Sunt o pasăre rară în micuţa mea comunitate (familie, rude, prieteni apropiaţi, colegi). Sunt femeia geek, mai interesată de un nou gadget decât de nişte “vuitoane”, ne-gospodină, dar iute la deşte când e vorba de tastat, o ameţită în general, dar coerentă în Photoshop sau alte tooluri de genul ăsta. Părerile sunt împărţite şi singurul motiv pentru care mulţi înţeleg că nu sunt o ratată îl reprezintă câştigurile bune din domeniul ăsta atât de nenatural, într-o societate care încă nu acceptă munca de web ca şi muncă efectivă.
După cum bănuiţi impresia aproape generală este că bloggingul este o mare prostie cu care să îţi pierzi vremea (ca autor şi cititor, pentru că majoritatea cunoscuţilor citesc bloguri, deşi le consideră o mare idioţenie). La fel de interesant este că în momentul în care le explici că sunt unii care câştigă bine din domeniul ăsta, impresia de “mare prostie” începe să dispară.
“Bloggerii ăştia sunt nişte păcălici”, spunea inginerul de “soarele meu”. Da, nişte păcălici care câştigă salariul tău sau chiar mai mult, stând acasă şi scriind, călătorind şi scriind, în timp ce tu lucrezi 12-14 ore pe şantier pe vânt şi ploaie. Cine e acum mai deştept?”
Este clar că fiecare până la urmă îşi alege drumul său (pe mine m-ar ucide să stau în “elemente” atât de mult ca inginer de şantier, deşi sunt pasionată de ce se întâmplă acolo, la fel cum “soarele” s-ar urca pe pereţi de plictis sau disperare, dacă l-ai închide la un birou. Şi mai clar este că nu toţi trebuie să fie web developeri şi că, fără ingineri, doctori şi chiar femeia de serviciu s-ar duce naibii totul.
Revenim însă la blogging şi la ideea că orice prost poate fi blogger.
Absolut adevărat. Te chemi blogger în momentul în care ai deschis un cont pe blogspot, wordpress, haipa etc. şi ai editat “hello world”. Nu contează nici să cunoşti date de “specialitate”, nici măcar să poţi schimba o culoare la tema grafică. În momentul în care scriptul e instalat pe un domeniu al tău sau ai contul pe blogspot pus, eşti deja blogger.
Mi-a luat 30 de minute să devin blogger român, în toamna lui 2007, când am deschis dojoblog. În această jumătate de oră GoDaddy au dat “liber” la domeniu, s-a făcut “legătura” cu serverul, am instalat wordpress şi am început să debitez. Încă un fraier de blogger, între milioane de alţii la fel.
Discuţia se complică însă după ce începem să căutăm şi alte “semne”: calitatea scriiturii, a temelor alese, design, trafic, abonaţi, comentarii etc. Sunt puţini bloggeri care au relevanţă. Blogosfera înseamnă tot felul de bloguri: de la cele de youtube sau care fură conţinut de pe unde dă Ăl de sus, până la cei care stau cu ochii pe “căutarea zilei” şi scriu bazat pe asta, cei care au o problemă cu ceva sau cineva şi se descarcă, ori cei care simt nevoia să scrie câte o mică nuvelă originală de fiecare dată, poate unii scriu în versuri etc.
Nu poţi judeca blogosfera bazat pe cele câteva bloguri pe care tu personal le citeşti pentru că sunt scrise al naibii de bine, la fel cum nu o poţi “demonta”, numai pentru că ai dat de nişte “splogs” de mai mare jena. Un procentaj semnificativ de bloguri sunt de 2 bani, dar sunt şi destule scrise măreţ şi câteva care au devenit şi lucrative.
Este zic eu clar că nu orice blogger este prost. Nici cel care, deşi nu e interesat de aspectul trafic/bani, scrie de te uimeşte, nici cel care şi-a dat seama că din pasiunea asta pot ieşi nişte bani de Eugenia. Cel care scrie superb este talentat, coerent şi cultivat. Îi savurezi fiecare virgulă şi aştepţi cu nerăbdare încă un articol.
