Meseria de Travel Writer

Cu vreo 10 ani în urmă, când am terminat facultatea (sunt licenţiată în Politici Monetare), am fost întrebată ce vreau să fac cu viaţa mea. Bineînţeles, de către rude… Iar eu am răspuns sincer şi rapid, fără să mă gândesc prea mult: vreau să citesc şi să scriu cărţi. Normal, reacţiile au fost previzibile: hohote de râs, milă în priviri şi sfaturi preţioase. “Draga mea, ăsta este un hobby, nu ai cum să trăieşti din aşa ceva.” “În viaţă trebuie să faci bani, trebuie să te măriţi şi să faci copii, trebuie să ai un job bun…” După 10 ani, citesc şi scriu cărţi. Mai mult, călătoresc prin lume, sunt jurnalist freelancer, blogger şi Travel Writer. Însă traseul nu a fost tocmai lin…

Despre mine

“Mă numesc Ioana Budeanu şi sunt jurnalist, blogger şi Travel Writer”, aşa îmi încep e-mail-urile de prezentare şi sunt mândră de acest lucru. Însă până să ajung aici, am trecut prin ani de muncă intensă, de chinuri şi de căutari.

M-am născut în Iaşi şi am urmat două facultăţi fără rost, doar pentru că “aşa trebuie”. Apoi situaţia dramatică a locurilor de muncă din provincie mi-a adus experienţe “interesante”: am vândut casete video la un magazin din buricul târgului, am lucrat ca agent de turism, am cochetat cu presa instabilă psihic şi alcoolică din Iaşi, am băgat pariuri sportive pentru şmecherii cu bani. Şi apoi m-am oprit brusc. Nu mai găseam nimic de muncă, eram plafonată şi îngreţoşată de situaţia generală.

Iar într-o seară de decembrie (imediat după ce mă mutasem în propriul apartament din Iaşi), am scris un text sincer, dureros de adevărat, din tot sufletul. Şi l-am expediat unei jurnaliste celebre din Bucureşti. Răspunsul a venit în câteva secunde, textul meu a captat atenţia, a fost publicat într-o revistă de mare tiraj şi am fost invitată să vin la Bucureşti.

Am vândut apartamentul şi am plecat fără să privesc în urmă, fără să am nimic, doar multe speranţe. Deşarte. În Bucureşti mi s-a propus un post de paparazzi la un ziar de scandal, pentru care nu eram pregătită şi nu voi fi niciodată. Şi am spus “pas”… Am început să îmi croşetez propriul drum, căutând ceva care să mi se potrivească – nu aveam experienţă în presă, nu ştiam decât să scriu. Primul job a venit după 6 luni, la revista online a unei domnişoare isterice.

Am rămas 3 luni îngrozitoare acolo, însă am învăţat multe. Inclusiv că trebuie să fii pasionat, inventiv şi sigur pe tine. Şi mai ales rapid… Mi-am dat demisia şi m-am mutat la o altă revistă online. Alte suferinţe nemărginite. Alte lecţii de viaţă. Apoi m-am hotărât să îmi fac propria revistă pentru femei, la care am muncit luni de zile, în fiecare zi şi în fiecare noapte. Când m-au sunat cei de la MediaPro să-mi propună un job de redactor-şef, am vândut revista mea şi am acceptat provocarea. Am simţit că am nevoie de aşa ceva…

Până la urmă postul nu a fost tocmai de redactor-şef, însă am crescut enorm. Am avut o echipă fantastică, am învăţat ce înseamnă încrederea şi performanţa. Iar după 8 luni, când eram pe val, mi-am dat demisia pentru a emigra în Tenerife. Am locuit pe insulă 6 luni grele. M-am întors în ţară şi la MediaPro, am stat exact 4 luni şi mi-am dat demisia (again!) exact când a început “marea criză”. Fără să am nicio plasă de siguranţă. Salt mortal sau cea mai bună decizie din viaţa mea…

Într-o zi fierbinte de vară, am scris un proiect de travel pe o pagină A4 şi l-am trimis la peste 100 de firme din România. Am primit un singur răspuns, unul pe care mi-l voi aminti toată viaţa. Drumul meu a fost trasat, iubit, plâns, comentat, muncit… Am colindat şase oraşe din Europa şi am scris despre asta. Iar începând din ziua aceea de august, nu m-am oprit nicio clipă.

Am obţinut colaborări, contracte, sponsorizări, am făcut înconjurul României, m-am întors în Tenerife bolnavă de dor, mi-am oferit Parisul în dar de ziua mea, iar acum mă pregătesc să plec în Asia de SE pentru 8 luni. Nu este vorba despre noroc. Este vorba despre încredere în forţele proprii, muncă şi iar muncă. Nu am renunţat nicio secundă, oricât de greu mi s-ar fi părut. Iar dacă vă interesează statisticile – am trimis peste 8.000 de e-mail-uri la potenţiali parteneri de afaceri şi am primit peste 300 de răspunsuri negative. Restul nu mi-au răspuns deloc.

