Mulți ani am evitat să gătesc.
Avea cine să o facă, îmi displăcea ideea de a sta prin bucătărie, plus că aveam altele mai importante de făcut.
Așa că am ajuns să fiu mare bucătăreasă abia de vreo jumătate de an, când am decis că e momentul să știu să gătesc mai mult decât cartofi prăjiți și eventual un ou fiert, nici pe ăla bine, că i-am făcut iubitului (acum soț) unul care încă mai piuia, atât de crud mi-a ieșit.
Când am plecat prima dată în Croația (în eternul nostru Cavtat, lângă Dubrovnik), am ales un studio apartment pentru că era mai OK la preț.
Existau pe lângă niște hoteluri cu prețuri de amețeai, așa că 60 de euro pe noapte părea mai puțin dureros decât cel puțin dublu la un hotel vecin.
Normal, am plecat ca o păpădie gingașă, fără gânduri de gospodărie, că doar nu eram nevastă să stau la cratiță.
Noroc cu partenerul, ceva mai ancorat în realitate, care a observat că avem „kitchinetă”, deci ne putem fierbe un ou (că tot eram eu specialistă), frige un cârnat cu cartofi prăjiți etc.
Nu neapărat de zgârcenie, că încă nu știam la ce scoruri se ridică un prânz pe acolo, dar pentru că era păcat să nu ne folosim de o mini-bucătărie bine utilată.
După ce am observat că pe plajă un Cola de jumate costă 2 euro și e de câteva ori mai ieftin la un Lidl din apropiere, am simțit instant nevoia de a ne mai descurca și noi.
Așa că niște cereale cu lapte și niște chestii ușoare, ce presupuneau doar tăiat și eventual prăjit/fiert câteva minute au intrat în obișnuință.
Apoi am dat de prețuri.
Un prânz pentru două persoane te ajunge undeva la 50 de euro.
Supă la plic, pe asta nu o uit niciodată.
Și un grătar de pui (pe care l-am comandat eu) și care avea consistența anvelopelor mele de pe Corsa.
Atunci am decis că vom mânca mai răruț la restaurant, că știu și eu să fierb apă și să pun niște chestii din plic în ea.
Și, dacă eu nu eram neapărat în stare să frig o Pleșkaviță, deținătorul de cromozomi XY era mai doct în fript diverse, deci nu mâncam nici cărbuni, nici carnea atât de crudă, încât să și guițe în farfurie.
Dar, vai, pierzi timpul la bucătărie ..
Asta este una dintre cele mai dese observații pe care le isc, dacă povestesc despre sistemul nostru de gestionat „papa”.
La noi mergea pe sistemul … venit de la plajă, trecut la duș, pregătit masa.
Când unul dintre parteneri era la „desărat”, celălalt făcea o chestie .. punea cartofii la prăjit (luam din cei gata tăiați) sau frigea carnea.
După, apărea celălalt care supraveghea aragazul și eventual făcea o salată. Și punea masa.
Nu cred că ne trebuia mai mult de 30 de minute să avem ceva pe masă, cât stăteam să așteptăm comanda la restaurant, dacă era o idee mai aglomerat.
Eforturile erau minimale, frigeam ceva repede și trânteam o salată sau desfăceam un borcan de castraveți murați.
Acum să nu credeți că nu am consumat nimic pe „afară”, am stat la o pizza bună, am molfăit câte un burek bun, am băut o bere pe terasă.
Dar, în loc să cheltuim 1500 de euro pe mâncare (cam la o sută te ajungeau mesele pentru 2 persoane – am discutat cu un cuplu de britanici care chiar nu intenționau DELOC să se preocupe de făcut mâncare), am consumat cam 500 de euro (cu transport inclus – benzina pe care mașina mea o consumă de parcă bea apă).
Nu am plecat neapărat chitiți pe economisit, oricum mereu mergem cu un buget mare, că nu știi niciodată (mai ales acum, când mergem și cu un copil mic), dar am fost plăcut surprinsă când am observat că ne-am întors cu niște bani.
