Ies acum câteva minute cu maşina de pe strada noastră şi să mi se spargă parbrizu’ de uimire: plin de lume şi maşini. Unul dintre sediile Kaufland e în zonă. Maşini şi pedeştri cât cuprinde. După ce dau un scurt “ce mă-sa e asta?” mi-a picat şi fisa. Păi da, mâine e Moş Nicolae, fratele mai sărac un pic decât Crăciun, dar destul de copios sărbătorit de românul credincios şi mare amator de chiolhanuri.
Da, concitadinii noştri au început “ze şoping sprii” pentru sărbătorile minunate, punând la bătaie toţi banii din casă, poate luând şi un credit, că e tot la modă creditul de genul ăsta, pentru că aşa s-a pomenit la noi, să mănânci până dai în apoplexie , de parcă în restul anului ai mânca numai paie.
Ultimul Crăciun “fastuos” l-am petrecut în anii imediat după Revoluţie, cu brad şi multe cadouri. Au venit ani grei, în care înţelegeam că este greu şi că nu merită să cumpărăm un brad, ce se va scutura. Sărbătorile nu mai aveau fastul din copilărie, dar oricum eram în familie şi din puţinul avut, se încropea o masă delicioasă şi era bine. Mai bine cumpărau ai mei nişte pantofi sport pentru mine, că oricum cei vechi erau deja destul de stricaţi, decât să aruncăm bani pe chestii pe care nu ni le permiteam.
Şi a fost bine. Am crescut şi pofta de Crăciun ca în poveşti s-a estompat. După ce am început să lucrez în radio, Sărbătorile erau o zi normală de lucru. Ne permiteam o masă mai bună de Crăciun, dar tot nu gustam o sărbătorire din aia cu cântec.
Anul ăsta am decis cu iubi şi familiile să nu plecăm niciunde, mai bine mergem în vară iar în Croaţia. Preţul pe 10 zile de paradis acolo e cam acelaşi cu un Revelion din ăsta “cul” pe la munte sau în străinătăţuri. Vom face nişte cumpărături de aprovizionare, aşa cum facem o dată la 2-3 săptămâni. Voi căuta un cadou frumos pentru “soare” şi nişte cioco pentru mine.
Brad nu facem, că am 2 câini în casă şi pentru că oricum nu avem copii. Vom mânca normal, poate una-două specialităţi de ocazie, dar iar cu atenţie, că bătrânii nu mai “ţin” la “greutăţi” din astea şi nici mie nu îmi pică multe bine. Nu suntem în situaţia de a împrumuta bani pentru sărbatoriri, dar nici nu ne gândim să “spargem” aiurea. Pentru că noi suntem fericiţi împreună, mă bucur că avem familiile sănătoase şi liniştite.
Acum câţiva ani aveam Crăciunul modest pentru că nu prea erau bani şi ai mei mergeau mereu pe principiul “mâncăm ce se poate”. Anul acesta va fi iarăşi modest pentru că nu văd sensul în chiolhanuri mari. Vom avea pe masă ce trebuie şi cel mai important pentru mine, vom avea în jurul mesei oamenii care contează în viaţa noastră.
Nu pot înţelege nebunia de pe străzi. Ştiu că sunt mulţi oameni care câştigă puţin de obicei şi totuşi acum îşi rup spinarea să cumpere de parcă vine Apocalipsa. O parte din mâncare se va strica (vorba bunicii mele “doar nu mănânci cu 2 guri”) sau îi va duce la Urgenţe. Alţi bani, altă distracţie. Şi chiar mai grav este când intră în datorii pentru 1 saptămână de “fericire” prost înţeleasă.
Fericirea este să îi ai alături de tine pe cei dragi. Să îţi fie familia aproape şi să ai linişte în casă.
Poate sunt eu demodată …
Între timp hypermaerket-urile gem de lume. Fiecare coş conţine kilograme întregi de carne, baxuri de băutură, kilograme de dulciuri, mâncare cât pentru un batalion. Se vor întrece la cumpărat ăl mai mare brad din piaţă, să vadă vecinii că abia îl cară. Cadouri peste cadouri, fast. La masa de Crăciun se vor ruga să nu fie primii anul viitor deveniţi şomeri. Că ratele sunt multe, plus asta făcută pentru sărbatoriri, şi bani deloc în cont. Şi dacă vor ajunge în ianuarie fără un leu de întreţinere este mereu şi posibilitatea de a ameninţa că îţi dai foc pe o clădire înaltă. Cine ştie, poate primarul îţi va rezolva problemele.
