“Bloggerii mari nu dau link către ăia mici”, “nu ştiu cum să mai cresc blogul”, “nimeni nu-mi dă link”, cam aşa sună lamentările din blogosferă de care cam dai zilnic. Toată lumea DOREŞTE link, dar să ferească sfântul să ofere ei înşişi. Cum 99% dintre bloggerii noştri sunt specialişti SEO, au citit ei odată că nu-i exagerat de indicat să dai link prosteşte şi că ideal este ca blogul tău să primească mai mult decât dă. De la nişte idei până la urmă de bun simţ, s-a ajuns la o adevărată nebunie.
Chiar dacă fură idei de la altul, poze sau alte acareturi, bloggerul nostru va face orice îi stă în putere să nu ofere link. Că scrie doar https://www.situlplagiatdemine.ro, că pune redirectare prin javascript, orice este bun dar să nu dea link curat că pică blogu-n dinţi. Extrem de puţini oferă link CURAT dofollow, că doar la valoarea lor nu se cade să dai link aşa ca prostul.
Şi totuşi mai sunt pământeni, care nu îşi bat joc de alţii şi nu stau cu unghia în gât când trebuie să pună de un http … Iată şi nişte motive pentru a lăsa tâmpeniile la o parte (linkuri ascunse, redirectări şi alte mizerii) şi de a oferi un link cinstit când e necesar:
Ce ţie îţi place …
Majoritatea celor care-şi rumegă disperarea că “a-listerii” îi ignoră, evită ca dracul tămâia să ofere un link. Dar le-ar plăcea să primească 200 de linkuri pe zi, de preferat de la ăia de au 4000 de vizitatori pe zi. Să se simtă, nene. Ei bine, dacă ţie nu ţi se pare de bun simţ să mai dai un link, de ce s-ar omorî alţii? Nu ştiu, o fi chestie de karma … în general însă, în momentul în care oferi links către alţii, aceştia vor avea grijă în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat să-şi plătească “datoria”.
Se creează noi legături
Am prins în anii ăştia drag de unii oameni din domeniu. Pe care probabil nu m-aş fi obosit să-i deranjez cu augusta-mi persoană în mod normal, că nu-mi place să intru-n sufletul omului ca şi chiloţii în fund. Cu toate acestea, într-un anumit moment al vieţii noastre online, ne-am “linkuit”. Ori eu am iniţiat acţiunea, ori ei au considerat un articol suficient de interesant, încât să merite un link. Regula bunului simţ spune că e frumos să intri pe la ăla de-ţi dă link şi nu de puţine ori am descoperit bloguri interesante şi oameni ce m-au atras. Şi totul a pornit de la faptul că unul dintre noi a făcut acest pas.
Culmea, îţi aduce trafic
Teama ancestrală a bloggerului român este că i se scurge tot traficul către x-ulescu din secunda în care dă link. Ceea ce uită majoritatea onorabililor specialişti SEO este că un trackback e vizibil şi pe blogul ălalalt. Asta înseamnă că, dacă tot te-ai inspirat dintr-o măreţie de articol, faptul că ai continuat discuţia la tine şi ai dat, ca tot omul de bun simţ, un link curat, te va ajuta ca şi linkul tău să apară în articolul respectiv. Bun, jos, la secţiunea de comentarii, dar aţi prins ideea.
Ţinta linkului, chiar află de intenţiile tale
S-a întâmplat de suficiente ori să mi se bată obrazul că n-am prins o leapşă sau nu am observat un comentariu relevant pe un articol de pe alt blog, deşi autorul a avut sărmanul intenţii bune şi a dat link. Din ăla cu “redirect”, să nu prind ceva “SEO juice”. Ei bine, deşi sunt uneori chioară şi amnezică, de ceva timp cel puţin sunt cam călare pe situaţie, când vine vorba de blog, links şi alte daravele. Deci în general cam citesc lista de “trackbacks” pentru a nu rămâne ca proasta pe lângă discuţii. Un link “ascuns” NU APARE ACOLO, iar eu chiar nu sunt Mafalda să bănuiesc cine ce doreşte de la mine. Petrec extrem de puţin timp prin statisticile sitului, deci orice link “curat” ar trebui să apară în “incoming links”. Dacă nu apare, probabil nu există.
E un semn de apreciere
Dojoblog e “dofollow”. S-a buşit pluginul la trecerea pe 3.0, dar am remediat. Nu doar că nu se “mătrăşesc” linkurile, dar le las cât mai curate şi mai frumoase. Pentru că îmi respect comentatorii, cei care aduc un plus de informaţie şi au constituit această frumoasă comunitate de pe acest blog. Pentru că îi respect pe ceilalţi bloggeri, cei pe care îmi face plăcere să-i vizitez aproape zilnic. Pentru că nu mi-e frică deloc că-mi fug vizitatorii pe blogul x sau y, nu de alta dar, dacă eu pot scana 100 de bloguri zilnic, de ce aş crede că lumea citeşte doar dojoblog?
Prin acest “link love” de care unora nu ne este teamă am reuşit să descoperim noi bloguri interesante, să comunicăm idei, să ne “lepşuim”, să construim comunităţi de comentatori şi să creştem audienţa pas cu pas. Chiar dacă nu e indicat să transformi un site într-un “link farm”, câte un link curat şi de bun simţ nu a omorât pe nimeni. Dimpotrivă.
