Am stat şi m-am gândit mult cum să încep acest articol. Când spun sindicat mă gândesc la Hoffa, la mafie, la clanuri de interese şi altele. Hoffa chiar a creeat un sindicat puternic, sindicatul lăsat de el, al soferilor, este şi astăzi, citeam pe undeva, cel mai puternic din SUA. Deci, dincolo de propriile interese, i se pot aduce o sumedenie de acuze, chiar a avut grijă de oameni.
In dex-ul on line ni se servesc mai multe definiţii, am selectat doar una:
SINDICÁT s.n. 1. Organizație de masă care reunește pe bază de adeziune voluntară oameni ai muncii din întreprinderi sau instituții și care are drept scop să lupte pentru satisfacerea revendicărilor economice și politice ale membrilor săi. 2. Totalitatea membrilor unui sindicat (1). ♦ Sediu al unei organizații sindicale. 3. Organizație economică monopolistă în cadrul căreia desfacerea mărfurilor și uneori achiziționarea materiilor prime se fac în comun, cu scopul de a elimina pe concurenți și de a spori astfel profiturile. [Cf. fr. syndicat, rus. sindikat].
Pentru că lucrez într-o uzină de-a lungul celor 23 de ani scurşi de la revoluţie n-am încetat să întreb ce reprezintă sindicatul pentru mine. Pornind de astfel de gânduri am dorit să aflu câte ceva despre mişcarea sindicală din Romania interbelică, mai mult o pagină goală, cu falşi eroi precum Vasile Roaită.
Ajung la concluzia că niciodată muncitorul roman nu s-a regăsit în sindicat. Comuniştii nu puteau fără ele, aşa că pe averea defunctului UGSR s-au luptat mai multe personaje că doar aveau de unde.
După revoluţie sindicatele ar fi trebuit să se uite cu atenţie la nevoile oamenilor. Eu aşa înţeleg din prima definiţie a dex-ului on line dar mă blochez la definiţia 3 şi mă gândesc la carteluri, mafia … şi poate că nu sunt departe de adevăr.
De ce trebuie să existe? În baza contractului semnat cu angajatorul mă pot apăra singură, cu fişa postului, cu legea codului muncii de partea mea, dacă am căscat ochii bine când am semnat contractul. Atunci cum mă apăra sindicatul? În anii aceştia sindicatele, cel puţin de la uzina mea, stau la masă cu patronatele (se bat pe burtă şi sunt amici de pahar), eu cred că ar trebui să fie două treburi complet paralele dar … mă înşel, dictează politica de recrutare a forţei de muncă, şi la concedieri e la fel, politica financiară, are pretenţia de a fi consultat în plăţile către furnizori, are furnizori preferaţi şi câte şi mai câte.
De omul ăla amârât a uitat demult. Sunt afiliaţi politic sau, dacă nu sunt, depind doar de cine e la guvernare şi… totuşi oamenii îl cred, unii, ăia mai sărmani, mai umili ce au o tendinţă de autodistrugere cum rar mi-a fost dat să văd.
La ce imi foloseşte sindicatul mie, ca om al muncii? La nimic, răspund sus şi tare. Mă pot amăgi că prin cotizaţia plătită, 1% din salariul brut, are vreo obligaţie, dar e doar o amăgire şi-atât, practica o demonstrează cu vârf şi îndesat. Din când în când aceşti pseudo lideri apar la televizor, susţin greve (că doar trebuie şi poză din când în când) deşi, ştiu că există o prevedere care spune că pe perioada grevelor zilele de muncă sunt plătite de cel care a declanşat greva, adică de sindicat, dar unde s-a întâmplat asta?
Deci, până la urmă, înafară de o doctrină utopică şi de interese obscure (pentru ei nu sunt chiar obscure din moment ce toţi aceşti lideri mari sau mici, şi-au aranjat o situaţie materială benefică lor că doar de … o lozincă de pe vremuri, nemuritoare, spunea “o viaţă bună, nouă, nouă nu vouă”) ce reprezintă sindicatul pentru oamenii care muncesc? O gogoriţă, o altă gogoriţă umflată artificial? Mai mult ca sigur, dar voi cum vă regăsiţi, dacă vă regăsiţi în acest cuvânt, golit de unii, sindicat.
Liliana, merci de articol, prinde excelent, acum ca inca ne adunam gandurile de la venirea in Romania 🙂
Cred sincer ca sindicatele au fost ODATA ceva bun, dar ca s-au pervertit de tot acum. Idei irealizabile, coruptie, mizerie, cam asta inseamna majoritatea. Nu stiam ca si cotizezi… hmm .. ciudat.
