Nu pot să nu mă distrez când văd câtă energie punem, noi românii, în politică. Pe vremuri era la modă să nu mai vorbeşti cu prietenii şi cu rudele, pentru că ei au votat Convenţia şi tu nuş’ ce alt partid. Era probabil setea omului care doar aplauda ca marioneta la al enşpelea congres, era clar ceva nou. Dar au trecut 20 şi de ani, iar apetenţa românului pentru curvăsăria politică nu s-a stins în totalitate.
La fiecare tură de alegeri ne călcăm în picioare, ne batjocorim pentru alegerile făcute, îi luăm ‘pe sus’ pe care care decid să ignore fenomenul. Că nu au dreptul să comenteze, dacă nu aleg. Că îşi bat joc de dreptul lor de vot etc.
În acuş 16 ani de când am drept de vot (pe care în general l-am exercitat), am ales cam tot ce se putea. Partea stângă uneori, aşa zisa parte ‘dreaptă’ deşi to nişte ‘stângişti’ sunt. Am ales preşedinte, am ales primar etc. Şi întoteauna am ales prost. Pentru că absolut fiecare s-a dovedit a fi mai interesat să-şi plătească ‘dările’ faţă de cei care l-au susţinut sau să-şi umple buzunarul. De multe ori simultan.
Nu mai există voievozi cu buzduganul în mână
Imaginea aia de luptător pentru patria lui, care lua paloşul sau ce avea în dotare, s-a cam dus. Nici pe vremea aia nu ajungeai sus doar aşa că erai extrem de viteaz, dar oricum ce făceai pe câmpul de luptă conta. Şi, când îţi puneai viaţa în pericol pentru poporul tău, se cheamă că ai ceva ‘cojones’. Omul politic de acum doarme bine merci noaptea, când e vorba de problemele ţării ‘lui’. Mi se pare absolut fascinant cum toţi, la alegeri, ştiu clar ce merge prost, cum să îndrepte. Şi, când ajung la os, încep să aibă o durere cruntă în zona sacrală.
Nu există binele ţării, există binele susţinătorilor
Cine mai crede că accezi la un asemenea loc fără susţinere financiară URIAŞĂ, este un copil. Dacă mâine Dojo candidează, cine credeţi că o alege. Ok, îs tânără, teoretic deşteaptă, ştiu să vorbesc frumos, vreau să văd ţara asta că e cum trebuie, ca oricare cetăţean ştiu ce nu merge etc. Dar Dojo are nevoie de BANI şi de susţinere pentru a apărea pe televizor de pildă de suficiente ori încât Aglaie din Popârleţul din Deal s-o cunoască. Şi pentru ca un manager de multinaţională să fie destul de familiarizat cu ideile ei, încât să pună ştampila. Şi asta e doar o parte din costuri.
Nu există prea mulţi oameni politici care să-şi permită să susţină o campanie pe banii lor. Aşa că te ajută x, te ajută y. Care x şi y doresc un ROI cât de curând (adică să-şi recupereze investiţia). Că nu te sprijină doar pentru că ai ochi albaştri.
Mi se pare ilar când într-o ţară se ştiu clar nişte probleme uriaşe cauzate de vreo multi-naţională din asta sau de un sistem de sănătate idiot, dar nu se face mai nimic, pentru că respectivii sunt extrem de puternici şi fac ‘lobby’ aşa cum trebuie. Sau când ai o şleahtă de dobitoci la conducere care votază ca vitele, de multe ori fără să ştie ce votează. Dar ei decid soarta a milioane de oameni. Exemplu cretinii care nu ştiu cum să pornească un calculator, dar care decid soarta internauţilor din întreaga Europă.
Binele meu, nu e binele tău
Chiar dacă avem prin absurd un om care chiar vreau să facă şi să dreagă, ‘neatârnat’ de cei care l-au împins (deşi mi-e greu să cred), ce bine poate să facă?
Pentru juma’ măcar de popor, bine este să ‘ne dea Statul, să ne facă’, pentru că era bine pe vremuri, când aveai loc de muncă de la Stat, chiar dacă la Poplaca şi când îţi repartiza Statul un frigider Fram. Pentru genul ăsta de oameni viaţa de acum este proastă, pentru că nu sunt obişnuiţi să tragă, nu s-au adaptat vremurilor curente etc. Nu este uşor într-o asemenea ‘orânduire’, când tragi ca animalul pentru tot ce ai şi ziua de mâine poate însemna că eşti şomer şi fără casă.