Cel mai important avantaj pentru noi (nu, economisirea în cauză nu era ținta, deși ne pica bine) era că nu depindem de nimeni cu masa.
Motivul pentru care nu gustăm hoteluri este că de multe ori există un program de masă.
Iar noi nu știm niciodată la ce oră vom mânca.
Dacă aveam chef de plecat în Golful Kotor, ne lua aproape o zi, că ne tot plimbam pe acolo. Un drum de Albania iar ne scoate meniul, pentru că plecăm dimineața și venim noaptea târziu.
Sigur, nu e o problemă să sari o masă, dar, după câteva pe care nu le „prinzi” sau te stresezi să ajungi la timp, începi să detești ideea de program. Că-ți pică prost să știi că ai plătit un serviciu și nu beneficiezi de el.
Despre calitatea mâncărurilor pe care ni le servesc diverse restaurante putem discuta încă o zi.
De cele mai multe ori se folosesc ingrediente pe care noi încercăm să le evităm, nu sunt mereu de cea mai bună calitate sau exagerat de proaspete.
Normal, mai faci rabat de la poveștile astea din când în când, dar nu aș mânca tot concediul la restaurant sau cel puțin nu mi-aș permite să mănânc la unul cu mâncare gătită după cele mai serioase standarde.
Câte o gustare sau un prânz din când în când, pică bine, în rest, ne descurcăm și noi.
Un alt avantaj pe care eu îl ador este că am mașină de spălat.
Da, eu sunt nebuna care spală o dată la 3 zile cel puțin (și păstrez obiceiul chiar și în concediu), iar faptul că am o „Maricică” în baie îmi ușurează mult munca. Știu, există și la hotel, dar mie-mi place să-mi fac damblaua cum și când vreau.
Până acum am stat la hotel de vreo 3 ori (München și Berlin).
La una dintre cele 2 plimbări berlineze am decis să ne simțim oameni bogați și să luăm cameră la un hotel de 4 stele. Clădire istorică, un cartier senzațional, o sută de euro pe noapte.
Hotelul în sine este de vis, camera în cauză era o idee mai mare decât cea în care-și ține femeia de serviciu uneltele de muncă.
Am pus troller-ul într-o dungă, pentru că nu puteam urca în pat.
Normal, nu toate camerele au fost atât de înghesuite, am stat și la hoteluri mai fără pretenții dar am avut condiții minunate.
Oricum, pentru noi cel puțin, ideea de a avea ceva mai mult control asupra condițiilor de masă e mai dezirabilă, decât de a sta la hotel.
Suntem încă plimbăreți și ne displace ideea de program, așa că în stilul acesta ne facem plăcerile turistice fără să fim limitați de vreun program de masă.
Cum stați voi la capitolul ăsta? Vă place viața la hotel? Vă place să închiriați un apartament/casă?
Esti tare, Ramo! Cand eram doar noi doi (eu si sotul) mergea perfect asa. Acum insa lucrurile s-au mai schimbat. Noi nu apucam decat un concediu pe an si ala il facem in vara, clar! Si atunci eu sunt aia care vrea somn ca disperata, mancare sa n-am stres si chiaaarrr nu ma deranjeaza sa vin de la plaja pt 12.30 la pranz, fiindca si asa nu stateam mai mult, mai ales cu copil. Anul acesta sunt 2 prunci la numar asa ca….mult mai mult imi doresc linistea si programul hotelului! Acum nu-ti inchipui ca la asta se rezuma concediul nostru, nuuuu, dupa ce ne incarcam bateriile pornim si noi in excursii, in diverse locatii care merita vizitate. Dar e f comod sa stai linistit si sa nu ai nici un stres! Cam astia suntem noi, poate cu tabieturi, dar stii vb romanului….muncesc un an de zile si macar un concediu sa-l fac cum doresc! Spor in toate si concediu fain!
