Mă declar sictirită de tot europenismul ăsta şi de disperarea noastră de a ne chema “europeni”. De euro-pubelele aduse în curţile noastre acum câţiva ani, de toată nebunia cu acceptarea în Uniune şi mândria post-factum. Cu toate că admirăm disciplina şi ordinea din alte ţări, când este vorba să fim cu adevărat “europeni” începem cu scuzele.
Astăzi scriem un ghid. Un ghid pentru şoferul din România, celebru deja pentru nervozitate, lipsă de respect faţă de autorităţile din domeniu, faţă de ceilalţi participanţi la trafic, de lege. Conduc serios de o jumătate de an, informaţie care probabil că va da apă la moară celor care doresc să combată ideile mele numai pentru că nu conduc de 20 de ani. Am bătut însă în ultimii ani multe drumuri în destule oraşe europene pentru a SIMŢI DIFERENŢA. Normal, proaspăt pusă la volan şi cu “know-how” de la alţii, ÎNCERC eu să fiu un şofer mai bun.
Şi acest lucru nu se vede prin cum tâşnesc de la semafor sau cum mă strecor prin trafic, un şofer bun se vede după cum relaţionează cu ceilalţi şi câtă consideraţie are pentru timpul şi viaţa altora. Am încercat să menţionez anumite ingrediente pentru “reţeta” unui şofer “european”, vă mulţumesc anticipat pentru orice nouă adiţie:
Legea este sfântă!
Un şofer civilizat respectă legea. Fie că este vorba despre un sens interzis, despre trecerea numai pe verde sau acordarea priorităţii de dreapta. Oricât de bun te consideri în spatele volanului, regulile de circulaţie pe care le-ai studiat înainte de a lua permisul nu sunt facultative. Gândeşte-te că rişti viaţa ta sau a altora de câte ori eşti Zorro. Majoritatea suntem turbaţi când vedem cum alţii încalcă regulile în faţa noastră, ciudat este că lupii moralişti calcă în străchini la doar câteva minute de la momentul în care erau şocaţi de “nesimţirea” altora.
Nu te costă nimic să te comporţi ca un domn.
Un lucru mi-a plăcut de câte ori am circulat în exterior: faptul că şoferii îţi permit să te strecori de pe stradă fără prioritate, chiar dacă în mod normal tu ar trebui să stai mult şi bine. Am observat cu plăcere că şi la noi sunt deja exemple de acest gen, se pare că tot mai mulţi şoferi încep să înveţe ceva din călătoriile lor prin alte ţări.
Mi-am impus ca regulă ca, de câte ori vin acasă pe străduţa îngustă spre blocul meu să las să treacă maşinile care ies din zonă, deşi eu am prioritate. Mă opresc unde avem ambii loc şi semnalizez cu farurile că pot trece. Am maxim 1 minut până acasă, chiar nu mă costă nimic acest favor. Prin nebunia de trafic din oraş la câte o intersecţie aglomerată îmi place să las câte o maşină. De cele mai multe ori peste doar câteva sute de metri ajung eu într-o situaţie similară şi trec doar câteva secunde până un domn sau o doamnă îmi permit să intru în trafic.
MULTUMEŞTE!
Fă un semn din mână, dacă eşti faţă în faţă sau semnalizează scurt cu avariile. Un asemenea gest aduce imediat un zâmbet pe figura celui care ţi-a făcut acest favor şi îi demonstrează că fapta sa bună îţi este utilă. Aşa cum mulţumesc dacă mi se deschide uşa de pildă la intrarea într-o instituţie, mi se pare normal să mulţumesc când cineva face un gest civilizat în trafic.
Nu bloca drumul! Nu ai nicio scuză.
O chestie mă face să ies din starea asta de civilizaţie şi să-i dau pe unii cu capul de maşina lor: oprirea maşinii în aşa mod încât să blochezi traficul. Normal, nesimţiţii care fac chestia asta vor spune că stau numai 1 minut (chiar şi un minut poate deranja câteva zeci de alţi şoferi) sau că nu au găsit alt loc. Şi se proţăpesc în staţiile de autobuz (de preferat când vine şi autobuzul din spate, pentru efect maxim), pe prima bandă (chiar dacă de multe ori aceasta este singura de pe sens), în intersecţie … Îşi pornesc avariile şi pleacă, mulţumiţi de inteligenţa lor.
