sunt needucate şi de generaţii ele asta au văzut, asta li s-a transmis şi asta cred că este bine. cine ştie? poate că sunt fericite aşa.
andreea: munca nu este un atribut strict masculin dar sunt domenii unde noi excelăm la fel cum sunt şi pentru bărbaţii. tot căutând ceva pe net am găsit un citat al Goldei Meir:”Mulţi mă acuză că aş conduce afacerile statului cu inima şi nu cu capul. Şi ce-i cu asta? Cei care nu stiu să plângă din toata inima, nu ştiu nici să se bucure. Aş zice, aşadar, că femeile raţionează, comunică şi acţionează ca femeile iar bărbaţii – ca bărbaţii. Şi este foarte bine asa, deoarece găsesc ca o femeie bărbată poate fi tot atât de dezagreabilă ca şi un bărbat efeminizat”
pentru Ion: sunt femeie şi mamă, am copil – e mare acum, şi pot să spun că există diferenţe enorme între un copil cu o mamă la servici şi unul a cărui mamă a stat acasă şi l-a supravegheat.să nu exagerăm cu Ursul de Aur şi Poziţia copilului, o mamă poate fi posesivă şi dacă are servici, e vorba de educaţie, de disciplină, de rezultate la învăţătură şi altele în favoarea celui cu mama casnică. într-un cuvânt de ceea ce spuneai: comunicare la momentul necesar.
cronicarul: mare adevăr ai spus. mulţumesc.
Consider ca sunt un tip rational si crede-ma ca atunci cand eram copil,era o bucurie cand veneam acasa eu si fratele meu si mama ne astepta cu o vorba buna,cu un alint,cu un sfat,cu o mancare calda gatita cu dragoste.Acest lucru ne-a facut mai buni,mai umani,mai educati.Crede-ma imi pare rau pentru copii mei ca nu pot sa le ofer acelasi lucru desi am o sotie minunata,dar care mare parte din timp lucreaza si eu la fel.
Si din pacate vad ca ei se indeparteaza de noi si de multe ori ne punem intrebarea “Unde am gresit?”
De fapt, este o falsă problemă, care acoperă frustrarea legată de evoluţiile post-2004.
Atât în societăţile agrare tradiţionale, cât şi în cele industriale, femeile munceau. La câmp, cu animalele, în fabrici, ba chiar în jegul de la începutul secolului XIX, şi în mine. La fel cum şi bărbaţii trebuiau să facă diverse activităţi pe lângă casă, cum spune proverbul “să bată un cui”.
Însă un lucru de care nu s-a putut atinge nimeni şi nimic înainte de 2004 printre europeni şi americani, nici cu drept de vot, nici fără, nici cu munca femeilor, nici fără ea, nici cu comunişti, nici cu capitalişti, nici cu nazişti, ba nici chiar când nu mai erau destui bărbaţi pentru a acoperi numărul de locuri de muncă rămase (după Primul Război Mondial) a fost structura familială tradiţională. Vrând-nevrând, mai cu binele, mai cu răul, mai cu presiunea socială, marea majoritate a populaţiei trebuia să se căsătorească, să aibă familie, 2-3 copii, să îngrijească de casă, să îşi bată covoarele în spatele blocului sau în curte, să îşi bată copiii când termina cu covoarele, să asculte de mama-soacră (fiindcă altfel te putea face să ajungi la Spitalul 9 🙂 ), să fie prinsă într-o plasă de relaţii strânse, în cartier, la serviciu, acasă, la bunicii de la ţară ş.a.m.d. Era ruşinea supremă să ieşi din această plasă, pentru un bărbat să fie tratat drept “golan” sau pentru o femeie să fie considerată “curvă”, chiar şi să fii bănuit că ai ieşit în afara ei era destul de rău (“ăla nu e însurat şi nici nu l-am văzut umblând cu femei, trebuie să fie vreun poponar nenorocit”).
Ceea ce a făcut să se mişte lucrurile din loc a fost înlesnirea comunicaţiilor între oameni după 2004: presa nu mai era de Stat sau a trusturilor media, exista o presă independentă sub forma blogurilor, forumurilor sau ziarelor online, evenimentele petrecute pe partea cealaltă a Globului ajungeau la urechile publicului direct, fără să mai fie filtrate de redacţii, joburile nu mai erau în întreprinderea de Stat în care intrai puşti şi ieşeai bunic (după ce se angajau copiii şi nepoţii tăi tot acolo), orice Dorel se putea urca în avion şi pleca la 4000 km distanţă la căpşuni.
Cel scăpat din plasa relaţiilor sociale tradiţionale nu mai are motive să se întoarcă la loc şi să o coasă, îşi urmează tendinţa naturală.
Spre exemplu: “aproape piţipoancele” (cum spunea tipul de mai sus) sunt de dorit din punctul de vedere al geekului sau cocalarului modern (diferenţa între cei doi stă doar în faptul că geekul are carte şi cocalarul nu). Sunt drăguţe, amuzante, în multe cazuri (din nefericire, nu destul de multe) inteligente şi cu şcoală, îngrijite, nu se dau înapoi de la a participa la diverse activităţi sociale sau sporturi, au joburi bunicele şi nu din cele de dat cu sapa sau cu mătura. Ceea ce nu au însă (şi femeia comunismului sau a conservatorismului taliban-ortodox din Regat avea) este capacitatea de a se integra în mediul tradiţionalist, asociată în mintea publicului cu “maturitatea”. Pur şi simplu, nu ţi le poţi imagina în chip de gospodine în halat uzat, care fumează Carpaţi, îşi bat copiii şi fac mâncare de fasole. Sunt altceva. Din punctul de vedere tradiţionalist, sunt ele însele nişte copii, chiar dacă vorbim de femei de 35-40 de ani.
Dacă gândeşti ca un geek cu laptopul sub braţ şi care se joacă WoW când nu-l prinde şeful, asta e o calitate, nu un defect.
Dar dacă gândeşti ca “ăla chel, cu burtă de bere, care vrea să vadă mâncarea pe masă şi pe Becali la TV”, parcă nu mai e acelaşi lucru…
[…] aici pe blog (mulțumesc încă o dată pentru articole), prezentând ideile ei despre cum a dat feminismul peste cap societatea umană, cu bunele și relele ce au rezultat din aceste evenimente. Astăzi mi-ar plăcea să discutăm […]
Kathy Bates, ce înseamnă geek? n-am auzit termenul până acum.
La origine, un geek însemna “un tip ciudat”.
În limbajul corporatist modern, un geek e un tip expert în anumite chestiuni tehnice (de obicei programator, dar poate să fie şi inginer, contabil, biolog etc) şi cam dezinteresat de viaţa socială obişnuită, a pulimii.
Geek nu e totuna cu tocilar (“nerd”), şi datorită proliferării tehnologiei în toate domeniile, e mai degrabă calitate decât defect. Spre exemplu, aviatorii sunt şi ei nişte geeks, dar toată lumea ar vrea să fie în locul lor.
Admin edit: faptul ca o femeie are o alta opinie nu o transforma in vaca. Invata sa te comporti!
Lol, treaba asta cu criticii feminismului e amuzanta. Ne permitem sa criticam feminismul cat timp traim intr-o lume (cat de cat) civilizata. Ba chiar avem si timpul necesar sa analizam daca feminismul asta ne-a facut bine sau rau. Treburile se schimba in momentul in care cunosti (in persoana, nu de la televizor) o femeie araba. Dupa ce ai asemenea cunostinte sa vezi ce incepi sa iubesti mersul la servici si faptul ca nimeni nu te “protejeaza” impotriva vointei tale