Oradeanul cel celebru (exact cu numele asta), lugojeanca de iubita-sa (Lilisor) si timisoreanca de fata au trecut la discutii de pace si prosperitate intre orasele noastre si la pus tara la cale. Evenimentul de importanta mondiala s-a consumat timp de cateva ore, pe diverse combinatii de asezare la masa (astia doi bot in bot insa intotdeauna, ca asa se simt bine) si multe lichide (cola pentru ficatii personali si bere pentru “outsideri”).
Profit de ocazia ca sunt inca (probabil) pe trenule (asta in caz ca nu da Oradeanu’ drumul la laptop in sageata azurie) si dau stirea pentru informarea publicului cititoriule.
Trezirea subsemnatei s-a facut din tren. Am promis ca in juma’ de ora sunt dupa ei, normal ca am intarziat, ca o mireasa ce nu se grabeste la noaptea nuntii ca doar a consumat-o inca din clasa a VI-a (sau mai devreme? ca nu mai sunt la curent cu realizarile tinerelor noastre vlastare).
Am urcat in corsica mamii si am dat bice hergheliei. Am oprit ca orice sofer nesimtit chiar in statia de bus din fata pisatoarei principale din Timisoara (a se intelege Gara de Nord, cel mai mare WC din Timisoara, la cum pute pe acolo). E adevarat ca nu venea nimic in statie si am stat doar cateva secunde. Primele cuvinte pe care le-au auzit musafirii mei au fost “hai sus, ca n-am voie sa opresc aici”. Misto gazda, ce sa zic.
Ne-am plasat apoi strategic in Centru la terasa Timisoreana pentru ca Oradeanu’ sa bea Timisoreana nefiltrata si eu primul cola pe ziua asta. “Soata” l-a urmat si i-a donat juma’ de beverage, ca nu a mai tinut-o stomacul la mai mult. Corsica se cocea bine merci la soare, in parcarea platita de la fostul Comisariat. 2 lei pe ora, da’ face monser. Macar nu mi-o zgarie nimeni si are loc linistita pentru somnul de frumusete.
Mi-am intalnit si un profesor din Peda (dl. Florea). Am povestit cateva minute si cu el, apoi ne-am carat spre casa pentru a-mi plimba potaile. Moment istoric: s-au intalnit cu “fiii” mei si cu bunica. Am plecat apoi spre Mall, ca orice timisorean fitos.
Pizza Hut s-a dovedit a fi o alegere destul de inspirata, ne-am simtit bine acolo. Si pizza a fost chiar buna. Ne-am petrecut timpul povestind cand unul cate unul, cand toti deodata. Lili mi-a fost colega la defunctul Analog acum 5 vieti trecute si, daca imi amintesc bine, inca ii datorez plata pe 2 saptamani de munca. Se pare ca avem destule in comun cu totii, pentru ca discutiile au fost intr-un consens total.
Ne-am finalizat intalnirea din nou la WC-ul public numarul unu, unde am “postit” o sticla de cola toti trei. Au trecut cateva ore foarte repede, era bine daca mai stateau pe aici cateva zile, ce chirvai faceam …
Am trecut la activ inca o intalnire cu alti “blogheri”. Niste ore “pierdute” in cel mai placut mod cu niste oameni interesanti si destepti. Uite ca mai socializam si noi si departe de mess si bloguri.
Astept urmatoarea intalnire .. cu ei sau cu oricare dintre voi, care treceti prin vestul tarii 😉