Da, dom’le, sunt un om de afaceri atât de ţeapăn încât mi-am listat compania la Bursă.
Revenind cu picioarele pe pământ, azi vă povestesc şi vă arăt ce am văzut acum o săptămână, trimisă fiind de “soare” în misiune. Iniţial am cugetat că voi ateriza din nou pe malul dinspre Brooklyn al poluatului Hudson, să pot poza şi filma Manhattan-ul, mai ales că prima tentativă de film a dat nasol cu virgulă. Deh, după 10 ani de radio e greu să vorbeşti liver 3 minute fără să zici prea multe tâmpenii.
Cum la mine editarea video înseamnă “copy to HDD” şi “upload to Youtube”, e clar că oricum nu-mi iese altfel decât pe sistemul “casc ochii şi gura simultan şi om vedea ce iese”.
Prima încercare deci de maxim reportaj este cu Bursa din NY, apoi “transmit” de lângă Penn Station. Cu asta vă delectaţi azi. Îmi cer scuze anticipat pentru uciderea unor preţioşi neuroni, dar am explicat deja că mi-s clei la video editing.
Acu’ orice om cu experienţă în mersul “trenurilor” din oraş mă va întreba “dar cum soarele meu ai ajuns la Wall Street, când trebuia să ajungi hăt în sud?”. Păi staţi să vedeţi …
Înainte să plec, pe când căutam toate daravelele pentru drum (mp3 player, aparatul foto, lens-hood, baterii, sudoku, “rotring”, cartela de metrou, banii, cardul etc.), jumătatea mai coaptă mă roagă să cobor şi la B&H. Ăsta e un magazinoi de bulectrice audio-video din Manhattan, condus de “zulufari”, după cum îi numeşte D. pe genul ăsta de evrei, de la care eu trebuia să cumpăr “otrăvuri” pentru fotograful meu (revelator şi fixator pentru film şi hârtie).
Bun, faţă de destinaţia mea oficială, “escala” de la Penn Station e ca una la Iaşi, când eu trebuie să ajung de la Timişoara la Bucureşti. Dar ce nu fac eu pentru omul meu …
Ies sprinţară din casă şi mă plasez strategic la Q54, care autobuz mă va duce la Metropolitan Avenue. Ăla e capăt de linie pentru metroul M şi o locaţie mişto, în condiţiile în care nu-i isteria de la Queen’s Mall. Deci încep să prefer ruta asta decât cea “pe sus”. Mă arunc cu eleganţa unui elefant pe o banchetă, că-s io şi dracu în vagon, scot sudoku şi mă pregătesc pentru o călătorie suficient de lungă.
După 2 staţii aud “this is the last stop for this train”. Cum doamne iartă-mă, că am plecat de la capăt de linie şi liniile de metrou din New York nu prea au calitatea de a fi scurte. Da, este duminică, tot traficul se duce pe copcă.
Ies mormăind nişte binecuvântări pentru sistemul lor de transport în general foarte mulţumitor şi mă aşez într-un C, care ar trebui să mă ducă hăt bine către Penn Station. Pe dracu. “This is the last stop for this train.” Io zic că-s urmărită de blestemul ultimei staţii, naiba ştie. Mă tot uit pe hartă şi nu-mi vin idei prea deştepte. E clar că nu ajung la Brooklyn Heights şi e posibil să buctez şi plimbarea la Penn Station. Bănuind ce-mi aud urechile de la “soare”, că-l las fără otrăvuri, decid să caut staţia de la World Trade Center, că de acolo am alte posibilităţi.
Apar la suprafaţă ca o cârtiţă şi mă uit în jur. Nu recunosc zona, nu văd macaralele de la WTC, unde sunt?
Mai arunc nişte priviri prin jur şi zăresc clădirea Woolworth. Mda, deci nu acolo tre’ să ajung. Cum mă tot fâţâi de pe un trotuar pe altu, văd undeva la depărtare şi acoperişul “antic” al Bursei şi-mi vine geniala idee de a merge până acolo să filmez una-alta, după care o iau spre WTC (că de acolo mă descurc) şi spre Penn Station.
Iote ce am filmat la bursă:
Am prins apoi şi metroul către Penn Station şi am mai tras o tură de filmare:
Partea bună a călătoriei e că am apucat să filmez chestiile astea şi cam atât. După ce m-am tot trambalat dintr-un metrou în altul, am decis să las plimbarea prin Brooklyn Heights pentru altă zi, că probabil dormeam sub pod în noaptea respectivă.
Promit să mai filmez şi sper să fie chiar mai bune “producţiile” 😀
