Cuget că repet nişte idei, că sigur am spus chestiile astea odată. Dar probabil ar trebui scris un articol de genul ăsta ÎN FIECARE lună şi pus la avizier pe unde se poate. Cine ştie, cuget că şi un român ce-şi schimbă proasta atitudine ar fi deja un câştig.
Avem doar azi 2 articole ce ating veşnica noastră problemă: alţii nu ne dau şi nu ne fac: unul la Arhi, unul la Groparu’. Diverse personaje implicate, veşnica plâgere de milă a românului care nu poate să facă şi să dreagă pentru că e viaţa grea şi alţii nu-l ajută. De la bloggerul nou intrat în acţiune la nevasta ‘cocoşată’ de probleme şi gânduri toţi doresc să fie înţeleşi, să le plângi de milă, eventual să-i ajuţi. Că doar ai / faci / reuşeşti şi, dacă ai performanţă ei aşteaptă ceva.
Atitudine IDIOATĂ de oameni care niciodată nu vor realiza nimic.
Singurii pe lumea asta care ar trebui să te ajute, măcar teoretic, sunt părinţii tăi. Asta dacă nu sunt nişte gunoaie ce te lasă te miri pe unde, să te crească alţii. Dar şi ei, de la o anumită vârstă a ta, ar cam trebui să te lase să-ţi dezmorţeşti puţin aripile. Să înfrunţi viaţa şi să devii viitorul cap de familie / părinte de care altcineva are nevoie în timp.
În rest .. mă iertaţi, dar sunteţi pe barba voastră. Pardon, suntem pe barba noastră.
Vom da în viaţă de oameni care ne vor întinde o mână. Un job pentru care primeşti o ‘recomandare’, un sfat ce-ţi schimbă viaţa, ajutor financiar, o vacanţă de vis în casa respectivului etc. Acestea sunt excepţii, sunt şanse uriaşe pe care respectivii le oferă, sunt exemple de mărinimie şi calitate umană. Aceşti oameni excepţionali ne oferă ceva PENTRU CĂ DORESC să ne ajute, pentru că au posibilitatea şi sufletul necesar. NU ÎI OBLIGĂ nimeni însă.
Este alegerea lor şi tocmai de asta e bine să apreciem un asemenea gest. Şi să înţelegem că este o excepţie, că nu este obligaţia NIMĂNUI să ne dea bani, sfaturi sau o şansă.
Prea mulţi români aşteaptă de la alţii minuni. Statul trebuie să ne dea, fratele mai mare are bani mulţi, deci se cuvine să primim şi noi ‘cotă parte’, chiar dacă nu am fost alături de el, când îşi rupea spinarea să muncească pentru ei, x-ulescu este mare blogger, deci trebuie să ne dea link şi support gratis, chiar dacă timpul lui COSTĂ BANI.
Şi de câte ori picăm în bot, pentru că suntem prea leneşi sau dezinteresaţi, ne refugiem în veşnica explicaţie: nu ne ajută nimeni.
Scuzele nu construiesc cariere şi nici nu aduc performanţă. Sunt un mod lejer de a scăpa de ‘stres’ şi de a refuza să vezi problema cea mare: TU. Sunt destule exemple de oameni plecaţi în viaţă fără nimic. Amândoi bunicii mei au venit în Banat cu haina de pe ei. UNA, nu o valiză plină. Au crescut copii şi nepoţi, au cumpărat un apartament, au dat educaţie unora după ei etc. Au plecat de la zero şi ne-au lăsat ceva. Şi când le era mai greu se îmbărbătau unul pe altul, pentru că NIMENI NU LE DĂDEA NIMIC şi ştiau că ei înşişi sunt singurii care pot şi se pot ajuta.
Cunosc ‘virtual’ doi tineri pe care viaţa i-a faultat urât de tot. Până acum un an şi ceva George nici să scrie OK nu era în stare, pentru că, având o dizabilitate severă, nu a putut merge la şcoală aşa cum ar fi trebuit. Acum este freelancer şi încearcă să facă totuşi ceva din destinul lui. Este greu, are mult de învăţat, dar ştie ce doreşte de la viaţă. Sunt încântată să-i văd progresul şi ŞTIU că va reuşi.
Despre Claudiu nu are rost să scriu, îl ştiţi cu toţii. Are un bun simţ şi o tenacitate, de rămâi şocat. E interesat să muncească aşa cum poate, are ambiţie, are voinţă.
Doi oameni ce ar putea oricând să dea vina pe rahatul ăsta de viaţă şi ar avea motive serioase să facă asta. În loc de scuze, au ales munca. În loc să-şi plângă de milă învaţă tot ce pot şi muncesc. Şi nu cred că au spus vreodată că alţii au avut mai multe şanse, pentru că nu scuzele în ajută, ci hotărârea şi munca.
Avem nenumărate exemple de oameni care au pornit de jos şi au realizat enorm. Unii sunt miliardari, alţii doar şi-au obţinut un trai decent. Ce este comun pentru toţi: au muncit şi au perseverat.
Vrei să faci bani? Se poate. Învaţă, întreabă, munceşte. Vrei să te ‘faci’ blogger? SCRIE. Citeşte articole de specialitate (sunt zeci de mii), întreabă în comunităţi, scrie şi mai mult. Vrei să dansezi frumos? Du-te la cursuri de dans şi rupe podeaua. Poate nu vei deveni campion mondial la Salsa, dar cu siguranţă vei obţine performanţe. Vrei să fii un părinte mai bun? Studiază, comunică, învaţă din greşelile altora. Asumă-ţi dificultatea unui drum şi mergi pe el.
Nu contează ce fac X şi Y. Contează ce doreşti tu: să stai cu mâna întinsă şi să le ceri altora să-şi asume problemele tale sau să găseşti nişte soluţii?
PS: şi o avem în poză pe Constantina Tomescu, una bucată sportiv român, care a dovedit că, dacă vrei, poţi deveni învingător.