Anca, sa-ti traiasca pruncii. 🙂
Eu am program de ‘gravide’ in general (adicatele lucrez cand apuc), sotu’ e si el ‘self-employed’, deci nu suntem munciti pe program greu. Te inteleg insa perfect, pe cand si el lucra 10-12 ore pe zi (sau cate se nimerea, la cate un santier mai teapan), nu dorea nimic decat sa stea cu fundul in sus, atat era de obosit dupa luni intregi de rupt oase.
Daca viata de hotel va prieste, e perfect. Apucati si voi sa va bucurati pur si simplu de vacanta, fara nicio grija.
Mie imi plac si hotelurile si apartamentele, nu il scot pe niciunul din cursa cand imi caut cazare. In ultima vreme parca si eu doar in apartamente m-am gasit. Nu am prea gatit in ele sincer, intr-o singura vacanta (chiar cea in Croatia ca veni vorba) unde am fost cu inca doi prieteni ne-am facut des sandviciuri… de exemplu la Plitvice, in loc sa ne luam mancare la supra-pret (pentru ca nici nu aveai de ales), ne-am facut multe sandviciuri, ni le-am pus in rucsac si ne-am descurcat perfect. Deci ne-a folosit sa avem o bucatarie.
Pentru vara asta ne pregatim o vacanta foarte low-cost (avem un apartament intreg de renovat), asa ca probabil vom practica si noi mai des sportul asta cu gatitul.
Buna ideea si cu sandwich-uri. Am inceput si eu sa le pregatesc de acasa de multe ori, cand mi-am dat seama ce preturi exorbitante au prin benzinarii sau la diverse localuri de papat 😀
In general prefer hotelul (dar nu genul all-inclusive sau cu mese asigurate) pentru ca nu vreau sa ma stresez deloc cu pregatitul mancarii, chit ca asta inseamna sa fac o salata. Daca are micul dejul inclus este perfect pentru ca de obicei este tip bufet suedez si au o gramada de bunatati. Varianta cu mic dejun functioneaza foarte bine pentru cai care nu vor sa doarma prea mult si nu li se pare stresant sa se trezeasca pana in ora 10, iar noi ne incadram in acest tipar. Am fost si eu anul trecut in Croatia si mi s-au parut destul de piperate preturile. Am economisit prin faptul ca seara nu prea mananc, mai bag niste fructe sau inghetata :))
Bufetul suedez e o chestie buna. am servit si noi prin trecut asa ceva.
Da, Croatia este din pacate cam scumpa, dar e si taaaare frumoasa 🙂
Si mie imi place ideea de apartament, insa nu stiu cum se face ca nu am ajuns pana acum sa stam in niciunul. Planuiesc sa remediez in curand aceasta deficienta 🙂 Sunt foarte de acord cu ce spui si fac parte din categoria care daca nu ar face ceva economii, nu ar mai pleca niciodata in concedii. Asa ca este musai si atunci ne adaptam fara regrete. Normal ca nimeni nu doreste sa manance doar in camera si sa gateasca in concedii la fel ca acasa, dar intre 10-20 minute de pregatirea unora dintre mese si o economie de 60-80 euro, eu prefer prima varianta. Ce mi-a mai placut in articol a fost modul in care ai subliniat schimbarea care s-a petrecut cu tine, referitor la atitudinea fata de gatitul in concedii. Odata, ma si gandeam sa scriu um articol fix cu acest subiect. cum se mai schimba oamenii. Ca eu asta am constatat in jumatatea de secol de existenta, cat de multe schimbari apar nu doar in lume, ci si in noi si de aceea nu mai imi place sa impun punctul meu de vedere si inteleg foarte bine ca ceea ce este valabil la mine, nu este valabil la toata lumea. Si nici macar la mine, nu este mereu la fel 🙂 Toate bune va doresc, oameni simpatici! Si sa stii ca mi-am amintit de frumoasele poze din Cavtat. Mai vrei sa locuiesti acolo?