Cei care monetizează bine pot de asemenea să scrie excelent sau doar să ştie cum să facă bani, despre ce să scrie şi cum să atragă vizite. Oricum ai lua-o însă nu poţi fi atât de idiot şi să câştigi bani frumoşi din blogging. Undeva faci ceva bine, există o arie în care te descurci exemplar, dacă atragi advertiseri şi îţi creşti veniturile constant.
Munca de blogger “lucrativ” nu este atât de simplă, pe cât ne place nouă, celor mai săraci să credem. Eu sunt un gândac în blogosferă şi mi-am asumat cu plăcere acest rol. Am propriile idei despre ce trebuie să reprezinte acest proiect şi nu mă grăbeşte nimeni niciunde. Plus că alte situri din reţea sunt cele care aduc “caşul gros”, deci îmi permit anumite libertăţi sau doar o lipsă de organizare care să facă proiectul de faţă un mare “money maker”. Nu discut deci despre struguri, normal că mi-ar plăcea să îi gust, dar sunt nişte condiţii pe care nu am de gând să le îndeplinesc.
Revenim deci la discuţia cu “e atât de uşor să fii blogger profesionist”. Păi nu este. Am avut lipsă de chef de scris zile multe. Mi-am pus frumos ochelarii pe nas şi am vizionat de pildă “Grand Designs”, am scris pe alte situri, am citit bloguri, m-am jucat etc. Dacă nu am chef sau inspiraţie, lasă că nu moare nimeni. În momentul în care ai de plătit nişte facturi de pe blogging, când proiectul respectiv trebuie să se menţină la un anumit nivel de trafic-cititori şi mai ai advertiseri care îşi studiază traficul de la tine, nu prea îţi permiţi să faci pe somnorosul. Majoritatea bloggerilor care sunt axaţi pe a câştiga de pe acest proiect, nu îşi pot lua “vacanţă” ca mine, pe care mă deranjează probabil o scădere de trafic, dar nu mă afectează decât la orgoliu.
Şi, chiar dacă ai chef sau nu, trebuie să postezi articolul. Să ai mereu pregătit ceva prin drafts, să cauţi inspiraţie pe altundeva, să redactezi şi să faci din rahat bici, dacă îmi permiteţi. Pentru că nu prea e indicat să treacă ziua şi să nu fi scris ceva.
Vă amintiţi de compunerile de la şcoală? De scârba pe care o simţeam cu toţii? Nu aveam idei de “cum dracu’ să scriu asta”, dar ne aştepta un 4, aşa că scriam. Şi ne-am fi jucat poate, dar compunerea insipidă trebuia terminată. Ceva de genul ăsta cred că simt unii dintre bloggerii care, deşi fraieri în ochii societăţii, câştigă bani de pe asta şi TREBUIE să scrie. Normal că nu poţi fi genial în fiecare zi (deşi ar fi indicat să ai zile bune cât mai multe), dar munca trebuie să ţi-o faci, că vrei sau nu.
Pentru un blogger experimentat, scrierea unui articol poate dura şi doar 10 minute. E simplu, pentru că au experienţă şi talent. Munca de radio de pildă este cumplit de uşoară, după ce ai nişte ani în spate. La început este plină de stres, de prostii făcute etc. Orice început este greu şi numai experienţa îţi permite să îţi faci munca mai repede şi mai bine. Normal că bloggingul este o idee bună, când scrii un articol în max. 15 minute şi mai şi faci un salariu de pe asta. Pentru altul însă redactarea poate dura şi 3 ore sau poate că niciodată nu ar putea să scrie ceva decent. O fi românul născut poet, dar nu cred că toţi conaţionalii noştri sunt atât de “articulaţi” încât să scrie relevant. Deci nu ar putea să fie bloggeri.
În altă ordine de idei, îmi fac din nou “mea pulpa” (mdea, ştiu cum e corect, mă distrez şi eu) şi recunosc că sunt o ameţită de nivel global. Nu studiez traficul, nu caut sursele cele mai bune de referrals, nu prea muncesc pe SEO. Pentru că am şi eu lacunele mele, poate lenea de a învăţa mai mult şi clar un dezinteres în acest moment (lăsaţi strugurii, nu au legătură). Un blogger “serios” nu îşi permite însă libertinajul meu. Trebuie să îşi studieze frecvent traficul să înţeleagă ce gen de articole îi aduc cititori, ce trebuie făcut pentru a maximiza rezultatele astea, pentru ca portofelul să nu aibă de suferit. Credeţi că e muncă uşoară?
