De nişte zile o prietenă se tot laudă cu noul “job” excepţional, prins la nuş’ ce MLM-ul lu’ peşte. Care vinde un fel de suplimente (vitamine, rahaturi din astea de le iei din farmacie, probabil la juma de preţ) şi care normal, ca orice schemă piramidală ce se respectă, se bazează pe atragerea cât mai multor fraieri “sub tine”, încât să mai iei şi o măslină de acolo.
Îi arunc încă de atunci la telefon că nu mă interesează şmecheriile astea, că, dacă doream, vindeam de 10 ani Amway şi altele similare. Mă resună acum 2 zile să ieşim la un pahar de vorbă, mai ales că nu ne-am văzut de 2 luni. Plus că, teoretic, lăsa rahaturile şi se concentra pe firmuliţa proprie, pentru care tot teoretic io fac situl.
Şi ne întâlnim.
Noi am descoperit gaura de la macaroană!
Fata asta este o deşteaptă şi o dulce. Motiv pentru care încă nu are ochii vineţi. Dar este unul dintre cei mai creduli oameni pe care îi ştiu. Nu, nu este o cutră mincinoasă, este o copilă de un bun simţ monstruos şi care crede chiar şi în Moş Crăciun, dacă ştii cum să îi povesteşti. Plus că, sunt ferm convinsă, ăştia sunt specialişti în spălat creiere. Întâlniri în locaţii fastuoase, vin delfinii ăştia sau diamanţi sau cum soarele meu îşi spun la costume din alea cât leasingul meu pe 1 an, din limuzine mişto, rahaturi din astea de impresionat.
Plus că îţi povestesc despre ce mişto e să pui deştiul pe hartă şi să călătoreşti unde ţi se arată. Nu zău, mare realizare. În condiţiile în care, pentru Europa cel puţin, te sui în maşină (dacă preferi) şi în câteva ore eşti la Viena sau Berlin. Iote mare scofală. Normal că m-a pufnit râsul. Am călătorit destul deja (merci, iubi) şi, dacă vreau să merg undeva, păi pot. Că e vorba de 3000-4000 de euro, pentru o destinaţie mai “ezotică”. Păi ăsta este visul nostru la 30 de ani? Să vedem Tel Avivul sau naiba ştie ce? Pentru asta merită să trag ţepe prietenilor şi să îi bag într-un business de genul ăsta?
La faza cu apariţii “glamoroase” în costume şi bijuuri .. eu sunt atât de încântată că pot lucra ÎN PIJAMA dacă am chef şi nu sunt forţată să umblu toată ziua “scorţoasă”, încât imaginea unor tipi în costum mă face doar să spun “săracii, bine s-ar simţi în nişte jeanşi şi adidaşi”.
Brainwashing-ul a mers superb. Prietena mea apucă 2 minute să turuie despre ce mişto e la ei şi cum, peste nişte luni, poate ajunge la 1300 de dolari pe lună. O reped din nou. Acum câştig banii ăia pentru că bugetul (leasing, firmă, păpică) este acum de 1000. Adică tre’ să fac banii ăia mort copt. Şi nu peste câteva luni, după ce am mai fraierit lume, ci acum.
Vorbeam de macaroane.
Normal că produsele lor salvează vieţi. Bunică-mea poate renunţa la medicaţia care o ţine în viaţă, plus lunarele analize de sânge pentru a vedea cum stăm cu coagularea. Îi dau “suplimente” din alea şi moştenesc apartamentul mai repede. Este foarte clar că Amway au cele mai tari produse şi că nu mă mai pot spăla cu Colgate, că pică dintele. Doamne, ăştia ori sunt proşti ori sunt proşti.
Nu pot promova un produs în care nu cred.