Dacă nu ai o femeie care naşte în acel moment în maşină sau un atac de epilepsie, ceea ce faci intră clar în categoria “mitocănie de România”. Sincer m-am săturat de poveştile cu “nu sunt locuri de parcare”, în condiţiile în care circul pe aceleaşi străzi şi culmea NICIODATĂ nu am blocat traficu, pentru a staţiona.
De cele mai multe ori se poate opri câţiva metri mai în faţă, unde nu împiedici pe nimeni, în zona centrală există parcări cu plată (în majoritatea capitalelor parcarea COSTĂ, deci visele cu “free parking” sunt bune de trecut la categoria “faze de acum 30 de ani, pe când erau câteva maşini pe stradă”) şi ai mereu şansa de a lăsa maşina în siguranţă.
Şoferul român însă trebuie să parcheze în scara blocului sau chiar pe treptele de la Primărie. Punem avariile şi ne vedem de treabă, că oricum mai mult decât să ne înjure, ceilalţi nu pot face.
Maşina te reprezintă!
Chiar dacă ai o Dacia 1300 de la bunicul sau ultimul release de la Audi, nu îţi bate joc de maşina ta. Fii atent la toate detaliile tehnice şi nu circula dacă anumite facilităţi importante nu sunt funcţionale. Am avut de câteva ori “ocazia” să dau de câte o maşină fără faruri funcţionale (pe timp de noapte), de era să dam bot în bot. Despre stopuri nici nu discutăm, de câteva ori era să întru în fundul unuia pentru că, deşi frâna, maşina nu “zicea” nimic în acest sens.
Spală maşina periodic şi nu neglija reviziile. În momentul în care ai hotărât să devii şofer, ţi-ai asumat şi aspectele financiare ale problemei, nu doar plăcerea de a te “da” cu herghelia personală.
Respectă-i pe cei din jur, nu e nevoie de încă un mitocan pe şosele!
A greşit vreun şofer în faţa ta? Nu claxona ca un isteric şi lasă înjurăturile pe altă dată. Iartă neglijenţa altora şi stângăciile, pentru că orice şofer are zile proaste sau “unghiuri moarte”. Semnalizează dacă este necasar şi abţine-te de la a sparge mutra celui care te-a încurcat în trafic. Ajută dacă maşina este imobilizată, să claxoneze poate oricine, dar vacarmul nu va mişca maşina stricată din mijlocul intersecţiei.
Ambulanţa este sfântă. Fă tot posibilul să poată trece de tine, sunt vieţi în pericol care depind chiar şi de secundele pe care tu poate i-ai făcut să le piardă. Lasă pietonii să treacă şi nu încerca să îi intimidezi, este timp suficient să treci şi tu. Fii atent la biciclişti şi oferă spaţiul din dreapta, încât să poată circula. Fii atent în jurul tău, nu ştii niciodată de unde ar putea apărea o problemă.
Ştiu că aceste idei sunt cvasi-cunoscute. Ştiu că eşti sătul de ele şi convins că nu îşi au rostul. Culmea este că, deşi teoretic suntem cu toţii în tema, în fiecare zi MOR oameni pentru că şoferi “buni” circulă cu 120 în oraş, zboară peste pietoni chiar şi pe trotuar sau opresc în plină stradă pentru a cumpăra pâine de la magazinul preferat.
Dacă tot ştim atâtea de ce în fiecare zi venim acasă turbaţi că era din nou să ne fie distrusă maşina de vreun viteaz pentru care roşu este doar o culoare pasională sau prioritatea un cuvânt frumos? De ce în fiecare zi sunt îngropaţi copii loviţi pe trecerea de pietoni sau traficul este blocat de câte un inteligent care opreşte pe pod?
De fiecare dată când urcăm la volan ar trebui să ne amintim că nu suntem singuri în trafic şi că o greşeală “neimportantă” pentru noi poate costa pe cineva viaţa. Se poate circula şi încercând să fim “nemţi” în trafic, iar satisfacţia de a fi fost un “domn” justifică efortul.
Tu ce faci pentru a fi “şofer european”?
