În urmă cu aproape un an v-am povestit cu am dat io cu piciorul unicei şanse de a face bani cu găleata prin nuskin o reţea de MLM. Cum o bună prietenă m-a atras într-o cursă, invocând dorinţa de a troceri la un suc şi bagându-mi pe gât prezenţa peştelui unui diamant sau altă piatră preţioasă din “sistem”.
Atunci am simţit nevoia să o bat până nu mai respiră, dar am cugetat că, deh, fata a băgat 200 de euro în “afacere” şi trebuie să-şi îndepărteze prietenii încercând să-i spameze cu afacerea lu’ peşte, iar io, onor mie, eram în fruntea listei. Îmi amintesc şi acum cu câtă superioritate mă privea costumul din faţa mea, încercând să-mi explice că e OK şi business-ul meu, dar că nu voi face niciodată banii pe care i-aş putea face la ei, că oportunităţi, că dracu şi lacu’. Asta mică era ca prizată, îmi recita textele lor de îndobitocit cum că voi putea să pun deştiul pe hartă şi să pot călători oriunde, că îmi pot împlini visele şi altele de genul.
M-au lăsat în durerea mea doar când le-am explicat că NU DAU DOI LEI pe şmenurile lor şi probabil consider prostituţia ca o cariera viabilă, înaine de a intra într-un asemenea sistem. Mai ales că NU sunt sales person, nu am fost niciodată şi nu aş dori să fiu. Bun.
Am plecat deci plină de dracii de rigoare, că mi-am irosit o oră din viaţă şi 2000 de neuroni, sperând însă SINCER că prietena asta a mea va vedea luminiţa de la capătul tunelului. Zău. E o tipă mişto, plină de suflet şi de pasiune, e genul de om prost de bun, care aproape că mai crede în Moş Crăciun. I-am spus şi atunci “dacă te interesează businessul ăsta, BAFTĂ!”, pentru că, dacă sunt bani de câştigat pe muncă serioasă, fata asta are şanse să-i câştige, atât este de serioasă şi de entuziastă.
Şi ne-am văzut după aproape un an, să îi pove’ cum a fost prin New York şi să mai recuperăm bârfele din toate lunile astea. Şi mă pune ăla cu coarne şi coadă s-o întreb cum merge treaba cu afacerea secolului. Pentru că, dacă era să dau crezare rubinului de mi-a tocat nervii anul trecut, cam peste câteva luni trebuia să se simtă deja rezultatele muncii. Nu erau deci câteva luni, e ANUL deja. Aşa că, dacă e să mă iau după toate poveştile lor de adormit copiii, pe vremea asta a mea prietenă trebuia să aibă deja coşmaruri noaptea cu prea mulţi bani câştigaţi, iar eu să pregătesc cât mai repede 200 de coco să investesc în marea mea afacere.
Vine şi răspunsul “păi bine, nu e vorba doar de bani, e şi chestie de dezvoltare personală”
HO!
Deci să recapitulăm. Anul trecut eram bombardată cu poveşti cum că peste CÂTEVA LUNI voi începe să câştig destul de OK şi că viitorul meu e atât de mişto, că voi angaja 10 contabili să-mi gestioneze averea. NICIUNDE în discursul ăla pentru lobotomizaţi nu spunea nimic de dezvoltare personală. Să moară capra vecinului, pe 200 de coco îmi cumpăr nişte cărţi de “self-help” de-s mai zen decât Buddha.
Deci, dacă după termenul “stabilit” în poveştile lor nu începi chiar să faci bani, ţi se bagă pe gâtlej rahatul cu dezvoltarea personală, de parcă toţi ăia de şi-au rup şalele cu porcăria asta nu doreau bani, doar să fie membrii MISA.
Cum stă a mea prietenă?
Bine al naibii. Are încă 2 mici afaceri PE LÂNGĂ superprofitabilul MLM, că mai are nişte facturi, săraca de plătit. Bun, stă la mama şi la tata, dar mai plăteşte şi ea un telefon ceva. Deci atât de bine câştigă, că mai trebuie să tragă pe 2 fronturi pentru a nu ajunge în datorii. Dar măcar şi-a dezvoltat “eul”, nu?
Cum de nu i-a mers?
Sincer? NU ŞTIU. Nu am nicio explicaţie logică (bun, aş avea aia că totul e un rahat glazurat, dar ziceţi că-s a naibii). Este genul de om care într-o asemenea afacere are şanse de 50 de ori mai mari decât mine. A lucrat aproape un deceniu în advertising. Nu din ăla de la birou, a făcut “teren” cu carul. Cunoaşte cam toţi oamenii de afaceri din oraş, cunoaşte vedete, mii de oameni. Dacă e cineva cu o asemenea plajă de “potenţiali”, acea persoană este ea. Nu, nu a tras mârtanul de coadă. Este o tipă FOARTE harnică şi pasionată. Şi culmea CREDE toate balivernele lor cu nuş’ ce scanner de sănătate şi alte chestii de genul. Eu nu aş putea vinde rahaturile astea, că nu cred în ele, ea este 1000% convinsă de măreţia acelor idei şi perfecţiunea sistemului.
Dacă un om atât de entuziast, cu toate conexiunile ei şi dedicaţia pe care ştiu că e în stare s-o pună în asemenea proiecte, nu a reuşit, io ce şanse aş avea? Nu că m-ar da gândurile din casă.
Ceea ce mă scoate DIN NOU din papuci este MANIPULAREA cretină la care este în continuare supusă. Anul trecut, pe vremea asta, i se arăta harta lumii şi că peste puţin timp va rupe gura târgului cu banii pe care îi câştigă. A tras ca un neom şi acum, la un an, află că oricum şi-a dezvoltat propriul eu. Şi că va veni şi vremea aia cu bani mulţi. Nu ştim când, dar tu munceşte şi atrage alţi proşti în sistem, că va veni şi ziua aia.
Am foarte sfătuit-o să NUMERE orele lunare petrecute în rahatul ăsta şi să încerce să vadă dacă îşi acoperă măcar “plata orară”. Să-şi stabilească un anumit “preţ” pe ora de muncă şi, dacă îl acoperă, OK, dacă nu, adio. Că poţi lucra pe 1 leu pe oră şi fără să tragi de nebun pe un sistem care mai mult te-a costat decât ţi-a dat bani. Nu mai vorbim că ţi-ai alienat toate rudele şi cunoştinţele, sătule să fie stresate cu poveştile tale afacereşti.
Nu, nu cred că acoperă nici salariul unei femei de serviciu, că altfel nu ar munci pe lângă “sistem”. Sper ca în ceasul 45 să se trezească la realitate şi să termine cu munca în folosul “comunităţii”. Mai are şanse să-şi pună PROPRIUL BUSINESS pe picioare şi să vadă lumea pe barba ei. Dar, cine ştie …