Sunt curioasa ce spun cititorii dojoblog despre subiect, este clar unul pe care eu nu as fi avut ideea/informatiile sa-l abordez pe blog.
De vreme ce deja avem lideri de sindicat condamnati pentru coruptie iar asupra celor care sunt in libertate planeaza acuzatii grave, nu prea mai avem ce sa vorbim despre sindicalism.
Si inca o ciudatenie: in invatamant, contrbutia pentru sindicat se opreste pe statul de plata. Deci sindicatul nu trebuie sa faca nimic… banii oricum curg. Aaa… trebuie sa faca ceva: contracte avantajoase cu firmele “prietenilor”.
@dojo: uite că zice dam ăsta părerea. Eu zic că pot fi tranșant, din postura de apărător al logicii și, mai important, membru de sindicat.
@Liliana: hai să o luăm logic. Vrei să înțelegi cum e cu sindicatul, dar faci referire la o perioadă în care sindicatul avea un alt rol. Cum adică sindicatele ar fi trebuit să se uite la nevoile oamenilor?!-retoric.
Practic. Sindicatul reprezintă și se asigură că sunt respectate drepturile angajatului. Dacă e eficient sau nu în România, nu știu. Câtă corupție e, nu știu. Te aperi cu fișa postului și cu contractul de muncă? Se vede că nu ai fost niciodată în situația asta. Ambele sunt niște forme mult prea generale care nu te ajută prea mult. Dacă sindicatul te poate ajuta sau nu, rămâne de văzut – asta e o altă problemă.
Continuând raționamentul, ALEGI să fii reprezentat de sindicat. Nu te obligă nimeni. Poate ajungi la concluzia că în cazul tău sindicatul nu te ajută, deci alegi să nu faci parte din organizația respectivă. Foarte simplu. Din păcate privești populist noțiunea de muncitor: acel om prost (cu semnificația veche, adică om simplu) care tace și muncește și trebuie apărat de patronul exploatator. Nu, pe muncitor poate să-l ducă capul și să nu facă parte din sindicat. Muncitorul nu e obligat să fie prost sau să nu-și cunoască drepturile. Atâta timp cât speri să-ți facă altcineva viața prosperă nu se va schimba nimic.
În concluzie, sindicatul e pentru a reprezenta mase. Dacă te gândești la carieră, e inutil. Dacă te mulțumește prosperitatea echipei și reinstituirea primei de murături, ar trebui să fii deja cu cererea în mână.
dam, “Practic. Sindicatul reprezintă și se asigură că sunt respectate drepturile angajatului.” pot să spun că puţin îi pasă, e mai interesantă cotizaţia şi-atât.
“Te aperi cu fișa postului și cu contractul de muncă? Se vede că nu ai fost niciodată în situația asta.”. ba tocmai că am fost şi te asigur că pe sindicat l-a durut undeva, ridica din umeri şi imi spunea că dacă aşa vrea şeful de atunci el nu are nici o putere, deşi abuzurile acelui şef sfidau şi fişa postului, şi contractul încheiat cu angajatorul, şi contractul colectiv de muncă şi orice urmă de logică. m-am apărat singură şi gata. atunci am ales să nu mai fiu reprezentată de sindicat. sindicatul se zbate pentru cei prinşi cu băutura în nas, pentru cei care le-au muncit sau le-au făcut servicii personale sau altele, dar pe omul obişnuit îl ignoră. cât priveşte partea cu viziunea asupra muncitorului să ştii că nu sunt departe de adevăr. atât timp cât lozinca să moară intelectualii ţine, atât timp cât cei de la birouri sunt văzuţi ca duşmani, atât timp cât din cauza celor de la Tesa se întâmplă nu ştiu ce iar aceşti muncitori cred asta cu tărie ce mai poţi să spui? iarăşi îţi spun că nu vorbesc din auzite, sunt lucruri pe care le trăiesc, le văd, mă ciocnesc de ele.
Puțin îi pasă cui? Care sindicat? Că nu e unul singur. E de-a dreptul simpatic modul în care generalizezi. Poate ai dreptate, dar dovezi, raționamente directe sau indirecte, astea? Chestia asta îmi sună a ”să moară clasa politică” și e specifică celor de la coadă de la parizer. Mă refer la cozile actuale la parizer. Pentru că da, și azi se poate sta la coadă la parizer.
