Timp de şase luni ne jucăm de-a mama şi de-a tata .. mda, şi între noi, normal, dar şi cu pisicuţa prietenilor noştri, care are deja 5 anişori. Anul trecut s-a lipit de noi imediat şi, la plecarea noastră acasă, a disperat-o pe maică-sa cu întrebări “mama, dar Mircea şi Ramona de ce au plecat? Dar mai vin? Acum oare dorm?”. Plus că, de câte ori povesteam cu R. pe net, stătea cuminte să discute cu noi şi-şi băga năsucul până aproape să treacă prin monitor la noi. Ea, care nu suportă să stea la taclale, când ar putea să se joace.
Acum are program de cald-rece cu “soarele” pe care când îl adoră, când nu-l mai suportă, deşi el e capul răutăţilor şi cel care-i face chiar cele mai multe pofte. Se preface că-i supărată pe el, pe tot felul de motive copilăreşti, după care-l strigă să se joace cu ea, să o ducă-n parc etc.
Eu am program de “dii căluţul” seara, după ce mănâncă şi bem împreună o porţie de lapte. Apoi facem skandenberg. Dacă a mâncat bine toată ziua şi eventual a şi dormit după-masa, atunci mă “duce” şi e atât de puternică, încât chiar mă rostogolesc pe o parte. Să vezi bucurie când mă vede făcută rostogol. Acum câteva seri, că tot au rămas părinţii să mai pună ţara la cale, am şi spălat-o seara şi am pus-o la pat. Ieri seară la fel, aşa că am fost “upgradată” pe listă, azi întrebându-mă dacă nu vreau tot eu s-o spăl. Chestie remarcabilă în condiţiile în care e topită după taică-su şi el e şeriful cu spălatul şi băgatul în pat.
După isprava de acum 2 zile, când şi-a vopsit degetele şi ouăle de Paşte, a fost extra-cuminte că tot i-am spus că o vede Iepuraşul. Ieri a mâncat tot la masă, azi a fost iar cuminte, să nu plece Iepuraşul cu cadourile. A venit şi prietena ei de aceeaşi vârstă, de au făcut “egg hunting” prin sufragerie (că a dat ăl de sus ploaie DIN NOU, de nu au mai putut sta afară), apoi s-au jucat. Echipa s-a completat cu verişoara ei de 2 anişori, aşa că am avut 3 copii de 5, respectiv 2 ani şi nebunia de rigoare. Cu adulţi care ba îi fotografiau, ba pregăteau de-ale gurii, ba se jucau.
La masă au stat pe perne să fie mai înalte şi s-au întrecut la mâncat (prietena ei) şi vorbit (gâga noastră, care-i filozoafă de parcă eu am născut-o nu maică-sa), au avut loc şi de prăji, apoi au trecut din nou la program de joacă şi vizionat nuş’ ce animaţie cu prinţese.
În general pentru mine sărbătorile înseamnă timp de lucru în linişte, că-s clienţii ocupaţi cu sărbătorirea şi nu le simt deloc farmecul. E drept că înainte de masa de Paşte am apucat să mai strecor nişte muncă, dar azi chiar am simţit că e altfel de zi. Înainte de a veni musafirii i-am dat cadoul din partea noastră, un set de doctor (hălăţel alb pe care scrie county hospital, mască de chirurg, stetoscop, termometru etc.), pe care l-am luat ştiind cât îi place să se joace de-a doctorul. A fost încântată şi clar că nu am scăpat fără vreo 3 consulturi serioase, plus cele 2 injecţii de rigoare.
Apoi s-a îmbrăcat frumos şi a venit guraliva cealaltă. Am mâncat bine, am băut extrem de puţin (dacă nu punem la socoteală şi Tiramisu făcut de mine în care se pare că am scăpat cam mult “booze”), am stat la poveşti şi ne-am simţit bine.
Iar pisicuţele astea mici au făcut tot farmecul sărbătorii. Încep şi eu să-i înţeleg pe cei care parcă-şi pierd minţile cu pregătirile de sărbători, pentru că au un urmaş în casă pentru care trebuie ca zilele astea să fie mai speciale. De asta probabil îşi rup unii spinarea să pună de o masă bună, să ia un cadou pentru micuţ şi să pună la cale nişte decoraţiuni în casă. Pentru ei sărbătorile e bine să fie pregătite cu grijă.
Îmi amintesc cum eram eu pe la 5-6 ani de fericită că vine Moşul sau Iepuraşul şi cum se dădeau ai mei peste cap să pregătească ceva. Nu, nu a intrat nimeni în rate pentru asta şi nici nu am ajuns la uregenţe pentru că ne-am îndopat ca animalele, dar ştiau să facă zilele speciale, de le aşteptam cu drag an după an. La peste 30 de ani m-am transformat într-un “ogru” când e vorba să petrec sărbătorile, mi-e tot una dacă sunt acasă ori altundeva, dar, când e un copil la mijloc deja altfel gândeşti şi te bucuri de mici prostioare de parcă ai avea din nou 5 ani.
Azi chiar m-am simţit bine într-o casă cu copii. Altfel se simte sărbătoarea când ai şi o mutriţă din asta în preajmă.
Voi cum v-aţi distrat?
