Manhattan văzut de pe Staten Island

Încă din primul nostru an în the Big Apple, am primit o groază de sfaturi turistice de la prietenii noștri și apropiații lor. Erau fascinați de ideea că aveam de stat acolo 6 luni și doreau să ne ofere cât mai multe idei pentru a nu pierde nimic din toate minunățiile care sunt de văzut în New York.

Unul dintre ei ne-a spus că, dacă nu avem încă poftă să mergem să vedem Statuia (pe care eu am vizitat-o abia în al treilea an), am putea să trecem pe lângă ea pe ferryboat-ul gratis care face „naveta” între Manhattan și Staten Island.

Orice călătorie în direcția respectivă începe din Battery Park, loc bun de relaxare și punct terminus/de start pentru o groază de trasee prin Manhattan.

Se vede in departare un bloc din New Jersey si un vas care duce călătorii spre Statuia Libertății. Treaba noastră e de fapt mai în stânga, spre Whitehall Terminal, dar nu ne putem abține de la niște minute petrecute în zonă.

Putem deja admira și Statuia, pe insula ei, plus turiști și localnici care profită de vremea senzațională și de peisaj.

După ce ne facem plăcerea de a admira panorama, o luăm spre terminalul ferryboat-ului de Staten Island, cu care ne-am mai plimbat de câteva ori în fiecare an. Nebun să fii sa refuzi o călătorie gratis.

Imediat ce am urcat la bord, ne-am înfipt degetele în camerele foto, să nu pierdem ocazia de a face poze. Multe sunt mișcate, după cum „bate” valul pe Hudson, dar tot se vede ce trebuie.

Pe măsură ce ne îndepărtăm, avem în față o variantă de „Manhattan skyline”, cu viitorul Freedom Tower tot mai vizibil.

Îl puteți deja admira, cât e de mare. Anul trecut se vedea lejer cam de peste tot din New York (cel puțin zonele pe care le-am parcurs noi). Abia aștept să-l văd terminat. Am mereu un amestec de admirație pentru „nebunii” ăștia de americani cu toate clădirile lor „fără sfârșit” și de tristețe, gândindu-mă la câte vieți au fost distruse în acel loc. Motiv pentru care am fost o singură dată la unul dintre „memoriale” și nu prea mi-a venit să vizitez mai mult.

Am coborît din minunea portocalie și am făcut repede o poză, după care ne-am luat picioarele la spinare spre partea stângă, unde mereu ne oprim pentru și mai multe poze. Aș spune să ne și odihnim, dar abia am ajuns acolo și, chiar dacă am stat în picioare pe ferry, călătoria nu durează totuși 4 ore.

Fauna este mereu interesantă. Oricât de murdară este apa, viețuitoarele se pare că nu atâtea fasoane și-și văd de traiul zilnic.

În timp ce noi pozăm diverse orătănii, ferryboat-ul pornește înapoi spre Manhattan cu navetiștii sau turiștii care vin și pe ruta aceasta. Staten Island nu prea are ce să ofere (în afara vederii spre Manhattan, așa că turiștii fac ca noi: coboară, se plimbă și pleacă înapoi).

Terminalul de aici are niște decorațiuni destul de interesante, mereu mă atrag să le pozez.

Spre Memorialul ridicat în amintirea celor care și-au dat viața în atentatele din 2001. De câte ori ajungem pe acolo ne uităm la numele și anii de naștere. Am găsit și un tânăr născut chiar în 78 și mi-a cam stat în gât ideea că suntem de aceeași vârstă. Mai departe se vede un far ..

De câte ori privim clădirea în cauză ne tot imaginăm cum ar fi viața într-o asemenea locație …

Doi crețulii fără nicio grijă. Poate doar ea, ocupată să-și facă o poză bună de pus pe Facebook.

Manhattan-ul văzut de la firul ierbii. Se văd Bank of America (cu vârful acela în unghi și „țeapa” deschisă la culoare), Empire State Building și construcțiile din locul fostului World Trade Center.

Suntem lângă Memorial și citim  de zor ..

Mai aruncăm o privire înapoi și urcăm scările spre un teren de baseball, unde admirăm o echipă în timpul antrenamentelor. Înțelegem 10% din joc, dar asta nu ne împiedică să ne pice bine spectacolul.

Facem cale întoarsă către mal, gata să plecăm acasă.

Suntem amândoi plasați strategic și facem poze cu nemiluita. Cel mai plăcut moment al incursiunilor spre Staten Island sunt exact plimbările cu ferryboat-ul, așa că încercăm de fiecare dată să ne îndestulăm cardurile de memorie din aparate.

Suntem tot mai aproape și prind în poză doar câte un grup de clădiri. În Battery Park turiștii și localnicii stau pe bănci și privesc în direcția noastră, iar alții coboară sau urcă în vasele ce îi duc zilnic la Statuie.

Revenim de unde am plecat.

Odată coborîți, aruncăm o ultimă privire Terminalului Whitehall. După plimbarea plăcută în plină briză, ne lovește căldura din Manhattan. Nu suntem singurii toropiți ..

Mircea observă imediat un „muscle car”, iar eu pozez ca maimuța mașina, încercând să-mi imaginez câte motoare de dojomobil dezvoltă asemenea putere.

Tarabe cu tot felul de minunății de cumpărat. Niște postere mici cu tot felul de imagini „old style”.

Nicio plimbare prin Financial District nu e completă fără Stock Exchange. Și un freelancer cu buzunarele goale  …