Cu toţii scriem despre cât de important este să fi prezent prin blogosferă. Întâlniri, workshops, chiar şi doar comentarii pe bloguri, pentru a te deschide lumii. Păi să scrii 10 comentarii DECENTE pe zi, pe bloguri care îţi spun ceva, este deja muncă. Un comentator serios şi din nou relevant, nu scrie 2 cuvinte, că nu rezolvă nimic. Trebuie să compună din nou un micuţ articol de răspuns, scris bine şi cu idei interesante. Din nou muncă şi talent.
Pentru a deveni blogger nu trebuie decât să instalezi un script sau să creezi un cont. Din momentul respectiv începe însă munca adevărată. Din clipa respectivă poţi fi încă un idiot care fură informaţii şi crede că este relevant sau un individ cu idei, care ştie să şi le prezinte. “Prostul” care şi-a deschis blogul intră într-o cursă nebună dinspre anonimat şi nulitate spre un auditoriu dur şi de cele mai multe ori deja educat. Acum 10 ani orice site se realiza uşor, erau puţini “uebmasteri”. Acum te lupţi cu multe aspecte şi reuşeşti numai dacă ai talent cu carul şi munceşti serios.
Să vii să cataloghezi toţi bloggerii ca fiind nişte proşti este la fel de util şi adevărat cu a considera toţi negrii maimuţe. Te uiţi la culoarea pielii şi gata, ai dat pe puţul vorbirii un porumbel mai ceva decât ăla de la mine din balcon (nu l-am eliberat încă, a fost îngheţ şi nu am vrut să îl lăsăm de izbelişte). Calitatea proastă a multor bloguri nu înseamnă că orice blogger este inept, doar că mai are de lucru în ceea ce priveşte munca lui de creaţie. Sau poate că nu va fi niciodată mai mult decât un mediocru. Dar el măcar a încercat.
Mulţi dintre cei care cataloghează acest fenomen în fel şi chip nu au scris un articol de genul ăsta. Nu s-au “deschis” cititorilor, nu au simţit frustrarea că nu au nimerit cuvintele potrivite sau că mai au mult de “urcat” până la un anumit nivel. Mi-a plăcut mereu să cred că, odată cu experienţa vine şi o anumită înţelepciune. Eu înţeleg cum funcţionează fenomenul, pentru că îl trăiesc de peste 1 an. Ştiu cam ce presupune un blog “prost” şi de asemenea ce presupune un blog bun de citit şi/sau unul de pe care se fac bani frumoşi. Culmea este că îmi cunosc de asemenea locul în zona asta şi mă încearcă admiraţia şi umilinţa faţă de cei care pot mai mult decât mine.
Şi, ca blogger nesemnificativ, mă deranjează când alţii consideră că suntem o haită de idioţi. Că ne pierdem vremea, că suntem rataţi, că scriem prost. Fiecare suntem atât de buni pe cât putem. Unii sunt încă la faza de “iutube”, alţii spamează, unii scriu romane etc. Ne-am ales fiecare un stil şi încercăm să creştem de aici. Nu toţi suntem talentaţi, nu toţi avem umor sau idei, important este că pierdem zile bune din viaţă făcând asta. Şi până îi voi vedea pe unii “suporteri” că au scris măcar 100 de articole (nu 500 ca mine) pe cât de bine au putut ei, consider din partea mea discuţia aproape încheiată. Dacă nu ai trăit frustrarea că iar trece ziua şi îţi neglijezi cititorii sau bucuria că ai fost apreciat pentru nişte idei, poate chiar plăcerea unui “debate” civilizat cu un cititor care nu e de acord cu tine, mi-e greu să cred că înţelegi ce înseamnă munca aceasta sau că ai până la urmă “căderea” de a ne numi idioţi.
PS: nu m-a călcat nimeni pe coadă, mi-a venit ideea pe “tron”. Să nu mai ziceţi că ăla nu e loc de inpiraţie (deşi uneori e bine să expiri numai) 😀
nu pot sa scriu un comentariu pertinent si la obiect; nici macar unul relevant
atat spun: articole de genul asta imi doresc sa citesc, drept urmare de aia te urmaresc; pentru ca tu, ca blogger neinteresant, ai o mare relevanta pentru mine 🙂
Fiecare alege ce vrea sa faca in viitor. Daca eu vreau sa devin bucatar profesionist, ce treaba ai tu cu mine ?