Dacă muncitorii cred asta cu tărie sunt proști. Dacă ei nu vor să se deștepte, asta e, să rămână proști. Și să aștepte să crească salariile cu 500% la toată lumea. Și să fie primă de concediu.
Sindicatul nu trebuia să te apere pe tine de abuzuri. Trebuia să te reprezinte. Atunci când reclami ceva sau ai ceva personal de arătat, o faci singur, nu prin sindicat. Asta se întâmplă și atunci când ceri o mărire de salariu în baza performanțelor. Nu, nu sindicatul o cere, tu o ceri.
Lideri de sindicat neschimbati de peste 20 de ani … si mai crede cineva ca sindicatul mai apara si altceva in afara de interesul propriu al marilor lideri de confederatii
Cred ca in zilele noastre sindicatul nu-si apara decat interesele proprii. Mai are cineva incredere in asa ceva ?!
Si parlamentarii isi apara propriile interese …
dam, intrăm în polemici şi zău că nu vreau. ca să fie clar, vorbesc strict din experienţa mea, nu pot vorbi despre experienţele altora şi, dacă generalizez asta e, atât timp cât există lideri de sindicat condamnaţi pentru abuzuri nu cred că greşesc mult. a manipula o masă de oameni care nu ştiu prea bine pe ce lume sunt mi se pare condamnabil. aşa, în situaţia care am spus-o sindicatul trebuia să mă reprezinte, aveam un conflict de muncă, dar ce să mă reprezinte când el râdea alături de acel şef ca nişte buni amici, se uita la mine cu un dispreţ nedisimulat ridicând din umeri ” ce să-ţi fac Lili, nu pot să te ajut?”. nu voiam ajutor vis a vis de vreo leafă mare, nu voiam nu ştiu ce favor, voiam mai mult un sfat ca om un ce suporta zilnic un abuz în cadrul unui conflict de muncă. după cum am spus m-am descurcat singură cu ajutorul unui amic avocat. de atunci nu mai vreau dar nu mai vreau să aud de sindicat. ca fapt divers când semnezi fişa postului, de exemplu, poţi să ai o observaţie, de obicei fişa se termină cu o formulare de genul “şi alte solicitări ale sefului de departament”. acele solicitări însă pot fi atât de mari că mai ai un pic şi-ţi faci pat să dormi acolo, nu mai bine adaugi tu, scris de mână că eşti de acord cu condiţia să se încadreze în cele 8 ore de muncă prevăzute în contract? nimeni nu-i absurd, poţi să stai o oră, două, trei, în cazuri speciale dar când ai un şef care la 16.15 intră pe uşă, programul terminându-se la 16.30, se aşează la birou şi începe “avem de făcut o situaţie”, şi asta zilnic, de ajungi să zici când pleci la 19.00 că ai avut noroc, cum e? dacă îndrăzneşti să spui ceva îţi dă în cap cu fişa postului şi cu alte sarcini. aşa am învăţat cum stă treaba cu acele “alte sarcini”. iar sindicatul … e spectator.
În primul rând, experiența ta se reduce la 1 (unu) sindicat și la 1 (unu) loc de muncă. Țin să-ți amintesc că sindicatul nu e unic. În al doilea rând, nu poți generaliza. Eu n-am avut probleme cu sindicatul și, după cum vezi, nu militez pentru și nu cred că a fi într-un sindicat e raiul pe Pământ.
Probabil ți-ai dat și tu seama, sunt multe locuri în care orele suplimentare au devenit rutină. Da, nu e normal, dar asta e situația. Din păcate, de cele mai multe ori nu ține de șef – în ciuda credințelor populare. Dacă te simți exploatată și programul e mult prea solicitant înseamnă că nu e locul potrivit pentru tine. Dacă asta e practica acolo nu poate un sindicat să impună rezolvarea unor sarcini care nu țin de instituție în 8 ore.
Voi știți că sunt locuri de muncă – în vest, în lumea civilizată – unde programul e atât de lung și atât de solicitant încât nu pot fi angajați decât tineri, pentru că numai ei rezistă? Mă gândesc că nu credeți că în fișa postului le scrie că programul de muncă e în medie de 12 ore.
