Pentru mulți freelanceri, care sunt încă la început, ideea de a refuza un client sau de-al „concedia” pare de-a dreptul ciudată. În momentul în care alergi după orice client, pentru a te putea pune pe picioare, nu-ți vine să spui nu. Și este normal pentru un freelancer încă la început (sau care încearcă să revină pe piață după o perioadă de inactivitate).
Din fericire, pentru cei care reușesc să aibă o afacere prosperă în domeniu, de la un anumit moment începe să se pună problema că nu toți clienții sunt egali. Unii sunt neserioși, când vine vorba de plată, alții se implică prea mult în proiect, încât îți sugrumă orice creativitate, iar alții sunt pur și simplu atât de nesuferiți, încât, odată ce nu mai depinzi de banii lor, simți nevoia să scapi.
Astăzi mi-ar plăcea să vorbim despre motivele pentru care am renunța la un client (sau am făcut-o deja). Ce v-a deranjat sau ce v-ar face să rupeți „logodna”:
1. Clientul întârzie mereu plata
Probabil unul dintre motivele cel mai des întâlnite, când e vorba ca un freelancer să renunțe la o colaborare cu un client. Există mereu clienți extrem de corecți, care plătesc la timp, orice s-ar întâmpla și clienți care te lasă mereu să aștepți cu săptămânile. În momentul în care începe să-ți tot dea finanțele peste cap (până la urmă cu toții avem de plătit taxe și facturi, iar astea nu așteaptă după noi), clientul respectiv devine deja o problemă.
Dacă mai ai norocul să însoțească întârzierile și de comentarii nesimțite de genul „îți dau banii când am” sau „ce-i așa problemă că am întârziat 1 lună”, este clar primul pe lista viitorilor „disponibilizați”.
2. Clientul te tratează ca pe ultimul om
Știu că unii ar spune că freelancerii ăștia au prea multe pretenții, dar sunt multe cazuri când avem de lucru cu oameni absolut miunați. Am clienți de care mi-e drag, deși teoretic avem doar o relație profesională, oameni pe care-i recomand până-n pânzele albe și pentru care este o bucurie să lucrez. Sunt oameni care apreciază munca pe care o depun, mă respectă, se comportă ca niște domni. Ei bine, când ai parte de asemenea colaborări, este clar că te cam obișnuiești cu binele.
Și apoi dai de el. Clientul care are impresia că ești un fel de sclav pe plantația lui, că e normal să fii la dispoziția lui la orice oră din zi și din noapte, eventual să mulțumești Cerului pentru fiecare moment petrecut în colaborare cu el. Clientul care se enervează că nu ai răspuns la telefon duminică la 4 dimineața, când avea el o idee, care nu respectă niciun contract, doar tu ești acolo să-l servești.
În general în cariera unui freelancer asemenea oameni nu apar prea des, dar mai sunt și cazuri. În momentul în care afacerea respectivă începe să stea pe picioarele ei și freelancerul nu mai depinde atât de mult de banii respectivului client, probabil se va pune problema să renunțe la colaborare.
3. Pierzi prea mult timp cu acel client
Fiecare freelancer își gândește prețurile pe mai multe criterii. Unul dintre cele mai importante este un anumit „preț orar” pe care, chiar dacă nu-l comunică respectivului client, îl ia în atenție atunci când stabilește ce bani trebuie să-i revină pe un proiect.
Există cazuri când clientul respectiv, deși teoretic plătește bine pe proiect, are grijă să-ți consume atât de mult timp, încât devine „nerentabil”. Acum vreo 2 ani aveam o clientă care îmi pierdea cel puțin 2-3 ore aiurea pe skype la discuții, când era vorba de a aproba sau nu un design. Și-și schimba ideile de la oră la oră. În momentul în care mi-am dat seama că-s aproape să-mi triplez timpul alocat acestui client (pe aceeași bani), am decis să renunț la colaborare, deși primeam bani frumoși pe proiect.
Am regretat decizia doar 2 zile (cât am calculat ce bani am pierdut), apoi am prins mai multe proiecte cu clienți hotărâți și eficienți, încât am câștigat lejer banii respectivi fără să mai pierd timp aiurea.
