Hai că am citit la Bogdan şi mi s-au inflamat amigdalele instant (nu le mai am, dar ce mai contează ..) …
Deci, să ne punem în temă … ‘olimpicii’ care au ratat Bac-ul pare-se că au dreptul la şomaj, de care au şi profitat cei mai rapizi, restul de neinformaţi au rămas pe dinafară momentan pentru că ei şi părinţii sunt atât de tâmpiţi încât nici drepturile nu şi le cunosc. Acum însă chiar despre dreptul ăsta discutăm …
Încă nu am înţeles de ce onorabilii rataţi au drept de şomaj. Eu prin ajutorul ăsta înţeleg şansa de a-şi reveni dată unui anume personaj, care a prestat ceva ani în câmpul muncii (plătind şi dările respective), care a dat de naiba în criza asta şi, până găseşte ceva să se repună pe picioare, primeşte această gură de aer. În general îs oameni cu familie, cu o rată etc. Nu e treaba mea că are probleme, dar e treaba mea că A PRESTAT LA BUGET exact şi pentru eventualitatea că .. doamne feri.
Pe tema asta nu discut. Am ajuns şi eu şomeră acum 2 ani dar din fericire nu a fost cazul să întind mâna spre tata Statul. Dar, cei care nu şi-au găsit imediat ceva de lucru, mi se pare OK să fie ajutaţi. Să le fie de bine şi baftă la a-şi reface cariera.
Dar putorile astea de 18 ani sau cât or avea, nu am înţeles ce drepturi ai. Cum să pici Bac-ul? Este cel mai important examen din viaţa unui elev, se ştie despre el de când mergi la grădiniţă şi orice părinte cu creier te arde la melodie din clasa întâi măcar. Plus că la vârsta asta eşti om în toată firea deja, cât de dobitoc poţi fi să nu iei nişte examene? Cât de leneş şi de ‘miserupist’?
OK, nu eşti un bou, ai avut ghinion. Naiba ştie, se mai întâmplă. Atunci îţi pui burta pe carte şi în toamnă eşti deja şi absolvent de facultate.
Nu merge? La muncă.
Nu e nicio ruşine, cauţi un job pe măsura pregătirii şi-i dai bătaie. Nu vreau să aud poveşti nemuritoare că nu e de lucru. Vă garantez că, dacă te arde, găseşti de lucru imediat. Nu vei fi director şi nici nu vei avea salariu de 1000 de euro, asta e adevărat. Oricum ca începător te bucuri că ai loc de muncă şi după aia emiţi pretenţii.
Părinţii? Nişte imbecili care nu ştiu să-şi înveţe odraslele ‘olimpice’ că totul se plăteşte în viaţă. Da, lenea se plăteşte, distracţia fără studiu te aduce în situaţia asta. Iar reacţia normală este să-l trimiţi pe Junior la muncă, nu să-l mângâi pe creştet că e stresat şi că are nevoie de ajutor. Avea nevoie de educaţie, acum are nevoie DE SERVICIU.
La mine în familie erau draci mari pe tema învăţatului. Cred că, dacă picam Bac-ul, mă lăsau să dorm sub pod. Nu glumesc. Pentru că mi s-au oferit condiţii de studiu, au făcut tot ce le-a stat în putere să mă ţină în liceu şi să-mi ofere şansa de A STUDIA şi a deveni ceva în viaţa asta.
Cunosc o familie care şi-a trimis fiica la muncă în fabrică, acum hăt bine, când a picat prima dată la Medicină. Copil excepţional, studios etc. Asta e, nu a picat de proastă, a picat pentru că erau zeci de concurenţi pe un loc. Şi ea a nimeri un pic sub linie. Şi a stat un an în fabrică, studiind acasă în timpul rămas. A intrat în anul următor şi din ce ştiu nu există rang în medicină pe care să nu-l fi atins. Are vreo 30 de ani de experienţă. Şi da, când a picat iniţial la facultate, i s-a spus ‘mişcă-te la muncă, să vezi ce te aşteaptă’.
Au fost părinţii duri? A rămas fata cu sechele? Nu cred. Dar a băgat la cap că în viaţă trebuie să munceşti sau să înveţi. Sau, dacă se poate, ambele. Că nu poţi sta cu fundul în sus să aştepţi milă de la stat, când nu ai binevoit să iei un examen, iar locurile de muncă ‘necalificate’ îţi miros urât.
Dar asta este prostia celor care permit aşa ceva, cei care stabilesc legile astea şi părinţii care nu înţeleg că au ADULŢI în casă, nu copii de grădiniţă.
