Sunt pe punctul de a trece dojomobilul pe numele meu, iar acu’ sunt stresată foc să găsesc numărul dorit. Dacă nu, am rugat-o pe doamna care se ocupă de înmatriculare (deh, mi-s mare lady şi nu umblu eu de la unul la altul) să mă sune dacă nu găseşte primele 2 variante, să scot repede alte idei măreţe.
Înaintea mea la rând, când am deschis dosarul, erau doi domni care-şi vindeau o maşină unul altuia. Cumpărătorul era foarte mirat, când a fost întrebat dacă doreşte numere preferenţiale .. ‘ah, nu, ce e la rând’ a precizat foarte calm.
Am luat-o eu chiar razna cu fazele astea de ‘branding’ de mi se pare normal ca maşina MEA să aibă şi ea un picuţ de identitate? Nu ştiu cât a costat faza cu numerele preferenţiale, dar probabil nu foarte mult (ar trebui să mă interesez probabil, că am semnat ca Băsescu pe acolo), deci eu nu aş concepe să am nişte numere din burtă, fără nicio legătură cu mine. Sau să mă mai trezesc cu un număr ce ar însemna anul meu de naştere plus 6 (deci ca din pom) şi un BOV la final, să ştie lumea că-s vacă la volan. OK, alea au fost numere de leasing, dar acu’ chiar doresc să am nişte numere extra-sexi.
Deci … preferenţiale serviţi numerele sau cum dă domnu’ de la înmatriculări?
PS: toată distracţia mă costă 340 de lei. Mi-am luat-o sau e un preţ bun?
PS2: să nu mai tot explic în comentarii. Nu am dat 340 de lei pentru numerele preferenţiale, am dat pentru TOT ce presupune înmatricularea. Am dus actele şi numerele vechi, am semnat şi mâine iau numerele noi. Am plătit deci intermedierea şi toate daravelele 😉