Dam, este un sindicat şi o singură experienţă, aşa e, dar atâta am şi imi spun părerea personală aşteptând alte opinii. poate că nu am fost suficient de clară aşa că revin cu precizări, treaba cu statul peste program se întâmpla numai în departamentul nostru pentru că aşa doream eu, şeful cel atotputernic, pe cel care îndrăznea să spună că este o treabă care se putea face foarte bine şi a doua zi îl ameninţa cu concedierea de parcă era patron. nu era, era un angajat ca şi mine. punct.era o lipsă de respect pentru om şi-atât. acum nu ştiu cum să-ţi spun era sau nu era treaba sindicatului să ne ofere spijin? nu numai mie, eram mai mulţi. un alt coleg s-a trezit cu 10% pe trei luni, a contestat decizia la tribunal, n-a dat în judecată departamentul ci societatea cum era firesc, fără sindicat – că era degeaba, a câştigat şi-a recuperat banii iar aceea sancţiune a fost ştearsă din cartea de muncă. partea haioasă era că umblau, atât şeful cât şi un lider dintr-ăsta după el, înainte de ultima şedinţă la tribunal, să-şi retragă plângerea că face rău imaginii, de! cât despre alte beneficii … demult nu am văzut aşa ceva, nici măcar bilete prin nu ştiu ce agenţie, nimic, nimic. e drept că se dau nişte bonuri valorice de 10 lei, parcă 3 de Paşte şi 5 de Crăciun, dar au fost ani când oamenii plecau acasă de aceste sărbători cu produse ce urmau să expire în cel mult luna respectivă(făină,zahar, ulei, condimente, esenţe), pentru că cineva trebuia să-şi lichideze stocul. poate să fie şi bine, nu contest, la nivel teoretic este posibil, aştept doar să mi se spună.
pe vremuri sindicatul facilita de ex obtinerea unor preturi reduse in concedii, in schimbul unor cotizatii care nu reprezentau un capat de tara. acum lucrez la particular, n-am avut niciodata sindicat si cred sincer ca ar fi primul care ar zbura, daca ar avea vreo obiectie.
Și în prezent se întâmplă asta. Doar că nu ”facilitează” ci are un contract cu o agenție de turism. Aceasta din urmă oferă prețuri ceva mai mici pentru că li se aduc mai mulți clienți. Cotizațiile se plătesc la multe organizații, sindicatul fiind doar una dintre ele.
A raspunde la intrebarea din titlu e mai greu decat pare.
Povestea cu “ma descurc singur avand fisa postului si codul muncii in mana” l-am auzit in mod constant in ultimii ani, desi rezultatele unui astfel de demers individual, in majoritatea cazurilor au fost in detrimentul angajatului.
In practica din zilele noastre sindicatul ar trebui sa fie un mediator intre solicitarile usor nerezonabile ale angajatilor (vezi cazul Dacia din 2013) si rapunsurile departe de a fi rezonabile ale angajatorilor.
Vorbesc de echilibru pentru ca am fost de-a lungul timpului atat angajat, angajator cat si lider de sindicat. In prezent ofer consultanta (aprox 20% din cazuri pro bono) in problematica legata de Codul Muncii.
Foarte rar mi s-a intamplat sa mi se solicite parerea din partea unui viitor angajat inainte de semnarea unui contract de munca, iar de cele mai multe ori, chiar daca cele negociate pe cale orala nu se regaseau in CIM, acesta era semnat cu nonsalanta.
Intr-un context economic cu 6% inflatie si o MBP > 10% un sindicat ar trebui sa obtina o crestere salariala pentru angajati de 6% si un bonus de echivalent cu 1/20 din profitul net, distribuibil in mod uniform angajatilor.
In contextul actual din RO lucrurile nu arata tocmai bine si datorita textului legii dialogului social care favorizeaza:
– coruptia la nivel de confederatii (care se pot organiza la nivel de ramura si care ar avea ceva putere in raport cu angajatorii) si
– impotenta la nivel de sindicate (organisme constituibile la nivel de angajator dar care nu mai au caracter de obligativitate si in plus, conducerea sindicatelor nu mai are niciun fel de protectie in raport cu angajatorul).
Revenind la subiectul Dacia in contextul 2013, solicitarea aberanta de crestere salariala cu 25% in conditiile in care inflatia a fost relativ mica iar profitabilitatea filialei din RO nu este extraordinara in raport cu celelalte filiale ale grupului mi s-a parut un act sinucigas, mai ales ca exista o propunere din partea patronatului de crestere cu aproximativ 9%.
