Iar m-am inflamat acum câteva secunde. A ieşit nuş’ ce ministrul lu’ peşte (al Justiţiei mai exact) să ofere vezi doamne nişte declaraţii. Ca orice “ales” a recitat lecţia scrisă de alţii (sau de el, dacă îl duce bibilica) timp de vreo 10 minute. Nu cred să fi zis NIMIC NOTABIL, mai ceva ca Năstase.
Una dintre reporteriţe a încercat să îi “spargă” ritmul întrebând o chestie de interes, oricum mai importantă decât lălăitul lui fără niciun sens, dar care sună “mişto” la public. I-a tăiat-o cu superioritatea asta a politicienilor noştri, scârbiţi vezi doamne că un presar chiar doreşte INFORMAŢII mai mult decât poliloghia lor la kil, fără cap, coadă sau detalii. “Vă rog să îmi permiteţi să termin declaraţia”.
A terminat de recitat poezia patriotică, după care a spus “vă rog să înţelegeţi că nu mai am ce comenta” şi s-a “evaporat”.
Vai de capul nostru cu politicieni de genul ăsta. Păi stai deşteptule şi răspunde la câteva întrebări, că până şi Preşedintele SUA, după ce bolmojeşte ce i-au scris consilierii, mai răspunde la nişte întrebări. Am uitat însă că onor Ministrul Justiţiei este mai presus de orice reguli de bun simţ sau poate că este prea important să răspundă. Ar mai fi şi posibilitatea că este tot răhăţit în pantaloni, că poate primeşte o întrebare incomodă şi se face de râs. Lasă că are timp să ne ofere destule “gherle”.
Sunt curioasă cât de competent va fi în funcţie. În relaţia cu presa domnul Cătălin Predoiu e clar repetent. Ca şi majoritatea “aleşilor” noştri, pentru care informarea opiniei publice e ceva facultativ.