Pentru partea cealaltă binele înseamnă un climat economic concurenţial, posibilitatea de a lucra pentru afacerea ta, libertatea de a decide cine stă şi cine pleacă în firma ta, nişte taxe de bun simţ etc.
Dar când ai în vedere binele grupului 1., vei călca în picioare binele grupului 2. Pentru că Statul nu dă din buzunarul lui, ci din buzunarul celui care PRODUCE. Iar cel care produce, la rândul lui ‘arde’ interesul celor din grupul 1. pentru că-l doar exact acolo de siguranţa locului de muncă şi poveşti din astea. Patronul are o afacere, aia trebuie să meargă, angajatul are un salariu şi drum bun. Iar când angajatul nu mai e OK, zboară planat din firmă, pentru că altul îi va lua locul.
Dar toţi promit chestii atât de frumoase …
Am prins Revoluţia, am prins o groază de politicieni care promiteau marea cu sarea din ea şi ceva epave pline cu aur. Suntem în anul 2012 într-o ţară pe care mulţi doresc s-o vadă din vederi doar. Pentru că din toate ideile alea măreţe mai nimic nu s-a împlinit. Oameni declaraţi de ‘dreapta’, care cântau ce măsuri economice deştepte vor face, s-au aliat cu ‘oponenţii’ şi au luat măsuri puternic de stânga. Doctrină? Cred că glumiţi. Singura doctrină este cea a ciolanului. Odată ajunşi în ‘scaun’ respectivii au de plătit datoriile către susţinători şi făcut jocuri politice.
Iar noi ne rupem gulerele unii altora
Prostimea, pentru că asta suntem, stă să-şi strice relaţii de o viaţă că x a votat cu unul şi y cu altul. Stăm să ne aruncăm vorbe grele că mergem sau nu la vot. Că vezi doamne, ce chestie mare este politica asta şi ăla care nu e cu noi, e clar împotriva noastră. În peste 2 decenii de ‘libertate’ nu cred că ştiu un politician chiar animat de idei măreţe. Dar nu doar din vorbe, că asta e uşor. Unul măcar dintre cei care au acces la putere şi care să fie ‘curat’, să tremure de stres că trebuie să facă bine în ţara lui.
De fiecare dată suntem minţiţi frumos şi credem totul. Că deh, ăsta va fi mai bun decât ceilalţi, de parcă nu tot din aceleaşi zoaie politice se trage. Apoi ‘aleşii’ îşi arată adevărata valoare. Mizerii, corupţie, cretinism. Dar suntem mândri că am votat, cine e ca noi.
Nu urmăresc politică. Nu mă uit la ştirile de la ora 5, nu ştiu ce bătrână a mai fost violată sau ce dobitoci s-au mai înfipt în pom, crezându-se Schumi. Timpul meu se împarte între munca pentru afacerea mea, familie şi o mână de prieteni. Nu am loc de nimic altceva. Timpul este singurul lucru pe care nu-l mai recuperez vreodată. Banii se mai fac, dar clipa trece şi s-a dus.
Prefer să privesc un show simpatic, să mă amuz la un sitcom sau să admir talentul unor bucătari excepţionali sau dansatori care sfidează toate legile fizicii. Asta dacă simt nevoia să casc ochii la ceva. Prefer în rest să călătoresc, să fotografiez, aşa prost cum o fac. Să stau cu omul meu la poveşti şi să-i sorb fiecare cuvânt, că-i la fel de talentat la povestit ca şi Creangă.
Mă declar deci total dezinteresată de politica noastră. Voi salva ore bune de viaţă în afara minunatului ‘fenomen’, nu voi consuma benzină pentru a merge la vot, vă las PE VOI să decideţi, pentru că pe voi vă mai interesează şi voi mai credeţi în CINEVA.
Vă invit deci la o discuţie extrem de civilizată despre cei care credeţi VOI că pot face mai mult pentru România. În cine aveţi încredere?