4. Ți se cer lucruri ilegale/imorale
Există clienți care doresc doar să fure câte un design sau să dezvolte situri cu conținut ilegal. În acest moment se pune problema dacă accepți să produci asemenea proiecte (sau să continui să faci asta), știind că nu e chiar OK ceea ce faci. Sunt freelanceri care nu au nicio jenă să lucreze pe asemenea situri, în timp ce alții aleg să refuze asemenea joburi în cele din urmă.
5. Pur și simplu te-ai săturat
E greu de crezut că poți să te saturi de un client, dar se mai întâmplă. Dacă în general relația nu este foarte bună, micile probleme o vor eroda în timp. O întârziere aici, o replică acidă acolo, prea multă implicare a clientului (de te simți sufocat) sau prea puțină, toate pot aduce un freelancer la concluzia că poate e momentul să mai caute și alți parteneri.
Ce motive ați avut voi să renunțați la colaborări? Ce v-ar face să „concediați” un client?
Am avut si eu clienti horror dar una s-a deosebit cel mai mult de restul. O clienta care ma suna noaptea la 1-2 si dimineata apoi la 6-7 desi terminasem treaba. La fel ca si clienta ta, imi si pierdea timpul cu discutii intuile sau ma suna ca sa schimbam “impreuna” la telefon o propozitie dintr-un text si dupa 50 de minute de vorba si timp pierdut reuseam si eu sa lucrez.
Sau cateodata ma stresa sa termin dupa ce imi pierduse ea timpul si ma tot suna sa ma preseze iar apoi cand ii trimiteam totul nu imi raspundea o zi sau doua ca “fusese ocupata”. La un moment dat i-am zis ca sunt ocupata si nici n-am mai vrut sa vad banii pentru ce-i facusem ca ma saturasem efectiv de ea. Evident, tot ea s-a suparat.
In general nu dau numarul de telefon ca si masura de contact (pe cat se poate), exact pe ideea ca unii nu stiu cand nu e OK sa sune. Mai exista si o alta problema, nu neaparat cauzata de nesimtire, doar de neatentie/necunoastere. Aveam cate un client din SUA care ma suna pe la 3 dimineata (ora noastra) sa ma intrebe ceva. Ii spuneam ca la noi e inca noapte (suntem cu 7-10 ore inainte), isi cerea omul scuze si ma culcam la loc.
Partea proasta-i ca ma trezea oricum si, cum nu dorm singura, mai era un nefericit trezit amboulea.
Asa ca in general mergem pe email si eventual un skype, cand arde undeva. 😀
Ar mai fi si optiunea de a avea doua telefoane: unul personal si unul pentru `job`, iar cel pentru job pe silentios (fara vibratii) intre anumite ore (spre exemplu, noaptea), iar pe cel personal il poti tine pe tare, presupunand ca lumea nu are motiv sa te sune la 3 dimineata daca nu este ceva important.
Pana acum am fost nevoit sa renunt la un singur client. Poate ca sunt norocos, ca orice incepator, dar nu am dat peste nici unul dintre cei enumerati de tine. Motivul pentru care am renuntat la clientul despre care vorbeam este faptul ca acel client e acum partener de viata. Parca ar fi prea de tot sa facturez sotiei mele, nu? 🙂
Ei, asa client sa tot ai, sa se marite cu tine 🙂
E bine ca ai scapat de ‘clients from hell’, iti tin pumnii in continuare …
Eu nu am lucrat ca freelancer, dar îmi imaginez că dacă s-ar enerva că nu am răspuns la telefon la 4 dimineaţa, mi s-ar ridica un mare semn de întrebare. Încă o fază sau două. şi în principiu, ar fi de ajuns. Decizia depinde însă, foarte mult, de nevoia de bani a momentului respectiv.
Este exact ca in cazul unui job. Daca ai nevoie de bani, mai inghiti si cate o galusca, pentru ca asta este. Daca ai deja alte sanse sau planuri, iti permiti sa incepi sa ai pretentii si eventual sa cauti ceva mai bun 😉
Ce sa mai spui de clientul care iti trimite mail la 23:59 si ii raspunzi a doua zi de dimineata, iar el e nervos ca de ce nu esti prompt. 😀
Pt mai multe povesti de genul consultati https://clientsfromhell.net .