Sunt eu mai tâmpită, cred. Spun tuturor că fac situri frumoase de pildă. Sunt convinsă de asta şi fac tot ce pot să fie cum trebuie. Cred cu tărie în ortodontul meu. Pe lângă că este un tip de o mare calitate, neamţ aproape, este un profesionist. Văd rezultatele mele, cunosc mulţi pacienţi, de 2 ani îi urmăresc cazurile şi ştiu ce s-a întâmplat. A făcut deja minuni pentru dinţii mei şi am încredere 100% în el. Na, că vă mai dau linkul clinicii: Smile Factory. Am recomandat serviciile lui şi ştiu că nu mă compromit pentru asta.
O recomand pe sora lui iubi, că este un pediatru excepţional. Un om deosebit, un profesionist şi un medic din cei care nu dorm noaptea pentru că un pacient este în stare gravă. Ştiu că nu mă compromit.
Dar cum să promovez o prostie în care nu cred? Un sistem pe care sincer în desconsider. Oi fi ciudată, dar chiar nu mă atrage nimic. Bani? dar ce sunt imbecilă? Nu sunt în stare să câştig şi altfel decât să calc în picioare prietenii şi să promovez prostii cu titlu de “chestii care au salvat vieţi”. Dacă moare careva pentru că a renunţat la medicaţia normală în favoarea cine ştie cărei prostii pe care o vând eu? Nu e vorba de pastă de dinţi, e vorba de nişte chestii care cică vindecă miraculos. Miraculos my ass.
Nu toţi suntem proşti.
Am pretenţia că sunt o tipă deşteaptă şi citită. În 31 de ani de viaţă toţi m-au tratat ca pe o tipă deşteaptă şi citită. Şi mi se ridică tensiunea când cineva crede că, dacă nu sunt la 4 ace şi nu arăt ca Herzigova, sunt şi cretină. Culmea este că, după ce am rămas “jobless”, începeam să cuget la ideea de a deveni agent de vânzări. Carismatică sunt, persuasivă la fel, m-ar ajuta şi în propriul business, în ideea în care aş avea un “retention rate” mai bun la clienţi. La fel de culmea este că am renunţat la nişte ore de OTV pentru a studia nişte articole. Nu merg la cursurile lu’ peşte, dar asta nu înseamnă că nu citesc.
Am studiat deci câteva zeci de articole de specialitate şi am concluzionat că nu doresc să fac asta. Dar m-am pus la punct cu strategiile.
ŞI AZI AM FOST COBAI.
După ce termin de discutat în 2 minute problema “melemeului” care nu mă interesează şi explic fetei că mă doare la 3 metri în faţa nasului de câştigurile ei viitoare fabuloase, trecem să pove de-ale noastre. Despre ce mai fac părinţii ei (nişte oameni de mare caracter, pentru care am doar respect), cum se înţelege cu iubitul etc. Pentru că eu îs aia “filozoafă”, am ascultat ce probleme a mai avut, i-am spus cum aş vedea eu situaţia, am încurajat-o să meargă pe drumul ei.Dacă ea crede în proiectul ăsta, să muncească şi să aibă mereu grijă să pregătească şi pasul următor. La 30 de ani teoretic începi să cugeţi la chestii mai serioase şi ideea unei posibile familii ne surâde ambelor tot mai mult.
I-am spus sincer că mă bucur de ce a reuşit până acum şi tot sincer îi doresc să facă bani frumoşi.
Exact când sunt mai relaxată că m-a lăsat cu poveştile, vine un rubin (sau ce piatră o fi) “ca din întâmplare”. Revenim la ideea anterioară: nu sunt tâmpită şi nici dezinformată. Simt că mă irit. Mă prezintă fata ca mare DJ din lume şi oraşul Timişoara şi replic amuzată că sunt şomeră.
Deci .. nu vreţi să ştiţi cum a sclipit privirea lui. Parcă l-a prins pe Moby Dick în plasă. I-am explicat apoi deja amuzată de ce joc pregăteşte, că aşa îmi place să îmi spun. Am firmuliţa mea de web design şi de lucru “căcălău”, deci e bine.
