Acum câţiva ani, în drum spre Berlin, pentru Numismata (un târg de “monede” de se ţine anual acolo), s-a gândit “soarele” să face o escală în Praga. Aşa, vreo juma’ de oră, să mestecăm ceva mai consisten şi să-şi odihnească puţin picioarele, obosite deja de ore bune de condus din Timişoara.
Nu ştiu cum se brodeşte, dar, de fiecare dată când spunem că stăm “puţin”, plecăm aproape în zori. La prima incursiune ne-am trezit că găsim loc de parcare într-o zonă foarte cochetă. Nu ieşim bine din maşină, că vedem Charles Bridge. Deci ne-am oprit ca domnii în miez de oraş.
Am luat-o pe jos spre pod, traversându-l şi rămânând şocaţi de mulţimea de oameni ce se plimba pe acolo, chiar dacă ploua mocăneşte şi era frig. Am fost mereu prin octombrie (la început) şi mereu a fost seară şi destul de răcoare. Dar lume e destulă.
Am luat la pas partea centrală a oraşului de fiecare dată, pentru că “escala” se prelumgea mereu. Partea nasoală e că nu am prins ziua acolo şi nici măcar ceva căldură (că io-s mereu cu frigurile), dar, din ce am înţeles de la alţii, care au vizitat oraşul într-o perioadă mai “turistică” a anului, nici nu ar trebui să ne dorim asta, pentru că ar fi prea aglomerat.
Cea mai frumoasă locaţie ni s-a părut catedrala “de pe deal”, pe care am prins-o la 2 noaptea. Noi şi dracu pe acolo.
Uite deci că, deşi ne-a lăsat cu gura căscată de fiecare dată, este un oraş pe care nu l-am “bătut” ca lumea. Am băgat sub nas însă mereu ceva gustos şi câte o berică Pilsner Urquell, favorita noastră. Mda, până şi eu am făcut efort să beau ceva bere.
Aţi fost prin Praga? Cum vi s-a părut?