Trebuie sa existe, in fond, si bucatari, pentru ca tu sa poti sa mananci la restaurant, la o intalnire de afaceri.
Si daca exista bucatarul, exista si barbanul si ospatarul s.a.m.d.
Se formeaza un cerc…
wow, ai scris, nu glumă! felicitările mele! mi-a plăcut.
observaţie: Este zic eu clar că nu orice blogger este prost. nişte virgule, ceva?
oricum, articolul m-a uns pe suflet, fiindcă am început să mă enervez şi eu foarte tare când văd că bloggerii sunt pentru majoritatea nişte oameni demni de ignorat. am replica “păi ia stai frăţioare să discutăm altfel” pentru ei şi apoi încep procedeul cunoscut publicului larg „umplut frigideru’ ”.
referitor la ce zicea “soarele tău”, cred că e o chestie generală din partea celor care sunt specializaţi în munca de teren sau munca fizică. de exemplu, am colegi care se duc zi de zi la sală şi fac antrenamente (sunt la clasă sportivă) şi consideră că sunt cei mai tari. când vin de pe la vreo conferinţă de pe la Bucureşti sau din vreo deplasare, să vezi certuri şi scandalui, că nu înţeleg ei dom’le, cum fac eu toată treaba asta, că 24/7 stau şi butonez un telefon şi stau ca toţi prostii pe net.
@ nebuloasa asa nepertinent si ne-la obiect si ai scris un comentariu stralucit! Pentru ca senzatia asta de “ce-as putea sa mai dau eu din gura/taste pe marginea articolului astuia atat de bine scris?” m-a luat in stapanire si pe mine. Am cazut pe ganduri, asta e un articol pe care trebuie sa-l rumeg foarte serios. Pentru ca “frustrarea că iar trece ziua şi îţi neglijezi cititorii sau bucuria că ai fost apreciat pentru nişte idei” am trait-o si eu, un parameci din blogosfera. (in propozitia asta ultima nu sunt foarte sigura ca am facut corect acordul subiectului cu predicatul. Ceva ajutor, please?)
Cred ca este unul din cele mai frumoase postari despre ceea ce inseamna a fi blogger.
Si am citit multe.
Cate aspecte ai atins…. sunt incantat.
Nu mai spun nimic. Fug sa mai citesc o data.
Sunt indiscret, dar.. ce inseamna “un salariu” si de cate luni ai avut nevoie pentru a ajunge la nivelul respectiv?
Peste mia de euro … Nu este atat de mult, sunt altii si mai “binecuvantati”, dar e suficient pentru a acoperi multe “gauri”. Pentru asta am muncit vreo 7 ani si tin 35 de situri. Clar ca monetizez ca o cizma, as putea castiga mult mai bine. Poate anul asta sa imi aduca si mai multa organizare 😀
Multumesc celorlalti pentru comentariile pozitive. Ma bucur ca v-a placut ze article 😉
Nu ştiu de ce dar am senzaţia, probabil greşită, că aici vorbeşti despre mine şi evadarea mea din spitalul de nebuni… Poate îs io paranoic…
? ce spital ? ce evadare ? 🙂
E clar, îs io paranoic. Scuze.
El sta jde ore pe santier pentru a-si face treaba, este normal sa inteleaga ca asta este munca mea si ca trebuie sa petrec si eu destule ore sa imi fac jobul. 😀
Hihi…se pare ca nu numai eu am momente de inspiratie stand pe tron. 😀 Interesant post-ul. Mi-a facut plarere sa il citesc desi mi-a luat ceva timp. 😛
Dojo, chiar ma luasem de ganduri ca nu mai apar articole de la tine. (cel de dinainte a fost trist de tot 🙁 ).
Stii, mai acum cateva luni bune eram de aceeasi parere cu Soarele, mi se parea asa ciudat ca unii oameni vin si publica poate niste intimitati sau intamplari care ar trebui povestite numai celor apropiati.
