La mine în familie, deși financiar vorbind lucrurile nu au fost mereu strălucite, a existat mereu o preocupare și pentru cei care nu au. Că sunt animale pe care să le protejăm, că sunt oameni care au nevoie de o mână de ajutor, ai mei au știut mereu să se implice, chiar și puțin, că nu-și permiteau donații de milioane de dolari.
Cam cu această mentalitate „păguboasă” am crescut și eu. Nu mă implic în toate acțiunile caritabile posibile, dar îmi place, măcar periodic, să ofer ceva din puținul pe care îl am disponibil. Știu și eu cât este de bine să ți se întindă o mână de ajutor, chiar „mică”, și sunt conștientă că, dacă singuri nu prea suntem eficienți, dacă ne unim eforturile, putem face mai mult.
Nadia va fi probabil un copil privilegiat, față de alții. Are doi părinți care o adoră (și nu doar noi), are un cămin comod și cald, haine potrivite, mâncare bună și tone de iubire ce se revarsă peste ea în fiecare zi. La fel ca milioane de alți părinți, considerăm că fiica noastră este cea mai importantă și vom încerca să îi oferim tot ce-i este necesar.
Mi-aș dori să învețe însă de la o vârstă fragedă că este frumos să te gândești și la cei mai puțin protejați de soartă. Că este minunat să primești, dar este minunat și să oferi. Sincer, cele mai mari satisfacții nu le-am avut primind ceva senzațional, ci văzând că micuțul meu ajutor înseamnă ceva.
După cum am mai spus aici pe blog, pediatrul fetei adună de la familiile care-și aduc copiii la el (și care sunt dispuse, normal), hăinițe pentru micuții care au nevoie de ele. De când s-a născut Nadia, ne-am prezentat periodic cu câte o plăsuță plină cu hainele pe care le-a „depășit”, haine pe care le iubim, pentru că au fost ale ei, și care suntem siguri că vor arăta minunat pe o altă „bebelușcă” o idee mai micuță decât ea.
Când va crește, mi-ar plăcea să pregătim împreună câte un pachețel, să mai cumpărăm una-alta, să mergem amândouă să oferim. Cred că va fi o experiență frumoasă pentru ea și o lecție importantă: că nu e buricul pământului și că un efort minim poate aduce zâmbetul pe buzele altora.
Anul acesta m-am gândit să particip și eu la ShoeBox, o inițiativă deloc nouă, dar care chiar mi se pare simpatică. Pregătești un cadou frumos pentru copiii intre 2 și 18 ani (fete și băieți), iar cadoul tău din cutia de pantofi va ajunge la unul dintre ei. Și îi va face Crăciunul puțin mai frumos.
Am discutat cu cei din Timișoara acum câteva minute și am înțeles că, din experiența anilor trecuți, la categoria de vârstă 14-18 ani nu se adună prea multe cadouri. Vă recomand, dacă doriți și voi să participați, să sunați eventual înainte și să aflați unde nu au prea multe cadouri (mă gândeam că, dacă toți pregătim pentru copii până în 5 ani de pildă, se cam dă peste cap echilibrul). Sigur că orice cadou e bine primit, dar eu îs mai „organizată” un pic și-mi doresc să pregătim ceva care chiar să acopere o nevoie.
Zilele astea Nadia mă va însoți la cumpărături (așa cum o face oricum mereu), voi încerca să o țin departe de hârtia de împachetat (că altfel o face confetti) și vom merge împreună cu pachețelul chiar în zona alor mei, înainte de 15 decembrie. Acum este prea mică să înțeleagă ceva, în timp poate ne facem un frumos obicei împreună.
PS: știu că există milioane de acțiuni caritabile și nevoi de acoperit. Așa cum am scris și cu altă ocazie, decât să ne scoatem ochii pe ideea că unul știe o cauză mai mișto, hai să ne implicăm acolo unde simțim că putem și ne-am dori să facem ceva. Dacă fiecare om găsește o cauză în care să creadă și pe care să o ajute din puținul pe care-l are, cuget că am trăi într-o lume o idee mai frumoasă 🙂
Multumesc frumos pentru ca ai incurajat lumea sa participe la ShoeBox!!
