„Mama, muții!”
Doi ochi mari se uită spre mine, iar eu răspund cu o privire tâmpă.
„Ce e muții?”
Mama, muțiiiiii! își pierde interlocutoarea puțina răbdare cu care a fost dotată.
Înjur în gând. E încă unul dintre acele momente, când fii-mea naște din puțul lexicului un nou cuvânt și eu trebuie să-l înțeleg, apoi să-l rețin pentru a putea traduce și altora ce dorește tânăra speranță.
„Da, mama, muții”, spun eu, sperând să fie de fapt o constatare, ca „mama, ploaia”, să meargă replica în cauză.
Nu, nu merge.
Se înfurie, văzând că nu fac nimic. Mda, deci îmi cere ceva.
„E o jucărie?” încep eu jocul de-a ghicitul. Așa mai reușesc să înțeleg ce dorește, pun întrebări ajutătoare („e de mâncare?”, „e animal?” etc.). Norocul este că a mică nu minte la chestionar, așa că, din aproape în aproape ajung la concluzie.
Nu e jucărie, e ceva de mâncare.
Mă ajută și faptul că se uită spre partea din bucătărie unde avem fructe și pâine, deci nu am mult de ghicit.
Nu dorește pâine (îi spune pită, deci ne-am înțelege). Nici măr sau bacaca (banana).
„Mama, muțiii”, insistă.
Mă lovește inspirația dintr-o dată.
Smoothie?
„Da, muții”, expiră ușurată fata mea, eu și mai ușurată că nu a luat decât un minut să-mi dau seama că-i este poftă de un smoothie, așa cum i-l face vecina de la parter și noua ei prietenă.
Mai nou, de câte ori suntem invitate se auto-invită fii-mea acolo, suntem tratate cu un smoothie de fructe și asta mică linge un pahar fără să respire.
Acum câteva minute a întrebat-o ta-su ce a mâncat și i-a răspuns „teieie”. Pentru că genitorul încă nu e la curent cu tot lexicul ei, am decis că ar fi cazul să notez aici ce minuni de cuvinte a inventat, că e păcat să se piardă atâta inspirație.
Pe multe le spune deja corect, dar m-am gândit că merită să le rețin, până nu dispar de tot în uitare:
- grupul celor 3 telelei – teieie (cereale), peieie (plastilină), toioio (crenvurști)
- fructe – bacaca (banana), pata (para), pepe (pepene)
- licențioasele – fuți (fugi), muie (mure), fută (supă), fuță (furculiță).
- apapa (papagal – denumirea ei pentru tabletă, unde avea un joc cu animale, printre care și un papagal).
- Miața (dimineața), tașa (casa)
- di (acum îi spune cal), mu (vaca sau cow), gu (acum spune câine, dar pe atunci ne distram cu dog, căruia îi spunea gu. Așa s-a trezit și câinele nostru cu nume).
- rutiere – oșu, stai; deie calc-o (roșu, stai; verde, calc-o) – m-a auzit de cateva ori adresându-mă câte unui adormit care-și făcea unghiile când se punea verde la semafor, așa că strigă și ea calc-o.
- preferatul ei: miti ece (lapte rece, probabil de la milk, că nu-mi dădeam seama cum a ajuns la cuvântul respectiv).
- bititi (biscuiți)
- Basoș (Bazoș), puți (puțin), oacă (joacă), Nania (Nadia)
- popoaie (potaie), biata (dreapta), dita (stânga), căchiază (colorează), căchez (colorez)
- păcioaie (picioare)
Mai scriu, cum îmi amintesc câte o nouă snoavă de a ei.
Ai voștri prunci ce limbi vorbeau (vorbesc)?
Poate stie ea ceva, gou se zice la caine in chineza 🙂
inspira, expira, o sa treaca 😀 si or sa vina si altele…. pe fiica mea o rugam sa imi arate cu degetul 😀 , si cand o luam in brate, imi arata ea, desi uneori la ridicat in brate nu mai stia ce voia 😀 😀 .
Hahaha, te trage de urechi de acum daca faci greseli in trafic :))