Relaxare .. trezit la 12 (ameţită ca pentru 5 dimineaţa, mai ales că organismul e încă “în urmă”) .. păpat prânzul, plecat cu maşina sinistru de murdară spre spălătorie, că nu se mai poate aşa. Oraşul relativ pustiu, automobilistic vorbind. Casc ochii la preţul “bun” al benzinei şi mă felicit că am făcut în martie plinul. De aveam rezervor de 400 de litri, ce bine era …
Opresc maşina la un semafor, în spatele unei Dacii roşii. Şi aud un claxon apăsat cu sete. “Ce dracu’ am făcut?” gândesc aşa scurt, deşi sunt la semafor de aproape juma’ de minut şi e tot roşu. Nu, nu mi-s io în culpă. Mă uit în jur, poate alt şofer are vreo treabă cu careva. Nu. Spaimele îmi sunt dispersate de sunetul isteric al altui claxon. Apoi altul şi altul.
În timp ce trec deja pe verde, arunc o privire în stânga mea la coloana de maşini cu program ultra-decibelic. Mda, sunt acasă în România şi unora li s-a spus azi “casă de piatră”. Oricum, au avut grijă ca tot cartierul să se gândească la ei.