He he, sigur ca da. Cand voi face o carca de bani, sigur imi iau o casa acolo.
Momentan ne-am luat o casuta darapanata undeva la sat, cam la o ora distanta de Timisoara, si ne bagam in ea economiile si banii pe anii viitori 😀
Nici eu nu sunt genul care sa stea cu zecile de ore in bucatarie. Da, mai fac si o sarma, dar in general fac chestii care se gatesc repede. Asa ca nu va fi greu sa frig un gratar cu niste cartofi prajiti, sau sa fac un piure cu o chiftea.
Plus ca mesele ‘mici’ (mic dejun, cina), oricum nu le gatesc nici acasa, mancam un mezel, un iaurt, o paine unsa cu ceva.
Economiile in cauza prind foarte bine, mai ales ca facturile continua sa vina, taxele trebuie sa le platim, plus ca toamna sotu’ are de platit tot felul de acreditari si revizii la aparatura lui de verificat centrale. Deci ne cam cocosam cu banii 😀
airbnb rules. Mergem cu bagaj de mana deci e musai masina de spalat rufe (si bag program de clatire la toate alea dupa ce venim de la plaja).
De gatit, gatesc. Mic dejun: portocale, mere, lapte cu cereale sau croasante de la patiseria din colt. Pret: 3 euro de familie (altfel dadeam 7-9 euro de pers. la restaurant 1???!?!?!).
Pranz: iau take away o carne, acasa intre timp fac o salata. Pret: 10-15 euro de familie, altfel dadeam 15 euro de pers. (minim!! ).
Cina: out. E momentul de rasfatz. Dar nu o data am comandat acasa, pt ca era copila franta si ne era la toti foame, si pana facuram dus sa dam nisipurile jos eu am fost si sa ridic comanda si am taiat niste rosii/castraveti/avocado alaturi.
Cel mai mult se vede la bauturi pt ca restaurantele adauga mult la bauturi si creste pretul de 3-5 ori, pe cand 2 beri luate acasa si 2-3 fresh-uri de portocale … sunt parfum.
Cu astea scrise, ne permitem 2 concedii pe an iar ultimul a fost de 16 zile. Oricum de pe plaja ne retragem la ora 11 (iarna stam mai mult), asa ca am timp sa astept masina de spalat sa termine tura de 30min si sa o pun la uscat, si intre timp sa fac omleta/piure si evident salatele, sau platourile de fructe.
Da, calculasem ca dam cazarea pe o zi cat…o cina in oras. Nu taiem cinele in oras, dar le subtiem. Mai nou facui si paste si piure.
Extra: sandvishurile pt deplasari. De ex. am facut un tur, asa ca am pregatit niscaiva sandvishuri si fructe. Ne-au permis sa mergem prin locuri interesante si sa nu aud croncanit de foame. La fel: sandvish pt avion. Stiu, stiu, sunt multi care bombane in presa ca uite si la romanii astia cu tartina dupa ei. Cum eu am probleme de alergii, si cum sunt atenta la calitatea mancarii ce o dau copilului (dar si la finante), am remarcat ca cea mai scumpa mancare dar proasta e in aeroport sau avioane. A ajuns sotul sa zica: berea si vinul sunt cele mai bune chestii de pe lista :)))
Io inca nu am folosit airbnb-ul asta, dar incepe sa arate interesant. Cand am plecat prima data in tara vecina si prietena, am gasit ‘hostingul’ pe booking.com si dupa aia am trimis email/sunat gazda de fiecare data. Is 8 ani de atunci 😀
Peste 2 saptamani vom pleca si noi in vacanta si va fi prima experienta cu Airbnb. Pana sa descoperim aceasta modalitate de cazare, obisnuiam sa stam la hotel. Acum ne-am rezervat un studio in Cannes si un aparatament in Padova, in total 15 zile. Mi se pare ok sa economisesti niste banuti daca se poate si nu e vorba de zgarcenie, ci din simplul motiv ca vei putea sa folosesti banii pe care i-ai cheltui la restaurant pentru a-ti cumpara alte chestii, pentru a vizita mai multe locuri sau chiar pentru 2 nopti de cazare in plus. Eu nu stiu sa gatesc mancaruri complicate, insa asa cum ai spus si tu, ma pricep sa fierb un ou, sa fac un sendvis sau frig niste cartofi. 🙂
BAFTA. Pics or it didn’t happen 🙂
Exista in mintea unor romani ideea preconceputa ca, daca ai un buget mai larg de calatorie (cam necesar, daca mergi cu un copil mic de pilda), trebuie musai sa-l si consumi integral. Si sa arati cat esti de ‘potent’, cheltuind amboulea in stanga si in dreapta.