Cu mare drag. Am dat atentie mai tarziu, ca-s cu capul in 10 directii, dar este o actiune la care pot participa cu usurinta si sper sa o obisnuiesc pe a mica in timp sa participe si ea, pe masura ce creste. 🙂
Si eu cred ca nu conteaza cat de populara si de mediatizata este actiunea, ci cat de mult esti tu dispus sa te implici pentru a ajuta cu adevarat pe cineva care chiar are nevoie.
Sa stii ca e buna si mediatizarea un pic. Eu am aflat de ShoeBox de la http://www.loredanaionescu.ro. E bun si un pic de ‘endorsement’, stiu ca ea nu se tine de prostii, deci, daca recomanda ceva, e OK. Asa ca mi-a foarte influentat decizia 😀
Vaiii, cum ai zis, fată dragă!!! :* Mulțumesc tare mult, mai ales pentru implicare. Cred sincer că om cu om facem minuni… contează, desigur, mediatizarea pentru că, sunt mereu oameni noi care află și își doresc să se implice. Fiecare nouă cutie contează… și, așa cum tot zic, orice mic gest pe care-l facem, tot e mai mult decât deloc…
Tare mulțumesc.
Este al 2lea doctor care il aud implicat in asa ceva. Toate aprecierile noastre!
La Shoebox particip si eu, chiar si in anii cand nu am stat bine cu banii. Jucarii donate de la noi dar si de la prieteni/colegi, tricotez fular/manusi/caciula (acestea sunt mereu necesare), am cumparat impreuna cu o vecina o punga mare de bomboane, 2-3 carti deja citite se gasesc, seturi de periute de dinti se pot lua si imparti cate una la fiecare pachet, o bluza/fusta care am primit-o si nu am folosit-o niciodata si zace in dulap cu tot cu eticheta se pot duce la o fata de 14-16 ani; hartie de ambalat – pot folosi si una simpla/sau refolosi si sa desenez pe ea si scriu ceva mesaje frumoase etc. Sau fac biscuiti/cornulete de casa, care rezista si 2-3 sapt.
In final, se pot face mici atentii cu f. putini bani dar multa bunavointa.
Mereu implic si copilul. Deja face si mofturi: cand nu vrea o haina, spune sa o dam deoparte pentru alti copii. Am fost impresionata ca a primit multe bomboane de Halloween, si o parte le-a pus: pentru copiii care nu au. La 6 ani se vad deja efectele exemplului nostru.
Noi, ce cu serviciu, suntem avantajati. Sunt unii copii care nu au nicio sansa.
In loc de ‘predici’, exemplul personal conteaza. E dulce de tot al tau, ei chiar se implica si sunt seriosi in ceea ce fac. Daca a prins deja ideea de la parinti, uite ce rezultate frumoase ai.
Abia astept sa o aud si pe galusca asta a mea ca planifica sa dea altor copii.
Am vazut la medicul nostru o mama cu o fetita de vreo 12 ani. Probabil una dintre ‘beneficiarele’ actiunii caritabile pe care o conduce pediatrul noastru. Chiar nu sunt povesti, sunt multi copii care au nevoie de orice ajutor posibil. Si ma bucur ca exista oameni cu suflet care isi rup din timp sa organizeze asemenea proiecte, astfel incat sa ne fie tuturor mai usor sa ne implicam. Daca nu avem timp sa cautam noi insine cazuri sociale sau sa colectam, macar exista altii care fac si munca asta pentru noi.
Sper sa fie cat mai multi cei care se implica 🙂
Multumesc lui Dumnezeu pentru oamenii cu suflet din jurul meu, care se implica. De la ei am invatat, sunt unii mai saraci ca mine care reusesc sa doneze ceva, si uneori mai mult decat pot eu!
In Romania cam 10% din familii nu au niciun venit legal asa ca majoritatea copiiilor din aceste familii o duc foarte greu. Am gasit un grup de mamici pe desprecopii.com care urmaresc cazuri din acestea, foarte triste, ieri am trimis 4 saci de lucruri de copii adunate de la noi dar si de la vecine, cea mai mare nevoie e de incaltaminte si ma bucur ca am reusit sa gasesc de data asta 10 perechi in stare impecabila. Sper sa mai trimit un sac in alta parte.
Ma bucur atat de mult ca ai scris acest articol. O sa ma implic si eu in ShoeBox si iti multumesc pentru ca incurajezi faptele bune 🙂
Sper ca asa sa se stranga super multi oameni care fac bucurii, nu doar de sarbatori, ci tot timpul anului.