Acum aproximativ 3 luni am inceput acest blog. Am scris cateva articole, am prezentat proiectul in cateva situri, am inceput niste mici link exchanges. Dupa care, in timp ce cititorii mei incepeau sa creasca in numar (nu va ganditi la numere spectaculoase, stiu si eu unde ma aflu) au inceput sa apara si lepsele.
Nu stiam nimic despre ele, pentru ca blogul englezesc despre web develoment este prea mic pentru a fi bagat in seama. Si recunosc ca acolo NU am depus eforturile de content creation de aici.
“Ce naiba e chestia asta?” m-am intrebat, cand am vazut in trackback primul link catre mine si un mesaj de genul: un subiect de discutie si “hai sa vedem ce zice dojo despre asta”. Mi-au venit repede niste idei negative despre tagging, pe care le voi preciza la inceputul acestui articol, dupa care voi explica de ce consider eu leapsa sa fiind totusi ceva bun:
- sunt intrebari imbecile in mare parte .. chestii simpliste, care in mod normal nu au ce sa caute in blogul tau cu continut serios
- odata ce cresti ca importanta in blogosfera, creste numarul lor si vei avea un mare procentaj de tags fata de continut “real”
- sunt neprofesionale (datorita intrebarilor usor “imbecile” despre care discutam anterior
Si totusi multi dintre noi inca acceptam aceste tags si raspundem, plus ca mai “agatam” cate un coleg de “breasla” si ii dam de lucru. De ce oare inca ne tinem de chestiile astea neprofesionale?
- intrebarile imbecile pot fi tratate destept. Esti pana la urma creator de continut. Chiar daca este o leapsa mai “stupid” nimic nu te impiedica sa faci din ea un mic articol, sa polemizezi sa creezi ceva de calitate.
- neprofesionalismul in cauza se poate deci rezolva .. postezi un mesaj destept de raspuns si asa dintr-o leapsa mai “slabuta” poti “trage” un articol de poveste
- pana la urma este un subiect de discutie .. nu stiu cum e pe la altii, dar eu ma gasesc deja uneori in “pana de idei”. E drept ca am 20+ de draft-uri salvate in wordpress ca si idei de topics, dar nu tot timpul am chef sa le dezvolt. O leapsa imi da mie ocazia de a mai scrie despre un subiect pe care poate ca nu l-as fi tratat
- construiesc si sustin relatiile interbloggeri. De cate ori auziti unii bloggeri ca se “injura” pe situri? De multe ori. Tagurile acestea ne permit sa cream niste legaturi, sa ne dam subiecte de discutii, sa ne “linkuim” … cunoastem bloguri noi (de multe ori am primit tag de la niste “necunoscuti”, pe care am inceput sa ii citesc dupa aceea si au intrat in bookmarks.
- sunt totusi niste link-uri catre noi .. nu am ajuns cu blogul la traficul si PR de acum pe degeaba. O parte din cresterile bune se datoreaza acestor tags. Sunt links catre situl meu, unele cu transfer de PR, altele nu .. oricum .. imi aduc vizite si unele mi-au adus si “abonati”
- daca sunt multe, faci cate un articol “comun”. Am avut intr-o saptamana cred 5 sau mai multe tags. Am creat un articol comun in care am raspuns si am rezolvat problema.
In general deci o leapsa nu este chiar atat de rea. Este clar ca un blogger mai vechi incepe sa fie satul de ele, dar au clar niste efecte pozitive. In timp ce cresti ca “valoare” (asa cum este ea perceputa de altii) creste si numarul de tags si “nivelul” celor care incep sa ti le trimita.
Incerc sa raspund la cat mai multe. Poate mai uit cate una-alta, dar in general tendinta mea cel putin este de a le accepta. O crestere de blog nu este ceva ce se intampla in 2-3 luni. In mod normal asta se urmareste tot timpul si o leapsa are clar micile ei avantaje. Plus ca imi place sa mi se ceara opinia 😀
