Discutam acum ceva luni cu un şofer de taxi. Cred ca prin iarnă, când a dat îngheţul şi mi-era teamă să ies cu maşinuţa, mai ales că ar fi fost prima iarnă la volan şi nu eram chiar un star la condus. Aşa că, urmând sfatul “soarelui”, când a fost groasă (gheaţa) am lăsat Corsica în faţa blocului şi am purces cu taxiul.
Nenea respectiv era cu apetit de povestit, aşa cum îs destui de la firma cu care m-am obişnuit să mă fâţâi. Şi era revlotat de cum se circulă ca la nebuni la noi şi cum este pe la alţii. Pentru că am făcut ceva preumblări cu iubi prin exterior, am aprobat, sunt diferenţe în unele ţări. Mi-am amintit cât de în siguranţă m-am simţit în Austria sau Germania şi cât de mult mi-a plăcut comportamentul băştinaşilor.
După ce am terminat de săpat ambii prin cufărul de amintiri, şoferul meu a concluzionat că suntem nişte sălbatici şi că nu învăţăm nimic, după care a speriat vreo 2 pietoni să nu treacă pe trecere, a tăiat calea altora şi a înjurat nişte dame la volan, fără niciun motiv (că nu greşiseră nimic), doar pentru că sunt femei şi pare-se incompatibile cu şofatul. Şi-a mai calmat comentariile când şi-a amintit că şi eu urcasem la el pentru a nu scoate căruţa la patinoar, deci şi clienta plătitoare de cursă e tot o vacă. A urmat un penibil “ştiţi că nu e vorba de dvs.”, care m-a făcut să zâmbesc.
Nu, nu discut despre taximetrişti şi halul fără de hal în care circulă unii. Zilnic aş pocni vreo câţiva pe motive diverse: staţionat în intersecţii, pe banda 1 sau în staţii, tăiat pe linia de tramvai şi apărut din senin aproape să intre în tine, apăsat isteric claxonul la 1 miime de secundă de când s-a făcut verde, trecut peste zebră mai să omoare pe careva etc. Sunt multe greşelile, unele scuzate de stres, altele “scuzate” de faptul că sunt pur şi simplu ghiolbani.
Nu discutăm despre ei acum pentru că este un subiect “conex” şi poate pentru că mai sunt şi cei care fac cinste meseriei în cauză. Am circulat aproape 10 ani cu taxi, zilnic, şi am cunoscut cam toate categoriile. Ăia civilizaţi sunt puţini, dar există.
Divagăm.
Ceea ce doresc să avem acum în atenţie este “demagogia” noastră, a tuturor.
De când s-au deschis graniţele o mare parte din români au dat cu nasul de “civilizaţie”. Ştim cum este pe la alţii, acolo încercăm să ne încadrăm în nişte norme, poate speriaţi că ne fac ăia ţigani români şi nu murim. Odată ajunşi acasă punem a doua mască şi redevenim nişte nespălaţi şi nesimţiţi.
Hai să facem un exerciţiu de memorie şi să ne gândim de câte ori am făcut următoarele pe la “alţii”: flegmat pe stradă, aruncat chiştoace la întâmplare, claxonat isteric, înjurat “audibil” pe careva, “şmecherit” un semafor, intrat pe sens interzis, parcat în uşa băncii (că tot am avut şi un asemenea eveniment recent în Timişoara), lăbărţat pe scările rulante, de nu a mai putut nimeni trece de noi, vorbit în scârbă cu un funcţionar sau vânzător, chiar dacă au fost amabili … mai sunt “ieşiri”? Sigur că da.
Suntem scandalagii, nepăsători şi răi. Pentru că aici suntem acasă şi ştim că nu ne va certa nimeni cu apelative dure, pentru că majoritatea sunt ca şi noi. Aici suntem în plină normalitate, o normalitate pe care şi noi o susţinem prin comportamentul nostru de indivizi cu personalitate multiplă.
Şi mai facem acum un exerciţiu de memorie pentru a ne aminti de câte ori în ultimul timp am făcut “prostii” la noi şi de câte ori ne-am inhibat aceste porniri. Dacă începem să conştientizăm greşelile, este deja un pas înainte. Şi dacă încercăm să le facem mai rar, suntem deja pe drumul cel bun.
Greşim cu toţii, oricât de mult admirăm civilizaţia şi ne dorim mai buni. Schimbarea vine însă din noi. Cu idei de genul “dar şi celălalt face la fel” nu rezolvăm nimic. Azi se uitau ciudat la mine nişte nenici la Gară pentru că am aruncat ceva de plastic la un coş de gunoi, după ce am parcurs ceva distanţă cu respectiva chestie în mână şi apoi m-am înţepenit în faţa trecerii şi am aşteptat un verde, deşi nu trecea nimic şi gloata de concitadini păşea lejer pe trecere.
Şi, exact când cred că sunt înspre progres şi eu, demnă de locuitorilor unor ţări vizitate, locuitori pe care i-am admirat pentru comportamentul lor, mai dau câte o “gherlă”. Ori înjur prin trafic, ies ca boul de pe o stradă fără prioritate etc. Şi după ce fac tâmpenia îmi dau seama că sunt şi eu un lup moralist. Din ăla mare de tot …