Dupa aceea am realizat ca nu e chiar tocmai asa. Scrisul asta, mult-putin/bun-prost e ori o munca ori o modalitate de exprimare/evadare/refulare.
Si atunci daca un om munceste, de ce sa nu-i respecti munca?
Am recitit titlul articolului de vreo patru ori. Mda, orice poate – pana la urma – sa utilizeze uneltele astea (wordpressu’, un domeniu si un hosting) dar mai greu de pus ceva in pagina cu cap si coada.
PS: si Soarele te iubeste chiar daca stai jde ore pe comp, stim noi asta …:D
sa ai un blog e ca si cum ai avea un copil. trebuie sa il ingrijesti, sa ii dai vitamine, sa ii faci prieteni, sa il educi, etc. poate ca nu e cel mai reusit dar pentru tine este cel mai frumos din lume, pt ca e al tau.
adevar graiesti
[…] mai frumos din lume, pentru că e al tău.” Comentariul ăsta l-am găsit la unul dintre post-urile lui […]
Poţi lua altfel problema: majoritatea bloggerilor sunt proşti, în blogging-ul nu înseamnă decât evoluţia new media. Care a devenit, cu ocazia asta, mai nouă. Chiar dacă nu poţi vorbi de jurnalism în cazul bloggerilor (puţini fac ceva apropiat de jurnalism), exact asta este, new media. Tot un fel de jurnalism… unul mai accesibil şi care dă şansa celor merituoşi (şi a celor cu pile, bineînţeles, dar nu asta e ideea) să se afirme, prin forţele proprii.
Nu sunteţi o haită de idioţi… doar că sunt şi mulţi idioţi în „haită”. E probabil. Foarte probabil.
[…] Un articol cu nerv. Nerv care transforma un blogger oarecare in “bloggerul Dojo“. […]
Trebuie sa plec la o intalnire importanta 😀 . Ce fac eu? Dau clic pe un link la Darael si ajug aici. Citesc, nu ma opresc, citesc, imi vine sa scriu ceva. Ce sa scrii? Le-a spus ea pe toate. Foarte frumos! O sa dau link-ul catre articol, ca scuza c-am intarziat la intalnire 🙂
Ai dreptate, in principal cu generalizarea. Si in al doilea rand, stiu cum e cand pur si simplu nu mai stii ce sa scrii. Nu-ti mai vine inspiratia si incepi sa intri in disperare, gandindu-te ca pierzi multi cititori nescriind 4-5 zile, in contidiile in care i-ai obisnuit cu un articol la doua zile. Chiar prin asta trec acum…
Un articol inspirat, ai multa dreptate si se pare ca tu cunosti fenomenul. Fenomenul este la inceput daca ne gandim ca doar 13 din 100 au un calculator in Romania.
Foarte frumos articolul si bine scris. Este un articol de manual pentru cei care nu au scris in viata lor ceva pe un blog sau care nu stiu ce senzatii traieste un bloger. Felicitari.
@Dojo: foarte bun articolul, dar as fi vrut macar sa ne spui din ce zona a societatii vin cei care spun despre bloggeri ca sunt idioti 🙂
user-generated content at its best 😉
situatia probloggerilor, a celor care scriu pentru ca au rate si trebuie sa le plateasca – mi se pare trista. ca si a scriitorilor profesionisti, de altfel. sell or die. mie mi se pare incompatibil cu notiunea de ‘cultura’, ba chiar si cu cea de ‘jurnalism’. ambele cer documentare si foarte multa inspiratie cand scrii. iar inspiratia e o muza care nu lucreaza full-time.
Pertinenta ta si articularea unuia dintre cele mai bune articole despre blogging ma vor face sa revin in fiecare si sa iti citesc ideile. Ai dreptate, nu orice prost poate deveni blogger, si ma bucur ca in aceasta lume atat de difuza a blogosferei se cern anumite tandreturi spre calitate, spre obiectivitate si spre decenta.
Eu am o vroba in baza careia reusesc sa iau omul asa cum este el creat de Dumnezeu si promovat de natura: “Daca esti prost cand esti mic, cand esti mare numa te joci”. Ei bine, tu ai atins in ideile tale tocmai coarda sensibila (a celor care si-au retinut priceperea acasa) a intimitatii unor idei despre care toti stim cate ceva, dar foarte putini le si maceram in hardughia de sus, plina ochi de neuroni relaxati, odihniti si in stand by.