Meseria de Travel Writer

Trebuie să încep cu o precizare: meseria de Travel Writer nu este inclusă în CAEN. Poate fi cea de redactor, ziarist sau ceva asemănător. Însă nimeni nu te va plăti să călătoreşti şi să scrii despre asta.

Unii consideră că este un job ideal, “paradisul” joburilor:)) Iată mai jos cum se desfăşoară o zi din viaţa mea, când sunt pe teren:

– împachetat, avion, autobuz ieftin sau “ia-mă nene”
– cazare sau couchsurfing
– discuţii filozofice
– văzut oraşe pe fugă, însemnări despre zgomote, mirosuri, oameni, mâncăruri, transport, preţuri
– sute de fotografii
– cină
– scris texte şi live pe facebook
– editat fotografii
– somn
– împachetat, avion, autobuz ieftin…

Alte considerente despre “meseria” mea:

– nu câştig bani din ea! Da, mai obţin câte o mică sponsorizare care include transport şi cam atât… Însă banii mi-i câştig având diverse joburi (content writer), care cer timp şi dedicaţie.

– nicio revistă şi niciun ziar din lume nu sunt înnebunite după poveştile mele. Probabil pentru că nu ştiu cum scriu:)) Ideea este că trebuie să ştii să te vinzi, să le oferi ceva unic, senzaţional, extraordinar.

– sunt multe destinaţii care nu au nimic extraordinar în ele. Iar despre cele care au, trebie să scrii ceva ce nu s-a mai scris niciodată.

– nimeni nu este avid sa te citească. Probabil nici voi:))

– “fişa postului” include: talent deosebit la scriituri originale, literare şi fantastice, să ştii să călătoreşti ieftin, rapid şi eficient, să ştii marketing, să ai curaj să îţi depăşeşti limitele şi să ieşi din zona de confort. Eu încerc, însă de cele mai multe ori nu reuşesc.

– dacă nu ai cu cine să călătoreşti, pune pe listă şi singurătatea. Te va însoţi mai devreme sau mai târziu.

– este o “meserie” pentru oameni liberi, detaşaţi. Am trăit experienţe fabuloase, am cunoscut oameni superbi, m-am autodepăşit, am trăit aşa cum am visat – fără restricţii de aer, soare şi mare. Însă de fiecare dată când plec îmi este frică, am emoţii, nu vreau să întâlnesc oameni… urmez tratament intensiv pentru asta!

Crezi că ţi se potriveşte?!

Loc este pentru toată lumea! Oricine poate face această “meserie” şi o poate face excelent. Iată ce întrebări trebuie să îţi pui:

– scriu nemaipomenit, unic, divin?

– sunt pasionat de călătorii până la uitare de sine?

– sunt pregătit să uit de domiciliul stabil şi să “închiriez” un loc permanent în avion/bus/tren?

– am curaj să renunţ la zona de confort? La chirie, job, prieteni, barul de sâmbătă seara, filmul de la cinema, masa de la mama, etc?

– mă descurc pe drum, cu o harta, cu limbile străine, cu dorul de casă?

– aş putea trăi cu 5 euro/zi şi să mă “folosesc” de couchsurfing şi de hitchhiking?

– aş putea să mănânc o masă pe zi şi aia oferită de un om generos?

– ştii că nu vei avea o carte de muncă, da?

– aş avea curaj să trăiesc liber?

– pot să îmi depăşesc fricile şi să am rabdare?

Dacă răspunsul vostru SINCER la măcar 6 din aceste 10 întrebări este “Da”, atunci nu mai staţi pe gânduri! Do it, but make it bigger!

Iar acum să vă spun ce câştig eu: duc o viaţă liberă şi mi-o colorez aşa cum vreau eu, depăşind de multe ori conturul, nu muncesc din greu pentru că am o pasiune enormă pentru scris şi pentru călătorii, mă vindec de frică, învăţ în fiecare zi cum să am un bagaj cât mai mic, mă emoţionez şi plâng de bucurie ca un copil când văd un peisaj care îţi taie răsuflarea (sper să nu îmi pierd niciodată abilitatea asta!), îmi ofer bucuria de a mă descoperi pe mine pe drum…

 Foto: goodfon.com, thealivingwell.com

Sper că nu v-am plictisit şi vă promit că textele urmatoare vor fi mai puţin personale şi mai atractive. Îmi propun să vă povestesc despre călătoriile gratis prin lume, despre anul sabatic şi despre viaţa pe o insulă exotică, despre cum să ai o vacanţă perfectă şi cum să faci înconjurul lumii.