Clientul trebuie sa invete ce inseamna un email. Nu-i instant messenger, nu-i skype, nu-i telefon. 🙂
Acum si tutorialul nr.2: Cum o spui, daca nu ti-a expirat angajamentul? (in cazul meu, joburile de freelancing au alti parametri, dar sunt curios cum iti frazezi mailul/telefonul de incheiere cand lucrezi direct cu un client).
Well, daca ai chef de discutat ‘pe tema’, ii spui clar ce te deranjeaza.
Daca nu ai chef de discutii din astea, poti gasi oricand alte motive: a murit bunica, ai ramas gravida, trebuie sa te internezi sa-ti faci marire de sani etc. De la calatorii la chestii de familie/sanatate sau pur si simplu faptul ca ai un client nou care-ti ia 99% din timp (deci un proiect URIAS pe care nebun ai fi sa-l refuzi), orice poate merge. 😀
Eu renunt foarte, dar foarte des la clienti, chiar deja ma pune pe ganduri… Insa aleg sa raman doar cu cei care mi se par chiar ok, pt ca de venit vin altii intotdeauna, cei multumiti ma recomanda. Motive sunt o groaza, cel mai tare ma doare cel cu banutii si cel cu chestiile imorale. Dar au mai fost motive… bani prea putini, timp pierdut in discutii inutile care nu aduc rezultate, cresterea progresiva a volumului de munca urmata de cererea unui discount (adica unca + bani -)… Ultima concediere a fost tare dureroasa, am plecat in concediu (discutasem exact termenii, perioada, delegasem pe cineva – angajat al clientului – sa preia o parte din sarcinile mele, cu indicatii, etc) iar pe cand m-am intors un alt freelancer pe care nu l-am delegat eu si d ecare nu am stiut, se ocupa de promovare; bineinteles fara sa respecte recomandarile mele si strategia mea si fara sa ma anunte sau macar sa lase un mesaj. Dupa o discutie cu clientul acesta mi-a zis ca doreste sa lucreze si cu acel freelancer, iar acela urma sa vina cu “idei de promovare”. Am intrebat ulterior si alti freelanceri cum ar fi procedat in aceasta situatie, mie una nu mi s-a parut ok si nici fai play sau transparent asa ca m-am vazut neoita sa renunt la un proiect tare frumos de altfel. Tu ce ai fi facut in situatia asta?
Pe banii lui, clientul are voie sa faca absolut orice doreste. Daca nu iti convine aranjamentul, te retragi, daca e OK, ramai. Am mai lucrat si in echipa, dar nu-mi place sa-mi ‘asta’ nimeni meciul. Deci, daca munca respectivului dadea peste cap ce faceai tu, e normal sa te retragi 😉
Asa e, clientul decide cum si cu cine doreste sa lucreze si ulterior tu deczici daca iti convine. Mersi de raspuns, m-am mai linistit un pic; ma temeam sa nu fiu prea radicala. 🙂
Stii cum e .. poti sa fii cat de radicala doresti. Daca o chestie nu e OK din pdv-ul tau, nu te obliga nimeni sa accepti. Asta e probabil marele avantaj in freelancing, poti renunta la un proiect, daca nu mai doresti sa participi la el.
Cea mai buna treaba insa este sa o faci mereu cu bun simt si politete, tocmai pentru ca nu-i bine sa-ti rupi puntile cu niciun client.
Sunt clienti care renunta la tine, sunt clienti la care tu renunti dintr-un motiv sau altul, dar, daca lasi loc de buna ziua, e mereu mai bine. Poate clientul respectiv, daca te-ai despartit civilizat de el, te va recomanda mai departe, in loc sa te besteleasca peste tot pe unde te vede. Sunt clienti care poate nu doresc sa continue o colaborare (se mai intampla), dar care sunt in continuare convinsi ca esti un om de incredere si te recomanda mai departe. Poate ei nu-s de acord cu pretul, sau poate nu a mers ceva, dar asta nu-i face sa te vada in mod negativ.
Problemele referitoare la plata si tratament inadecvat cred ca sunt cele mai comune…ideal ar fi sa ai o paleta variata de clienti si sa nu se simta pierderea a 2-3 care nu corespund cerintelor tale.
