În urmă cu o săptămână aveam program de condus până la Sibiu şi, cum sunt totuşi încă şofer începător, era cazul ca undeva să oprim, să consumăm de-ale gurii şi să facem câteva minute pauză. După ce am trecut spre Buziaş pe nişte drumuri sinistru de proaste, de am crezut că mi se rupe maşina în două, am ajuns prin zona Făgetului (Coşava e localitatea mai apropiată) pentru a opri la o mănăstire.
Cum unchiul personal a fost pocnit de criza mistică, de s-a “creştinat” la maxim, acum nu-l mai interesează decât ale bisericeşti şi plimbări pe la mănăstiri. În loc deci de o oprire într-o parcare de OMV, ne-am făcut drum spre Mănăstirea Izvorul lui Miron. Să vă zic sincer, nu pot spune că am regretat, chiar dacă eram mai ocupată cu făcutul de poze, decât făcutul crucilor în biserică. Zona este super liniştită şi frumoasă.
Imediat ce-am intrat, m-am întors cu dosul către soare, să prind în poză poarta. Este plină de “sculpturi” şi făcută din lemn. Prin uşă se poate vedea puţin din dojomobil.
Aleea lungă spre ieşire şi culorile toamnei. Am prins vreme excelentă, erau vreo 20 de grade cu plus.
O “băltoacă” şi un podeţ foarte simpatic. Sunt două bazine în spatele meu cu nuferi şi în stânga un bazin mare cu apă super-limpede şi peşti mărişori albi:
Biserica e în lucru, aşa că nu are momentan acoperiş
Clădirea “administrativă” şi biserica utilizată acum arată foarte bine.
Am pozat în detaliu mozaicurile cele două, că prea erau frumoase
Dacă mănăstirea e momentan fără clopotniţă, clopotele sunt la nivelul solului, deci se poate citi ce scrie pe ele:
Clopotul donat de mister Adrian Năstase. Urmează cel al tătucului Iliescu:
Am pornit înapoi pe potecă şi am mai pozat detaliile de pe poartă. După care am “scufundat” un senviş ca tot călătorul flămând.
Timp alocat: 20 minute. Concluzie? Aş reveni cu drag.
