Una dintre marile neplăceri când ajungi la un alt fus orar, mai ales când e ceva diferenţă faţă de cel natural, este programul de somn dat peste cap, pentru că organismul crede că e 8 dimineaţa, când e fapt e doar 1. Punem peste asta şi o călătorie de 20-24 de ore, cum avem noi plăcerea, schimbând două avioane şi mergând 3-4 ore spre aeroport, aşa că avem ingredientele unor zile absolut superbe de la momentul ultimei aterizări, ceea ce se cheamă la vorbitorii de ingliş “jet lag”.
Anul trecut a fost chiar şi mai greu, ţinând cont că am plecat din România la 2 noaptea, deci nu am dormit de nişte ore bune (nu am făcut nani la prânz) şi am ajuns la 2 noaptea ora României la destinaţie. Am fost ca teleghidaţi în ultimele ore de zbor, abia am fost în stare să completăm actele pentru “immigration” şi vamă.
De data asta faptul că am plecat la 7, deci am apucat să dormim noaptea, s-a simţit. Nu am dormit deloc pe avion (că am căscat ochii la filme), dar am ajuns relativ mai limpezi la creier. Am dormit noaptea trecută buştean, ieri am stat toată ziua treji, deşi la 8 seara ne simţeam de parcă pierdusem noaptea la vreun party, şi noaptea asta iar am făcut economie de vedere cum se cuvine.
Cunoaştem destui oameni ce sunt daţi peste cap zile întregi, pentru că organismul încă nu se adaptează noului fus orar, pentru noi 2-3 zile sunt suficiente pentru a-l reînvăţa să doarmă la o anumită oră. Avantajul e că, la cum vii de obosit, nu se pune problema de insomnii, dar există mereu pericolul să fii atât de rupt la prânz, încât să dormi 2-3 ore.
Metoda noastră “spartană” este să ne obligăm să respectăm noul fus orar, chiar dacă primele 2 zile suntem puţin daţi peste cap. După asta totul reintră în normal. Voi cum vă reglaţi în cazul ăsta?