Nu vreau sa par istet si sa las un comentariu a carui lungime sa atinga pertinenta rabdarii tale sau a cititorilor tai. Ma opresc spunand ca azi am citit poate cel mai bun articol de blogging, cu idei pornite dintr-o atitudine creatoare, fara inhibitii mioritice, de bun simt si de bun gust.
Am totusi un gust amar ca putina lume va pricepe cu adevarat “dogma” crezului tau si multi vor incerca sa demonteze “mitul” ca un blog adevarat trebuie sa contina calitate, nu neaparat trafic si bani.
Chris aia care spun asta sunt peste tot si se numesc simplu INDIFERENTI sau IGNORANTI! 🙁
Ai cuprins intr-un fel si tema “Bloggeri vs restul lumii”. Spun asta pentru ca am multi colegi de facultate care considera bloggingul o pierdere de vreme.
E si chestia asta cu castigul relativa, castiga 1-2-3, viseaza 1-2-3 mii.
In timp ce toti inginerii castiga un salar. Ce-i mai bine, 0,1% sanse sa iei un salar ok, facand ce poate oricine, sau 100% sanse sa iei un salar poate un picsub ok, facand aia cu ploaie si cu vant ?
Să scrii doar pentru banii din reclame, atât timp cât tu nu ai trafic serios… e ca şi cum ai cerşi în pădure, în ideea că cerşetorii (cei cu trafic serios) fac zeci de lei pe zi (în oraş).
Ideea de câştig face tot prostul să scrie. Nu că unii proşti nu o fac gratis…
Partea proasta este ca multi bloggeri inca nu-si dau seama de nivelul la care se afla. Multi se cred superiori celorlalti dar nu-si dau seama ca mai sunt zeci de bloggeri care scriu mult mai bine decat ei.
Mie imi place sa-mi compar articolele mele umile cu ale celorlalti si de multe ori ma bucur ca sunt mai citit, mai comentat si poate m-am exprimat putin mai bine. Dar mai sunt si momente in care las capul in jos si tot ce pot sa fac este sa-l felicit pe respectivul pentru reusita. E clar! Sunt multe persoane talentate in blogging dar nu sunt descoperite. Din pacate din cauza „lichelelor” toata blogosfera e considerata o mare de oameni prosti care isi pierd timpul inutil.
citeam, citeam si citeam si asteptam sa fiu chibitul care sa completeze cu o fraza minima ceea ce vrei sa spui. si… pauza!
am gasit un articol exceptional care, la baza, are dupa parerea mea trei mari idei: pasiunea de a face asa ceva, in fiece stadiu de blogger esti, profesionist, debutant sau doar intretinator de-un jurnal in care postezi un articol la mai mult de o zi; faptul ca sunt foarte multi care considera de-o simplitate debordanta toate ideea de blogging, care spun ca ar putea sa o faca si ei doar ca n-au timp/chef, sau ca nu ar putea sa o faca pentru ca ar intre intr-o categorie de frustrati notorii, aproape nemaidoriti de societatea din offline; si nu in ultimul rand, faptul ca orice om care incepe, care incearca sa-si expuna niste chestiuni din diverse campuri, fie ele suferinte, pasiuni, certuri sau doar din nevoia de a avea un loc in care sa-si lase toate ideile ce-i trec prin cap, este deja peste cei care desconsidera toata ideea – un blogger incepator, care e nitel stangaci, nu inseamna ca e un prost agramat si netalentat…
printre putinele articole kilometrice pe care insa nu l-am putut lovi cu un click de “X” pentru ca ma plictiseste. exceptional, thanx!
Grim_Cris: prin natura noastră suntem subiectivi cu privire la propria persoană. Ştii de ce nu ştie nici un blogger unde se află cu adevărat? Pentru că nu primeşte feedback real. Foarte mare parte a comentariilor vin pe principiul “Eu i-am dat comment, aşadar am link la el şi poate trece şi el pe la mine şi-mi lasă comment”.
Dar foarte puţini intră şi COMENTEAZĂ. Dacă ne-am da părerea sincer am şti mult mai bine ce fel de bloggeri suntem.
