Un nou articol din seria “ce mai caută lumea pe la noi”, o întrebare găsită în lista de termeni căutaţi, de a dat lumea de magnificul blog aici de faţă. Ei bine, la aşa o întrebare, avem mai multe răspunsuri, să mulţumim pe toată lumea:
Nu!
Ca freelancer, nu ai un salariu fix! – oricât de îmbufnaţi suntem pe patronii care sug sângele poporului, există una sau 2 zile pe lună când suntem ceva mai fericiţi. La mine era 4 al fiecărei luni, când “trustul” băga salariile pe card. Ca freelancer, banii ăia nu-ţi mai vin. În loc de 1-2 zile de salariu, ai mai multe, cu “salarii” mai mici (plata de la clienţi) sau, dacă ai chiar o lună nasoală, poate NICIO ZI DE SALARIU. Când merge darabaua, e mişto să ai business-ul tău, dar freelancing poate însemna şi că mori de foame.
Ca freelancer, nu ai un şef – uuuuhhhuuuu! Nu, ai 1000. Pentru că fiecare client este şef. Aşa că, în loc de un singur nebun cu care poate reuşeşti să te obişnuieşti, ai jde şefi, toţi cu sănătosul principiu că trebuie să plătească puţin pentru cât mai multe servicii. Că de aia e business.
Ca freelancer, ai responsabilităţi – nu, nu vorbim de mimat munca, pentru că tocmai a trecut şefu şi aruncat mâţa moartă peste gardul colegului. În acestă situaţie eşti de capul tău. Pe puterea şi pe barba ta. Tâmpenii vei face cu nemiluita, doar că vei lua TU şuturile de acum înainte. Şi le vei lua ca un şef ce eşti.
Ca freelancer, tu faci totul – nu există “departamentul x”, există EU. În general, dacă porneşti singur, tu eşti secretară, director, femeie de servici, şofer, advertiser, HR specialist. TOTUL. Tu centrezi, tu dai cu capul. Vor exista şi momente când te vor speria toate aspectele astea, dar vei trece peste ele. Pentru că nu ai pe nimeni în spate.
Ca freelancer, ai programul pe care ţi-l faci – mda, asta sună teoretic mişto. În realitate programul, mai ales la început, va fi “munceşti până cazi din picioare şi apoi mai munceşti o tură”. Asta dacă nu vrei să ai doar luni în care nu-ţi scoţi nici banii de ţigări. Trebuie să te educi să fii eficient, să ai orar de muncă, să nu arzi “gazul”. Pentru că, dacă nu munceşti, nu papi. Există mereu pericolul să cazi în extreme (freci menta sau intri în spital de atâta muncă), aşa că atenţie cu programul de muncă.
Ca freelancer, ai mereu de învăţat – de data asta nu mai stai cu nasul în cărţi doar în specialitatea ta. Nu, ai plăcerea să înveţi de toate: de la management de timp la advertising, trecând prin probleme de economie şi multe altele pe lângă. Pentru că, aşa cum am mai spus, nu mai ai departamentul de vânzări, să te plângi că merge nasol treaba, nici secretară, nici director. Şi vei sta zeci şi sute de ore făcând planuri, studiind, găsindu-ţi noi lacune şi lunând-o de la capăt.
Ca freelancer, trăieşti mereu cu spaima că vei claca – nu toţi sunt făcuţi pentru asta, nu toţi pot suporta nesiguranţa zilei de mâine. Pentru că despre asta vorbim până la urmă, despre faptul că NIMIC nu e sigur. Poate industria în care lucrezi va “cădea” peste 2 ani, poate tu nu vei mai putea munci, poate …
Da!
Ca freelancer, nu ai un salariu fix! – asta înseamnă că poţi câştiga mai mult. Poţi avea “salariu” dublu sau triplu faţă de cât câştigai ca angajat, poţi avea chiar şi mai mult. Dacă odată 400 de euro păreau un venit decent, vei descoperi că o lună în care ai produs doar 1000 este deja slabă. Dacă munceşti şi eşti serios, poţi ajunge la venituri frumoase, pe care poate nu ţi le oferea niciun angajator.
Ca freelancer, nu ai un şef – te vei bucura de libertatea de a lua decizii. Nu vei mai plânge pe la colţuri că ai un şef idiot ce face prostii. Nu, acum ai şansa de a fi tu omul zilei. Şi, dacă nu faci prostii, vei avea satisfacţia de a-ţi creşte micuţa afacere pe pielea ta. Şi sentimentul de împlinire e “priceless”, vorba reclamei. Dacă ai fost “binecuvântat” în trecut cu şefi agresivi sau incompetenţi, vei savura din plin aceste zile, când nu îţi mai provoacă nimeni un ulcer.
Ca freelancer, ai responsabilităţi – şi vei învăţa repede ce presupune asta. Din nou, dacă îţi vezi serios de treabă, vei înţelege că orice problemă are o rezolvare. Şi o vei găsi.