Din fericire s-a dat startul la going global cu activitatea de freelancing, dar din pacate, ca de altfel majoritatea puilor de globalizare, conceptul a fost inteles gresit ca principii. Intr-adevar, clientul nostru stapanul nostru, insa pana la un punct! Freelancer-ul nu trebuie sa faca rabat de la regula: respecta-te si vei fi respectat! Si ca sa continuu in registrul maximelor (care vad ca se potrivesc de minune la topic) “fiecare are loc sub soare”, proiectele am observat ca sunt din ce in ce mai numeroase iar freelancerii romani din ce in ce mai apreciati!
Motivele sunt bune, posibil sa fie si altele, dar esenta e aceeasi. Ce am observat totusi e ca romanii NU STIU sa concedieze un client. Pur si simplu nu am intalnit cazuri de despartiri amiabile.
@Dan: iti povestesc mai pe larg daca simti nevoia.
@Dojo: am avut 2 astfel de situatii in ultimii 5 ani, ambele relativ recente (2012, respectiv 2013).
Primul, reprezentanta din RO a unei multinationale.
Motivele terminarii contractului au fost 3:
– 2 facturi platite mai tarziu decat era contractat (adica 1/3 din facturi);
– au facut abstractie de o recomandare si au selectat un furnizor care nu era in top 3 ranking;
– devenisera mari consumatori de resurse in sensul nerespectarii calendarului de lucru si cresterii nejustificate a interactiunilor directe (la aproape orice sedinta interna ma sunau sa-mi ceara sfatul).
Al doilea, un mare jucator RO pe piata de profil (o piata dominata de straini, in care respectivii sunt in top 5).
Walkthrough facut aproape moca.
Am preferat sa ies relativ repede intrucat implicarea top managementului a fost fix zero; din top doar 2 au fost prezenti la kick-off cu middle managementul, unul a mestecat guma tot timpul si a cascat de vreo 4 ori, cealalta persoana a iesit de vreo 4 ori sa vb la telefon.
Au cautat sa mearga pe charter-ul facut de mine dar dupa 6 luni m-au sunat sa ma intrebe daca nu vreau totusi sa implementez proiectul. Am refuzat.
Parca sunt prea multe chestii cand de fapt noi apreciem doar banii oferiti. Daca raportul pret – munca este acceptabil atunci este ok.
Sa zicem ca intarzierea platii ar fi un obstacol.
Chiar daca e destul de batran articolul vreau si eu sa-mi povestesc o experienta de genul.
Acum cateva luni am avut de realizat un site wordpress pentru un anume domn. Toate bune si frumoase, proiectul nu a fost dificil, a fost incantat de ideile mele si ce i-am oferit, insa buba a fost cand trebuia sa ma plateasca. Plata a fost facuta in doua tranzactii, astfel incat am stat prima oare cam o saptamana de la data stabilita pana sa-mi trimita o parte din suma, iar a doua oara am avut noroc ca m-a tinut ca mai bine de 2 saptamani, timp in care imi zicea de pe o zi pe alta ca “maine iti trimit banii” si apoi scuzele de rigoare precum “nu am acum” si ca “trebuie sa-mi dea cineva”
La finalizarea proiectului, l-am anuntat ca treaba mea s-a terminat si ca proiectul a luat sfarsit. A confirmat, foarte multumit si chiar mi-a cerut sa-l ajut cu alte proiecte, ca avea destule. Am refuzat politicos fiindca nu mai doream sa am de-a face cu el.
Dupa ce am incheiat discutia respectiva, a doua zi ma suna sa-l ajut cu un cont de paypal. Am zis ca hai sa-l ajut, ca na. Dupa ceva timp ma contacteaza iar, sa-i mai schimb nu stiu ce la site. Am zis iar ca hai, sa-i fac, ca doar cat mai conteaza 10 minute. Iar nu trece mult si imi spune ca a gasit pe cineva sa-i mai faca nu stiu ce la site si ma intreaba pe mine cum ar putea respectivu’ sa implementeze nu stiu ce, moment in care i-am spus politicos ca eu mi-am terminat treaba pentru care am convent si ca daca doreste sa mai faca ceva sa vorbeasca cu persoana pe care a gasit-o, fiindca in mod normal ar trebui sa stie respectivul.
Mai pe seara cand ma uit pe telefon, vad pe whatapp vreo 10 mesaje de la el, din care vreo 5 erau blesteme.