Daca nu suntem sinceri, de ce sa mai scriem, nu? Am fi ipocriti virtuali.
De ce să mai scriem, e simplu. Fiindcă suntem orgolioşi, egocentrici şi vrem să ne aflăm în chestiune.
@ Bau, daca scriem asa, n-o sa ne tina prea mult timp talentul…
https://wordnetweb.princeton.edu/perl/webwn?s=blogger 🙂
As zice ca te chemi ”om cu blog”, nu blogger daca ai deschis un cont pe mai stiu eu ce platforma. Asta era viziunea Kidhei, viziune pe care o impartasesc 🙂
[…] scris și Dojo despre faptul că nu e ușor să fii blogger. E mai ușor să-i critici, că e bine să te dai specialist în toate cele, când ție de-abia […]
love the title. pe bune. poate esti de acord sa facem si un link-exchange. thanks.
Experienta ta vorbeste, Dojo. Foarte bine scris. 🙂
P.S. Nu mai spune ca esti un blogger nesemnificativ, eu am dat prima data de blogul tau prin linkuri de la bloggerii considerati “mari”. 😉
am o vagă impresie că te-a supărat MB, căci nu văd un altul care să generalizeze faptul că bloogeri sunt nişte poşti şi să şi conteze pentru cineva…adică dacă, spre egzemplu, eu aş fi zis asta, nu ai fi scris tot articolul de mai sus, dar dacă cel care a spus asta are o anume influenţă se schimbă datele problemei.
2 nu toţi bloggeri vor să facă bani din aşa ceva; pur şi simplu se plictisesc şi mai postează o aberaţie pe blog….ce e rău în asta? nu blogul li se pare modalitatea de a face bani care îi reprezintă, dar să ii faci pe toţi cei care nu o fac cu profesionalism rataţi-proşti…mi se pare puţin cam mult spus; adevărat că avem libertatea de exprimare, însă…
1. aia cu “nesimnificativ” incepe sa “miroasa” cand este repetat prea des.
2. corect, blogging-ul il intelegi doar in timp. stiu asta pentru ca si eu am avut aceeasi abordare superficiala.
3. blogul personal nu l-am si nu-l voi folosi niciodata pentru a scoate bani cu bannere, adsense-uri etc. Or fi alte proiecte, dar blogul personal ramane personal. Stiu tertipuri de promovare ( nu e nevoie sa citesti jdemii de SEO books pentru a “misca” traficul. doar putina atentie ), dar nu le folosesc. Ba dimpotriva, ma enerveaza ca am multi vizitatori ce-au intrat cautand poze, iar chiar eu nu am un fotoblog.
4. Dap, e urat pe santier. Lucrai vreun an p-acolo, dar am trecut pe proiectare, exact din cauza mediului respectiv. N-am nevoie de o asemenea plafonare din punct de vedere social, artistic si ce-o mai fi.
5. Care este target-ul acestui post?
N-o sa fac munca de creatie sa las un comentariu original. Mi-a placut cum ai scris si-am vrut sa las in semn de apreciere. Ti-am citit postul de la cap la coada. Lung post. Si cunosc pacatul posturilor lungi care-i totodata si un criteriu dupa care poate fi judecat succesul lor la public: acela de a nu fi citit in intregime.
[…] mai lungit cu doua linkuri, am descoperit azi (dojo) blogul unei tipe care scrie posturi la fel de lungi ca mine, doar ca are o tematica diferita, ea chiar trateaza un subiect anume, despicand firul in […]
<>
Adica exista negrii care sunt maimute?