Ca freelancer, tu faci totul – gata cu prostiile făcute de altul, care trag tot departamentul în jos. Gata cu deciziile neinspirate, ce-ţi sunt impuse de sus. Gata cu colegi care lucrează prea încet sau prost. Nu mai depinzi de nimeni. Tu faci totul şi, dacă te-ai obişnuit să nu-ţi baţi joc de munca ta, tu faci totul BINE. Şi diversitatea asta îţi va prinde bine. Te vei “relaxa” cu bugete, apoi vei gândi strategii, vei executa etc. Şi, oricât de ciudat sună, este o senzaţie plăcută, să ştii că TOTUL este făcut şi gândit de tine.
Ca freelancer, ai programul pe care ţi-l faci – da, asta înseamnă că, dacă ştii cum să munceşti şi să planifici, mai ai timp ŞI DE VIAŢĂ PERSONALĂ. Sătul de concedii supra-programate? De interminabile săptămâni de muncă şi câte un weekend anemic, când leneveşti pur şi simplu ucis de oboseală? Ce ai spune să pleci 1 lună prin România? Aşa, de nebun, pentru că ţi se năzare. Sau de 2 luni la mare? Sau de câteva zile în care să stai pur şi simplu acasă, pentru că ninge şi nu ai chef de mers la muncă, doar doreşti să te joci cu copilul. Programul de muncă ESTE flexibil. Va trebui să înveţi să munceşti când nu ai alte planuri (plouă afară, nu se “arată” nicio ieşire) şi să compensezi zilele de relaxare. Vei avea zile în care vei fi muncit 16 ore non-stop şi poate săptămâni de umblat cu un aparat foto la gât, trăind viaţă de turist.
Ca freelancer, ai mereu de învăţat – şi e atât de plăcut. Totul se transformă, totul devine mai complex. Şi ai şansa de a fi mereu la curent. De a-ţi alege tu “nişa”, de a te specializa în ce iubeşti cu adevărat. Vei putea ţine “creieraşul” mereu activ, că doar nu ne dorim să se atrofieze.
Ca freelancer, trăieşti mereu cu spaima că vei claca – şi această spaimă te va ţine alert. Eşti ca un animal de pradă, care, dacă nu ucide, nu mănâncă. Vei fi suplu şi puternic, pregătit PENTRU ORICE. Este posibil să te re-specializezi, e posibil să găseşti alte metode a câştiga, e posibil să o iei de la zero din nou. Dar, dacă ai reuşit O DATĂ să te ridici, e greu de crezut că te poate ţine ceva la pământ.
Depinde!
Munca de freelancer nu e pentru oricine. După cum s-a mai discutat pe dojoblog, nu toţi vor reuşi sau vor dori un asemenea aranjament. Sunt oameni care vor prefera siguranţa aceea a angajatului, luxul de a se “rupe” de firmă, de la ora 16 până dimineaţa sau în weekend. Acesta este un lux pe care un freelancer nu şi-l permite. Vei sta cu sarmaua în gură şi vei gândi strategii, vei rămâne în mijlocul unei fraze, în faţa unei familii şocate că ai vreun atac, pentru că ţi-a venit o idee pentru un proiect la care te chinui, vei sta cu un martini în mână pe o plajă superbă şi, exact când să îţi savurezi libertatea mai mult, te va tăia gândul că ai asta şi aia de făcut, cum vii acasă.
Câştigurile sunt diferite de la o lună la alta, ceea ce unii numesc “feast and famine”. Poţi economisi în lunile bune, pentru a te acoperi în această situaţie, poţi găsi noi metode de a face bani. Posibilităţile sunt infinite, totul depinde doar de tine.
Vei pierde nopţi şi weekend-uri muncind, vei fi luat la rost de familie că, freci duda în casă şi nu ai dat măcar cu aspiratorul. Poţi avea parte de o familie care să înţeleagă că nu stai să te joci toată ziua sau poţi avea o soţie sau un soţ care să-ţi urle că nu eşti în stare să-ţi iei un job “normal”. Vei avea vecini ce vor râde pe sub mustăţi sau poate rude ce te vor considera un pierde-vară.
Există freelanceri ce au revenit într-un job “from nine to five”, pentru că s-au săturat de “caruselul” ăsta. Există oameni care şi-au găsit adevărata chemare şi nu au fost vreodată mai fericiţi. Ce funcţionează pentru mine, poate nu merge în cazul altora.
Cred deci că răspunsul perfect este DEPINDE! Dacă doriţi o opinie personală, este cel mai bun lucru pe care l-am făcut vreodată. A trecut un an, de când am pornit pe acest drum, şi am CRESCUT enorm. Mai am mult de crescut şi de învăţat, pentru că sunt o furnică în domeniul meu. Dar este o experienţă, pe cât de intensă, pe atât de interesantă. Există riscuri, le cunosc, mi-e teamă de ele. Dar am libertatea de a lua decizii, de a munci şi de a reuşi atât cât pot. Şi e o senzaţie deloc neplăcută.
Şi acum părerea voastră: merită?
