Pe când încă „pontam” la radio (deci acum ani buni) sărbătorile ne erau și bune și stresante în același timp. Stresante erau pentru că trebuia să ne ciorovăim pe grila de programe – nu se putea închide postul în zilele respective, așa că pe „muzical” și pe știri începeau târguielile obișnuite: fac eu și ediția ta de Crăciun, faci tu și tura mea de 1 ianuarie. La fel și de Paște. Apoi țineam minte, mai ceva ca legendarul elefant, cine ce a făcut.
Îmi amintesc cu amuzament replica directorului nostru la una dintre ședințele de departament, când eram iar turbați că nu ne putem lua libere cum dorim noi (de fapt ne luam din concediu) – păi plecați și voi în vacanță în noiembrie și în martie, că atunci nu se încalecă programările. Normal, și-a primit imediat un set de priviri din alea ucigătoare, așa că a renunțat la idee.
Până la urmă ne arondam noi cumva orele de emisie, așa că ascultătorii nu sufereau de dorul notru. Nici până azi nu înțeleg de ce nu se putea pune calculatorul să „cânte” un mega-playlist, că doar nici necuratu’ sau nevastă-sa nu stătea cu urechile ciulite la radio, când erau miei de tranșat sau porci de gătit. Deh, asta era uzanța, așa făceam și noi …
Partea frumoasă a sărbătorilor erau concursurile (pe care am iubit să le organizez în emisiune) și participarea ascultătorilor. Apoi, în zilele speciale, patronii noștri se gândeau și la supușii lor, așa că se lăsa cu o primă și câte un cadou (mai ales în primii ani de radio, când mergea „mustăria” bine, primeam aproape încă un salariu în primă și una-alta în plasă).
Pentru că eram doar redactori, nu executives, vă imaginați că nu-și bătea nimeni capul cu ambalaje pentru cadouri sau coșuri crăciun, așa că o plasă era numai bună, eventual una de la vreo firmă ce se promova în perioada respectivă prin concursuri.
Produsele în general erau „de sezon”: ceva băutură, un cozonac, ciocolată – chestii pe care le consum mereu cu plăcere (în afară de băutura, care pleca în alt cadou, pe sănătosul principiu de reciclare românesc) și în cantități nesănătos de mari.
Dar, pentru că discutăm despre cel mai memorabil cadou pe care ni l-a oferit firma mamă, ar fi două: miel de un Paște (mare încântare pe ai mei că-l pot face la cuptor) și un „bax” de Madlene. Apariția mielului în plasă m-a uimit și amuzat în același timp, cert e că a fost gustos și uite că mi-am amintit de el după mai mult de un deceniu.
La fel de memorabile au rămas pentru mine „madlenele” în cauză. Erau de fapt niște cupcakes, nu știu dacă se mai produc sau nu. Împachetate individual, cu niscaiva cacao în ele și aluat în care s-a pus și coajă de lămâie. Țin minte chestia asta pentru că, dacă detest ceva mai mult decât stafidele în prăjitură – pe astea le culeg și le arunc, acel ceva este coaja de lămâie în aluat. Știu că are ea un rost, dar prefer să-l ignor.
Așa … Un Crăciun … aveam reclamă de la producătorul respectiv, plus concursurile aferente. După cum se obișnuia, compania respectivă aducea și parțial pe barter diverse produse, așa că ne-am ales cu muuuulte madlene. Colegii mei de radio erau încântați, mâncau toată ziua din ele, eu mai puțin.
Când le-am găsit și în plasa de Crăciun, ziceam că nu pupam noi, ăștia de jos coșuri cadou sau alte ambalaje speciale, am mormăit supărată, că preferam mai multă ciocolată decât madlenele în cauză. Norocul alor mei însă, le-au devorat cu plăcere, așa că zecile de prăjituri s-au „dus” în 4-5 zile.
Pe plan personal, cel mai memorabil (din păcate în sensul negativ) a fost un scorpion făcut cadou actualului soț, pe când încă încercam să-l cuceresc: el este rac în horoscop, dar, dacă am găsit animalul respectiv, pe ăla i l-am luat. Mi s-a părut deosebit, așezat frumos pe un „pat” de vată și înrămat. Omu’ mai ceva să-l ia la corazon, că nu-i plac lighioanele astea. Deci – fiasco.
Al doilea cadou absolut memorabil (spun eu în sens bun), a fost o brățară pe care i-am luat-o când a împlinit frageda vârstă de 40 de ani, brățară pe care a purtat-o atât de mult pe cât ați purtat-o voi. Deh, astea-s epopeile cadorisirii cu un bărbat care nu apreciază 😀
Acum, că tot sunt patroană peste un angajat și se apropie Crăciunul, parcă nu m-ar deranja să primesc de la consort ceva de genul coșului de mai jos. Da, voi da peste cap tradiția și voi avea pretenția ca angajatul care mă adoră să cadorisească patroana, nu invers ..
Acum e rândul vostru să dați din casă .. e vreun cadou memorabil pe care l-ați primit la firmă? Ceva interesant ce ați oferit angajaților sau partenerilor de afaceri?
Acum doua Craciunuri am primit din partea firmei un pachetel cu dulceata, turta dulce, si niste chestii personalizate cu logo-ul firmei (cana, stick de memorie, pix, chestii de astea). Mi s-a parut un cadou dragut si l-am apreciat.