Şi începe discuţia …
Cât de mulţi bani pot câştiga. Nu mă interesează. CÂŞTIG acum. Am un business ce merge, ştiu ce am de făcut, am plecat pe un drum şi am nişte scopuri în faţă. Prietena o ia din nou cu “medicamentele minune” şi se foloseşte un pic şi de faza cu “sperietura” mea de acum 2 luni. M-am enervat imediat şi i-am explicat că, atunci când am fost în rahat, sora lui iubi mi-a “aliniat” cei mai buni chirurgi şi oncologi, mi-a promis clar că merge cu mine UNDE trebuie (dacă era vorba de Cluj sau Bucureşti pentru investigaţii mai serioase), că mă duce şi la Szeged, dacă nu doresc operaţie în România. Iubi a pus la bătaie imediat orice mi-ar fi trebuit, doar să mă liniştesc şi să mă concentrez pe sănătatea mea. La o adică, dacă sunt în rahat, cred cu tărie în medicina alopată şi ştiu că am lângă mine nişte oameni care vor face totul să mă salveze.
“Safirul” s-a prins că mă irit şi i-a explicat să mă lase în durerea mea. Am mai povestit despre diverse bălării vreo jumate de oră şi ne-am foarte agreat. Omul nu este idiot, prietena nici atât. Aşa că, odată ce au încetat să mă mai “pescuiască”, discuţia a fost super plăcută.
Şi vine momentul final. Bine pusă la punct cu “strategia” de pe când credeam că doresc să lucrez în acest mirific domeniu, bănuiam pasul lor. Dacă nu ai racolat pe careva, ceri nişte “leads”. Cu toată seninătatea, fata îmi spune “auzi, nu ai numărul Aureliei?”
Îi spun iar iritată că nu. Cred că am numărul fetei, chiar dacă nu mai lucrăm împreună. Nu aveam chef să caut, nici să le “servesc” alte victime. Şi aici iar mă deranjează lipsa de francheţe.
Ai suficiente “…oaie” să îmi ceri ceva.
Suntem femei, dar chiar cred că şi damele tre’ să posede din “alea”. Adică mă aştept de la o prietenă să îmi spună ceva de genul “fată, ştii că am plătit aproape 200 de euro să intru în rahatul ăsta ( e un business atât de profitabil, că e obligatoriu să plăteşti un “entry fee” pentru a te îmbogăţii apoi peste noapte). Ai mei mă spânzură dacă află că iar nu fac bani. Am împrumutat suma (culmea că asta e situaţia).
Sincer puneam mâna pe telefon şi găseam măcar nişte numere de indivizi care poate ar fi interesaţi. Aş fi făcut asta pentru că ţin la ea şi mi-ar plăcea să recupereze banii investiţi. Poate că unii dintre cunoscuţii mei ar dori să intre într-un asemenea sistem, naiba ştie, poate nu toţi sunt atât de turbaţi ca mine.
Dar nu încerca să mă fraiereşti. Să tragi de prietenia mea pentru o afacere şi aşa “discutabilă”.
Am spus şi o repet: este vorba de o fată de calitate, dar impresionabilă. Clar că m-a înfuriat, dar mi-este totuşi dragă. Plus că sunt mai “zen” aşa şi nu pun la inimă totul. Abia aştept să stăm la poveşti despre ale noastre, să mai discut cu părinţii ei, să mă joc cu câinii. Sper sincer să îi meargă şi să ajungă “diamantă” din partea mea, dar mi-ar părea rău să se compromită pentru o prostie. Vom vedea ..
PS: cum poţi să fii marele Iulius Mall şi să nu ai un wireless decent? Au o conexiune de 2 lei la care nu m-am putut “agăţa”. Plus că Mezzo au 2, parolate, şi purtătoarele de palm (că nu mai e la modă carneţelul), nu erau în stare să ofere nişte detalii. Deci dacă e rost de stat pe net chiar şi 2 minute, alegeţi altceva.
PS2: parcarea de la Mall a fost 120% plină. S-a mutat oraşul acolo? Se dă gratis ceva?
