Oameni dragi mie încetează să scrie. Pe unii îi voi putea descoase prieteneşte la un pahar de vorbă, pentru că îmi sunt dragi ŞI ÎMI PASĂ. Pe alţii nu i-am cunoscut în “carne şi oase”, dar dispariţia sau “vacanţa” de la scris mă întristează la fel de mult.
Cel mai dureros este însă când vii pe un blog ce pare absolut normal, te miri că nu s-a scris de ceva timp şi te gândeşti cu regret că autorul nu îşi mai găseşte timp pentru tine, ronţăitorul de cuvinte scrise frumos. Este un blog pe care l-ai descoperit acum ceva timp pe Zelist poate sau pe un blogroll cu links “bune” şi ai dori să vezi ceva nou. El, blogul, arată de parcă nu ar fi trecut peste el deja un an, fără nicio menţiune de genul “am de trăit, nu mai am timp de scris”, “am examene, revin peste câteva săptămâni” sau orice alt mesaj prin care ni se promite (poate) o revedere.
Aş fi trecut peste acest blog, ca de obicei, cu bucurie că am mai dat de nişte articole şi frustrarea că sunt totuşi atât de vechi. Şi aş putea comenta şi aştepta (eventual) să se aprobe. Doar că nu mai are cine să le aprobe.
Mă cuprinde tristeţea când aflu că oameni dragi mie nu mai scriu. Am ochii în lacrimi însă când înţeleg de ce Alex nu a anunţat niciodată că se lasă de blogging. Pentru că nu şi-a propus niciodată să lase totul îngheţat în urma lui.
Lovingvama a găsit atât de bine cum să surprindă o situaţie absurdă, dacă nu ar fi atât de dureroasă.
Blogul de “stări” va rămâne aşa … îngheţat în timp, adunând comentariile celor care îşi propun să nu uite. Până va fi suspendat de host sau domeniul va expira … sau ..
Suntem bloggeri, dar suntem muritori …
Nu am cuvinte. Tată-fiu… pur şi simplu nu ştiu ce să zic. Doar o simt. Of…
Cred că e şocant să citeşti un blog, apoi să vezi că a îngheţat. Dumnezeu să-l odihnească.
Şi ca să observi ce mare e prostia pe la noi prin blogosferă, unul i-a cerut schimb de link-uri https://www.stari.ro/adobe-acrobat-cu-flash.html#comment-150020
[…] Despre Alex, băiatul care a murit anul trecut într-un accident de maşină lăsând în urmă o familie îndurerată şi un blog înţepenit în timp care încă adună comentarii la ultimul post, citiţi la Dojo. […]
trist post ! am trecut prin cele cateva zeci de comentarii de pe “stari”, comentariile de “dupa” si m-am intristat pentru ca a plecat de la noi un om asa de apreciat ca si Alex… atatia zeci de oameni care inca ii tin blogul alive … trist si punator-pe-ganduri … 🙁
🙁 Tu stii de cate ori m-am gandit eu la asta in paranoia mea? Oare cine va anunta pe blogul meu ca am avut un accident sau ce post va fi un post de adio. Doamne… infricosator.
Bietul parinte, din pacate pentru mine acuma pot sa-mi imaginez durerea pierderii pentru ca am ganduri de-astea zilnic in ultima vreme. 🙁
Imi dau lacrimile si-mi tremura barbia, dar nu le dau drumul pentru ca-s la lucru si pentru ca n-am voie sa plang. Nu pot sa plang inainte.
Si uite cum din Timișoara pana-n București lumea încă-și mai aduce aminte de Alex.
:-< dojo, cred tu o sa stii despre ce vorbesc. Nu-l stiam pe Alex. Dar am mai ajuns pe stari.ro din cand in cand. Si din postura asta, stii de ce-mi aminteste? mihai56 de pe forumul chip.
Acum vreo cateva luni, inca mai primeam referi de la STARI. Si am tot incercat sa dau de el. Si la un moment dat am aflat de pe Twitter ca Alex nu mai e. Ei bine Dojo, crede-ma ca nu am mai avut puterea nici sa dau RT si nici sa mai adaug ceva! 😉
Cei de la host au acces la blogul lui si ar fi putut sa faca un articol in memoria lui. Oricum domeniul nu va expira in curand. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Cred ca la un timp Cabral facuse o comparatie cu un copil abandonat si dintr-un anume punct de vedere, nu e o comparatie hazardata !
sincer, mi s-a facut pielea gaina 🙁
Asta-i un bun punct de educatie pentru publicul larg in ce priveste blogurile.
Poate ar trebui facuta o campanie, ceva in genul “Fratele tau are blog ? Daca il pierzi, vei anunta si acolo ? Nu esti singurul caruia ii pasa.” sau asa ceva.
Trist, foarte trist 🙁
si bloggerii sunt oameni…
Ciudat, mi-am amintit de blogul respectiv prin mai si am intrat sa vad daca mai este online. Era.. Eu nu am fost un cititor constant al lui, doar ocazional, dar cand am intrat acum parca eram intr-o casa parasita. Sau la un priveghi…
Da, din pacate multi bloggeri buni renunta la blog pentru ca nu este destul de profitabil si mai vor timp liber, numai pentru ei. Cum zice si Alle, bloggerii sunt oameni. Sa speram ca dofoblog.info va ramane on mult timp de acum:D
🙁 Foarte trist ceea ce scrie in acest articol, dar asta e viata…si bloggerii sunt oameni