Paul, am colegi care au fost daţi afară şi au câştigat în instanţă,(concedierile erau uneori justificate dar te apăra codul muncii, chiar şi cu modificările recente) am învăţat să mă uit bine pe ce semnez şi am învăţat că da, în nişte limite te poţi apăra cu CIM şi fişa postului. totul e să nu semnezi ca primarul.
@Liliana: am colegi de breasla care au preferat sa nu se consulte cu mine (free of charge), au semnat contracte stufoase si bine blindate din perspectiva angajatorului si ulterior s-au trezit cu beneficii reduse si o multime de alte aspecte negative.
Iar in instanta nu prea te poti duce cu “da’ la angajare mi-au promis” iar un avocat in general costa.
Si de fiecare data aud de la ei: “da’ sindicatul nu ma ajuta cu nimic” in contextul in care vorbim de o negociere 101 si nu de un CCM.
Sunt o persoana care nu pot sa stau pe margine, sa ma uit si eventual sa comentez. merg la mitinguri, manifestatii, imi spun punctul de vedere ori decate ori pot.Am fost si eu dezamagita de sindicat, mai ales de lideri.Apoi m-am trezit eu aleasa lider!:))si pornind de la modelul “asa nu” am incercat sa fiu altfel.Acum sunt vicepresedinte de sindicat, am un lider(o lidera, mai corect) foarte bataioasa si e greu sa ni se inchida gura. Da, nu facem minuni, nu rezolvam tot ce am vrea dar ne straduim si acordam sprijin oricui ne solicita. Si e prima data cand conducerea nu mai ia decizii peste capul nostru, avem totusi un cuvant de spus.Dar un lider nu e lider daca nu stie sa mobilizeze oamenii, nimeni nu e puternic de unul singur.noi am incercat sa fim diplomate dar cand nu s-a putut altfel am si amenintat cu instanta, cu cerere de audit, cu presa. Dar ca sa faci asta trebuie sa nu fi in cardasie cu ei si sa nu fi santajabil. dar mai ales cred ca trebuie sa-ti pese! Ca nu faci munca sindicala nici pentru glorie nici pentru diurna de sedinta de 60 de lei pe luna(care nu-ti ajunge nici sa-ti platest drumurile).
Imi cer scuze, cred ca m-am intins cam mult dar este un subiect sensibil.E adevarat, sindicatul e departe de ce ar trebui sa fie.
Mă bucur să văd că sunt oameni care se implică, în zilele de azi e mare lucru să-ţi pese de cel de lângă tine.
Devine demotivant atunci cand iti pasa de soarta lor mai mult decat le pasa lor.
Sindicalismul poate fi facut si altfel. Am reusit in 3 multinationale ce nu au reusit altii la stat in cardasie. Sindicalismul a fost erodat, coript si manipulat pt ca asa se intampla cu lucrurile care se transfoirma in unelte politice. Ultimul mare protest sindicalist din romania a fost in 2010. Cum era ultima reprezentare foarte vocala (chiar si manipulta uneori) a societatii civile, trebuia desfiintata. Nu-i apar (pe sindicalistii corupti, dimpotiva), insa esenta sindicalismului este cea care a impus modelul social european (cel la care viseaza unii si arata cu degetul in tarile dezvoltate), sindicalismul este cel ce a adus notiunile de contract de munca, concediu de odihna si de boala, cele 8 ore de munca, 8 de somn si 8 pt familie si multe altele. Ideea unui sindicat este aceea a unui ochi care sa vegheze la actiunilie angajatorului si care sa intervina prin forta solidaritatii membrilor atunci cand au loc abuzuri. Povestea e lunga, insa sa fii ignorant e cel mai ushor lucru.
Cu respect
Dă-mi voie, te rog sa te contrazic, deși nu intenționez să îți schimbi părerea despre sindicate, totuși nu toate sindicatele sunt asa cum le-ai descris. Sunt si sindicate, e drept tot mai puține, care apară drepturile și interesele membrilor de sindicat, negociază creșteri salariale, etc. și se preocupa de îmbunătățirea condițiilor de muncă și multe altele. Acolo unde sunt sindicate puternice conduse de lideri în adevăratul sens al cuvântului și rezultatele sunt pe măsură. Nu vreau sa îți țin o pledoarie despre sindicat, însă nu cred ca trebuie sa generalizam din cauza unor lideri de sindicat care nu au reprezentat interesele membrilor ci doar propriu interes… Sunt multe de spus. Fără supărare, e doar o părere a cuiva care face parte dintr-un sindicat care nu se incadreaza in descrierea ta.
O zi buna îți doresc