Cosurile cadou sunt chiar dragute si eu am folosit ideea pentru cadoul a doua prietene, dar personalizat. Adica am cumparat eu un cos de rafie si l-am umplut cu tot felul de chestii, de obicei cu o tematica de culoare (care era culoarea ei preferata). A avut super succes.
Ambele idei simpatice. Imi placeau si chestiile personalizate, ca-mi era drag locul de munca, plus ca poti intradevar gandi ceva similar pentru un apropiat. Cu grija insa, sa nu faci ca mine, cu scorpionu 😀
nu-i cadou de la patronat ci de la un turist (lucram in hotelarie pe vremea aceea). si de fapt nu era cadou ci spaga pentru o camera cu vedere la mare, la un bilet de sindicat de cateva milioane (inainte de 2004) pentru vreo 10 zile. un pachet de sare iodata de 10.000 lei. ramane spaga vietii mele… https://www.bizoo.ro/firma/axival/vanzare/1552079/sare-iodata-alimentara-de-bucatarie-gema-marunta
Eu nu am primit cadouri de Craciun, de la firma. Nici macar o prima. Dar imi aduc aminte Craciunul lui 2002 cand in ajun am plecat la 21:00 de la munca.
Cel mai nasol cadou primit…niste cercei cand eu nu port ca sunt alergica.
Ouch, nasol moment 🙁
He he, deci mai rau decat mine, care am primit o ciocolata ‘mita’ https://ramonajar.com/2010/10/21/ciocolata-amara/:D
Oare ce se intampla, dau click pe linkul de mai sus (cu ciocolata amara) si ma duce la https://ramonajar.com/2011/01/06/d-ale-intimitatii/
Un cadou care m-a luat prin surpridere l-am primit de la o clienta a bancii la care lucram in urma cu vreo 15 ani. Inainte cu cateva zile de Pasti mi-a dat un iepure de ciocolata urias. Avea vreo 60-70 de cm inaltime, n-am vazut niciodata la noi in comert asa ceva. Era adorabil, invelit in celofan si legat cu o funda rosie. Eram 3 colege care lucram la ghiseu si toate am primit cate un iepure. Ne intreba lumea pe strada de unde ii avem si noi eram asa de fericite 🙂 Nu o sa uit niciodata acest cadou.
Oh, ce prapad era pe pancreasul meu dupa asta, ca nu cred ca rezistam tentatiei de a-l termina in max. 2 zile 😀
Misto idee de cadou, asta e clar.
Ah… anul trecut de Craciun eu si Adi ne-am facut cadou aceeasi carte (eu lui prin sora-mea, careia i-am zis exact ce sa ii cumpere), el mie direct :)))
Deja vad ca devine traditie la mine in familie, ca am patit-o si cu sora-mea intr-un an, dar de Mos Nicolae. Cadouri identice, luate din acelasi loc 😀
Eu imi amintesc un iepure urias din ciocolata primit de la cea mai simpatica firma unde am lucrat ever, de mergeam cu el pe strada si vedeam cum intoarce lumea capul dupa mine :). Nu stiu de unde i-or fi luat si cum or fi transportat asa ceva pentru fiecare din firma (era cred cam cat un copil de cateva luni spre un an), cert e ca si acum imi amintesc cu drag de el.
Cel mai apreciat cadou, a fost teancul de carti de la Nemira, pe vremea cand lucram in Radio 🙂
Cand lucram intr-o multinationala, am primit cadou de Craciun, o ciocolata ramasa de la Paste. N-am fost singura privilegiata, toti managerii au primit acelasi lucru.
De Craciunul trecut am primit cadou de la sefi, dreptul de a cumpara ceva dintre produsele firmei. La pret de dealer,fara nicio alta reducere pentru angajati. Am avut de ales intre diverse tipuri de capsatoare, ridicatoare de usi si alte unelte minunate. Am ales un capsator :)))
Cam asta despre cadourile de la job. Altfel, un scaun pentru masaj pentru spatele meu distrus, o cutie muzicala cu melodia din Romeo si Julieta, si un ebook, cam astea au fost cele mai pe gustul meu. Ah, si un set de cercei si colier cu perle, pe care le-am purtat si le tot port.
Cel mai tampit cadou pe care l-am facut, a fost o casa de marcat pentru prietena mea, care la un interviu a fost intrebata daca stie sa lucreze cu asa ceva. Dupa ce ne-am tavalit de ras, i-am zis ca asta o sa primeasca de ziua ei si m-am tinut de cuvant 😀
Iar masculului, la primul Craciun i-am facut cadou o carte, ca mi-a zis ca-i place sa citeasca :))))) Nu cred ca a trecut nici macar de pagina cu titlul…
Altfel.. de obicei imi ia mult timp pana gasesc exact cadoul potrivit, mi se intampla sa merg prin magazine, sa vad ceva, si sa planuiesc sa fac cuiva cadou lucrul respectiv peste juma’ de an, dar merita. Pana acum n-am primit plangeri.
Lumea s-a schimbat asa ca si aceste modalitati acceptate de cadouri s-au schimbat. Inainte un cadou era considerat ca un gest, mai nou de craciun niste hainute nu mai reprezinta un cadou, daca nu faci cadou un iphone , un telefon ceva cica ala nu mai e craciu… Total gresit.