La cererea publicului cititor de dojobloagă, prezentăm încă neşte poze şi vă mai şi pove’ una-alta, să ştiţi care e contextul. Ziua a fost 5 aprilie (mi-s în urmă cu noutăţile, mi-oi face harakiri cu un cuţit de plastic ceva mai încolo), vremea – excepţională. Undeva pe la douăjde şi mai bine de grade celsius.
Pe aici ăştia discută în alt hal de grade, dar au bunul simţ ca tabelele alea electronice de zic ora şi gradele să pună şi celsius. Mulţumiri eterne din partea moldovenilor celor 2, care încă nu pot gândi în picioare (doar cu picioarele eventual), galoane şi sfântul ştie ce mai au ăştia pe aici.
Deci a fo’ vreme bună.
Am plecat dimineaţă cu prietenul nostru cu maşina şi ne-am oprit pe Metropolitan Ave., unde e grădiniţa celei mici. Drăcuşorul blond a rămas la “slujbă”, iar tată-su a plecat şi el să câştige banul, dacă tot a vrut musafiri pe juma’ de an.
Eu şi jumătatea a mai bună ne-am îmbarcat într-un “metrou” (M, chiar) şi am purces la expediţia din ziua în cauză. Încă nu posedăm o hartă “fizică” a NY-ului, aşa că ne chinuim să ne descurcăm cu aia a sistemului de subway, deci nimerim ca orbu’ Brăila câte o zonă de interes. Are şi chestia asta farmecul ei, că nu ştii niciodată peste ce dai.
Am coborât la capătul liniei (Chambers Street, cred) şi am realizat că am dat de o zonă interesantă. Peste 2 zile, după ce ne-am mai preumblat, ne-a picat fisa că pe acolo e şi Primăria New York. Am zis, descoperim ca prostul câte o chestie.
Exact la ieşirea din metrou străjuia “The Court House”, mică şi ea cât viitoarea Catedrală a Neamului, cu nişte coloane late cam cât camera mea de la Timişoara. Pus de o poză şi mers mai departe, să dăm de Brooklyn Bridge, că tot era în zonă.
Am dat de sediul principal NYPD (adicătele sediul curcanilor de la ei) şi am mers ca tot omul către mal, că doar orice pod normal de acolo începe. Brooklyn Bridge începe mai de la interior, aşa că am pierdut ocazia unică de a-l călca în picioare (nu plângeţi de mila noastră, evenimentul a avut deja loc, dar nu ne era scris să se întâmple chiar atunci).
Malul e .. mal. Am pozat podul şi ne-am dus uşor spre Pier 17. Unde am stat cred o oră să tot pozăm. Am văzut şi o Esca varianta masculină. Nu ştiu ce mare şmecher de la CNN, care era filmat într-un interviu cu alt domn. Erau nişte dame pe acolo care roiau ca muştele la ştiţi voi ce, aşa că ne-am uitat un pic la el şi ne-am văzut de ale noastre. Oricum nu ştiu cine era tataie ăla.
Gârla e murdară. Nu cred că ne putem aştepta la altceva din partea unui oraş atât de mare. Deci apă albastră ca în Croaţia, clar că nu pupăm. Oricum ne-am bucurat de briză, soare şi zgârie-norii din zonă.
După care ne-am fâţâit şi am dat de un indicator de zicea Wall St. Hmmm, suna cunoscut. A găsit omul 1 cent pe jos, aşa că i-am propus să scrie un ebook de “how to make money”, în care să povestească despre cum a câştigat el primii bani pe Wall Street. Că tot e la modă ca toţi rupţii în fund să scrie despre cum să te îmbogăţeşti.
Am mers pe stradă în sus, în ideea că teoretic om da şi de Bursă. Am dat şi de domnia sa, nu înainte de a admira The Trump Building şi strada din faţa ei, ce se blochează şi deblochează într-un mod destul de ingenios. Există pe carosabil o porţiune rotundă cu nişte “blocaje” ce nu permit accesul maşinilor. Dacă trebuie să treacă vreun transport autorizat, se învîrte porţiunea în cauză şi se deblochează plaţul.
După ce ne-am distrat că lui Trump i-a cumpărat mă-sa stradă, am dat şi de Bursă. În apărarea miliardarului cu frizură sinistră, şi în faţa Bursei era tot sistemul ăla de blocat-deblocat strada. The New York Stock Exchange – încă o atracţie trecută pe listă. Am mai glumit că am 30 de dolari în buzunar şi că aş merge să cer unui broker să mă îmbogăţească, dar bănuiesc că luam bătaie de încercam să intrăm, aşa că am admirat-o de la depărtare. Adică de vis-a-vis.
Drumul ni s-a apropiat din nou de ţărm, unde am văzut prima dată şi “mica piromană”, după cum numesc eu neprotocolar Statuia Libertăţii. The Battery Garden era plin de oameni veniţi să vadă de la depărtare celebra statuie şi să se bucure de soare.
Ne-a luat ore întregi să ne tot fâţâim prin zonă. Nu am văzut Statuia Libertăţii mai aproape, nu am ajuns la Ground Zero, astea au trecut în jurnalul de bord în altă zi. Urc cele mai relevante poze cu comentariile de rigoare şi scuzele că arată ca naiba. Sunt în plin răzbel cu aparatul, care pare să îşi bată joc de orice încercare de a mea de a face o poză relativ decentă.
Plănuiesc să achiziţionez o sculă nouă zilele astea. Am cumpărat şi un laptop mişto, dar vă dau detalii, când vine acasă.
[nggallery id=5]
