Eric Clapton a fost mereu unul dintre artistii dragi mie. Nu pentru “lalaiturile” de dupa 90 (era MTV) ci mai ales pentru munca din Derek and The Dominoes, Blind Faith .. nu, nu am uitat Cream (“crema” compusa din el, Ginger Baker si Jack Bruce).
Departe de muzicile “comercializate” din ultima perioada (oricum s-a pastrat un standard ridicat), “Slowhand” a prestat la viata lui niste muzica halucinant de frumoasa. I s-a zis chiar “The God” si nu trebuie sa fii fan pentru a-ti placea muzica lui.
Astazi mi-am amintit de o piesa foarte cunoscuta de multi dintre voi in a doua versiune, MTV live. Este vorba de Layla … Nu, nu pot spune ca nu este frumoasa. Este varianta “slow”, simplificata si “moderna” a unui cantec care insa este prea putin cunoscut. Desi varianta MTV este frumoasa, nothing against this, varianta veche mi s-a parut mereu mai buna.
Varianta “oldie” pe care o recomand astazi (alaturi de cea din ’90, pentru ca si ea e frumoasa) a aparut pe albumul Layla and Other Assorted Love Songs … singurul din lineup-ul Derek and the Dominoes (inca un proiect in care si-a bagat nasul chitaristul nostru).
Dateaza deci din 1970 .. poate multi ignora muzica din acea perioada. Incercati sa nu faceti asta, s-au creat niste piese atat de frumoase si de lucrate. Poate LAYLA veche te convinge 😉