Eu prefer sa merg undeva si sa nu arunc banii chiar fara nicio atentie. Asa cum spui, poate mai luam 2 zile in plus, sau cumpar vreo chestie ce-mi place acolo. Sau, doamne fereste, chiar vin acasa cu niste bani, ca imediat incep sa apara notificarile de facturi, taxe, plus prostul nostru obicei de a manca si a ne imbraca, fazele astea avand si ele pretul lor 😀
Bineinteles! Sper sa am timp sa scriu seara cand ajung in camera si sa pun si poze. Daca nu, cu siguranta la intoarcere! 😀
Hey! Ma bucur ca ti-am descoperit blogul (din comentariile f pertinente de pe blogul printesei urbane 🙂 . Cu siguranta o sa te citesc in continuare.
Pana sa vina bebe, in vacante alegeam hotel doar cu mic dejun inclus pt ca “ne obliga” sa ne trezim devreme fara sa o lalaim cu somnul de vacanta. .. mancam rapid fara strans masa etc si apoi aveam libertatea sa colindam, sa testam mancarea locala si sa ne intoarcem la ce ora vroiam.
Acum cu copil de 1 an urmeaza sa alegem varianta optima de petrecut vacanta.
Ana, bun venit pe bloaga 🙂
Ma bucur ca ai gasit dojoblogul, sper sa te simti ca acasa aici. Asteptam mai incolo si impresii de calatorie cu bebe, ca e merey o aventura 😀
Eu prefer un concediu mai lung si sa ma intorc si cu bani pt urmatorul concediu 🙂
Urmaresc blogul asta de vreo 6-7 ani. M-a ajutat sa trec prin momente grele. Pe vreme aia era clar de ce se numea Dojo Blog. Bloguri de neveste sint destule. Nu vreau sa fiu “tipul ala minios de pe internet” numa ca imi lipseste un pic blogul original.
Onegai shimas,
ultima oara cand am stat la hotel am ales un “aparthotel” si mi`a placut ca avea o mini bucatarie cu frigider, microunde (pe astea le`am folosit), aragaz/cuptor si masina de spalat vase (pe astea nu le`am folosit). mie imi displace sa ma trezesc de dimineata in concediu ca sa prind micul dejun la hotel (care nu era inclus in pretul camerei si era 15 euro de persoana) asa ca am dus mezel, cascaval, unt pt sandwich si lapte cu cereale si am mancat la ce ora am avut eu chef.
Astfel de manevre am avut in Gran Canaria, unde am stat (de mai multe ori) in casa prietenei mele. Am alternat mesele gatite de noi cu cele la restaurant si nu am simtit vreun fel de apasare. Imi place in continuare si la hotel, mai ales ca vine cineva si face curatenie :)))
[…] se duce cu ta-su să arunce pietre în mare, frig repede ceva sau pun de-o ciorbă pentru 2-3 zile. Am avut timp și să mă distrez și să mai lucrez printre picături. Și ne-am redus bugetul de călătorie cu cel puțin 1000 de euro, cât ne-ar costa în plus […]