Azi am iar de lucru, de căpiez, aşa că mă strecor şi pe blog pentru a nu pierde contactul cu voi. Din sufragerie se aude televizorul, dar pe nuş’ ce program românesc de televiziune. Muzică populară şi din aia “uşoară” şi crâncen de proastă. Nu ştiu cine moderează, dar prevăd că tot o târfuliţă siliconată din noua noastră “elită” de televiziune.
La fiecare refren ce se aude mai interesant (playback, normal, doar nu credeţi că ni se rup artiştii să cânte live), cele câteva zeci de persoane din studio behăie câte un “ăăăăă”, “uiiiiieeeeee” etc. Nici nu ştiu cum să scriu “fonetic” chirăielile lor, pentru că au depăşit demult orice registru uman. Nu aud nicio aplauză, asta e pentru boii de intelectuali de merg la teatru, nu pentru “culenii” care vin pe nişte zeci de lei să facă figuraţie în platou. Sau poate vin să fie mai aproape de vreuna dintre târfuliţele amintite anterior, cine ştie …
Nu se mai aplaudă. Se behăie, se “uuie”. Sună ca naiba, dar cică este “antren”. Suntm noi idioţi şi nu înţelegem cum se fac emisiunile.
Mi-e silă. De proasta aia de la emisiunea de dimineaţă (nu or fi piţiponcii ăia mai deştepţi), dar “sufletista” aia proastă îţi strică ziua. Pe când mă trezeam eu la ore mai “umane” ştiu că erau emisiuni de dimineaţă parcă mai decente. Plecam de acasă înviorată. Acum, dacă mă nimeresc la ora în cauză în faţa teleului şi îi văd pe cercopiteci, simt nevoia să încerc aruncarea ciocanului în agregat. Dar a costat mult şi e greu ca păcatul, aşa că mă abţin.
Mi-e şi milă de cei care se trezesc cu asemenea emisiuni idioate în nas. Cu posturi de radio care freacă o muzică sub-calitativă cu majuscule, cu “dijei” de 2 lei şi un simţ al umorului pierdut de pe vremea când nu erau aşa vedete maxime, cu emisiuni de televiziune în care vezi numai proaste dezbrăcate, behăind încântate că sunt luate în atenţie.
Mda, m-am întins iar la vorbă. Vă las cu emisiunile durerii şi mă întorc în “mină”.
PS: La mulţi ani, România! Cu tot cu maneliştii tăi şi piţipoancele de televiziune. Nu e vina ta că eşti locuită.
