Nu poţi ateriza pe Costa del Sol, fără să arunci un ochi şi peste Malaga. Contactul iniţial cu oraşul s-a făcut în 5 decembrie, când am aterizat chiar pe aeroportul lor. Era însă miez de noapte şi aveam deja în spate aproape o zi de preumblat din aeroport în aeroport. Aşa că ne-am bucurat când am văzut ‘taxiul’ pe care-l aveam ‘închiriat’ de câteva zile din Timişoara (trăiască netul şi booking-ul online) şi am lăsat poveştile turistice pentru altă dată.
Dată care a venit peste câteva zile, când ne-am luat noi doi şi ‘cumnaţii’ la preumblat. Fuengirola are acces prin bus şi tren spre orice zonă limitrofă (nu vă mai spun cum sunt autostrăzile, trenurile şi restul, că iar îmi fac nervi), aşa că drumul spre Malaga a fost destul de scurt şi extrem de plăcut cu RENFE (CFR-ul lor, dacă-mi permiteţi barbarismul).
Ca orice turist care nu are chef să umble 20 de kilometri pe pingele (noi doi poate am face asta, dar nu-i puteam târî pe colegii noştri de călătorie chiar aşa), ne-am ‘adresat’ celebrului bus turistic. Care şi-a meritat banii şi ne-a plimbat aşa ‘el fugitivo’ prin oraş.
Apoi ne-a dus la Castillo de Gibralfaro, celebra lor cetate de pe vârf de deal, de unde Malaga se vede ca-n vis. Îmi voi permite să dedic un întreg articol Castelului, aşa că, înainte să arunc pozele la înaintare, mai precizez că am coborât apoi spre Catedrala din Malaga (care-i SENZAŢIONALĂ), am rumegat niscaiva mâncare şi ne-am întors la ‘domiţil’.
Autobuzul turistic. Am coborât din el şi ne-am plimbat puţin prin parcul de pe malul mării.
La vremea călătoriei este undeva prin mijlocul lui decembrie şi peisajul este total diferit de ce ştim noi. Acum înţeleg de ce tot mai mulţi s-ar muta într-un asemenea climat. Dau oricând mizeria şi frigul iernilor noastre pe temperaturile astea primăvăratice.
Dacă tot eram jos din bus, ne-a făcut cu ochii Universitatea Malaga, aşa că am traversat spre ea. Am luat la pas zona, ajungând la un mic parc cu portocali.
Iubi nu a rezistat tentaţiei, şi s-a repezit la o portocală din asta. Atât de acră, spune el, ca o adevărată lămâie. S-a strâmbat de la ea mai ceva decât mă strâmb eu dacă-mi dai pe la nas cu avocado.
Ne-am urcat din nou în autobuzul turistic pentru a ajunge la Castel. Am făcut aşa repede nişte poze din ‘maşină’, deci nu încadrate chiar senzaţional. Sunt multe viluţe în zonă absolut superbe, aşa că am avut cu ce să ne delectăm privirile.
Am ‘pierdut’ câteva ore la Castelul Gibralfaro, după care am pornit cu bus-ul în jos. Destinaţia: Catedrala.
Care Catedrală arată extrem de bine. Am încercat şi ceva poze în interior.
Am mai mers prin zona respectivă, deosebit de frumoasă, deşi se însera şi temperatura nu era chiar ridicată. Deh, decembrie totuşi.
Ne-a plăcut mult în Malaga, asta e concluzia. Clădiri frumoase, arhitectură deosebită, curăţenie şi portocalii plini de fructe. Că-s acre, aia nu se vede în poze. Toate pozele: aici.