[…] mine si nici nu stiu daca e cazul sa ma mandresc cu asta) am ajuns la Page Rank 3, ii dau dreptate: “Fiecare suntem atât de buni pe cât putem” . Insa trebuie sa putem din ce in ce mai […]
[…] – Despre fenomenul de blogging, in care se invarte si ea cu drag si spor si nu-si lasa nemarcata trecerea, fiind un pion important in acest domeniu; da niste sfaturi tare bune si de bun simt pentru orice blogger, fie el beginner sau deja copt, dar si pentru cei ce nu au inca un blog dar se gandesc sa-si faca unul; sa va recomand un articol? Cu mare greutate am reusit sa aleg doar unul dintre ele:Orice prost poate fi blogger, dar nu orice blogger este prost […]
[…] – Despre fenomenul de blogging, in care se invarte si ea cu drag si spor si nu-si lasa nemarcata trecerea, fiind un pion important in acest domeniu; da niste sfaturi tare bune si de bun simt pentru orice blogger, fie el beginner sau deja copt, dar si pentru cei ce nu au inca un blog dar se gandesc sa-si faca unul; sa va recomand un articol? Cu mare greutate am reusit sa aleg doar unul dintre ele:Orice prost poate fi blogger, dar nu orice blogger este prost […]
[…] – Despre fenomenul de blogging, in care se invarte si ea cu drag si spor si nu-si lasa nemarcata trecerea, fiind un pion important in acest domeniu; da niste sfaturi tare bune si de bun simt pentru orice blogger, fie el beginner sau deja copt, dar si pentru cei ce nu au inca un blog dar se gandesc sa-si faca unul; sa va recomand un articol? Cu mare greutate am reusit sa aleg doar unul dintre ele:Orice prost poate fi blogger, dar nu orice blogger este prost […]
[…] – Despre fenomenul de blogging, in care se invarte si ea cu drag si spor si nu-si lasa nemarcata trecerea, fiind un pion important in acest domeniu; da niste sfaturi tare bune si de bun simt pentru orice blogger, fie el beginner sau deja copt, dar si pentru cei ce nu au inca un blog dar se gandesc sa-si faca unul; sa va recomand un articol? Cu mare greutate am reusit sa aleg doar unul dintre ele:Orice prost poate fi blogger, dar nu orice blogger este prost […]
[…] – Despre fenomenul de blogging, in care se invarte si ea cu drag si spor si nu-si lasa nemarcata trecerea, fiind un pion important in acest domeniu; da niste sfaturi tare bune si de bun simt pentru orice blogger, fie el beginner sau deja copt, dar si pentru cei ce nu au inca un blog dar se gandesc sa-si faca unul; sa va recomand un articol? Cu mare greutate am reusit sa aleg doar unul dintre ele:Orice prost poate fi blogger, dar nu orice blogger este prost […]
[…] – Despre fenomenul de blogging, in care se invarte si ea cu drag si spor si nu-si lasa nemarcata trecerea, fiind un pion important in acest domeniu; da niste sfaturi tare bune si de bun simt pentru orice blogger, fie el beginner sau deja copt, dar si pentru cei ce nu au inca un blog dar se gandesc sa-si faca unul; sa va recomand un articol? Cu mare greutate am reusit sa aleg doar unul dintre ele:Orice prost poate fi blogger, dar nu orice blogger este prost […]
Mi-a placut articolul tau.
Cu siguranta exista bloggeri care au ceva de spus si pe care ti-e mai mare dragul sa-i urmaresti in experienta lor “bloggereasca”, dar nu stiu de ce ai tu impresia ca outsiderii blogosferei nu sunt constienti de acest lucru. Mie mi-ar placea sa stau cu laptopul in brate la caldurica, sa scriu despre impresiile, nelamuririle sau glumele care imi trec prin capsor si sa fiu apreciata pentru asta (si eventual platita)… dar nu toata lumea are talentul. Deci nu…nu toata lumea considera ca bloggerii sunt niste prosti.
Bineinteles, sunt si multe personaje care fac orice pentru a atrage atentia, dar care nu merita sa le mai vizitezi vreodata blogul dupa ce vezi cat de aberante sunt in gandire.
Nu ma pricep la povesti, asa ca scurt si la obiect: Imi place blogul tau, imi place ca esti realista, ca iti apreciezi calitatile si iti recunosti defectele si cred ca voi continua sa iti citesc articolele si de acum inainte.
P.S.: mai lucreaza putin la partea de “ne-gospodina” si o sa ai succes garantat (barbatilor le plac femeile-minune: inteligente SI gospodine) 😀
[…] nu e nicio o revelaţie, pentru că deja ştiam, de prin auzite, că o fi cam de câcat să fii problogher. A scris şi ‘nea Arhi la un moment dat pe tema […]
[…] in orice meserie se gasesc incepatori si avansati, inapti si “super-dotati” (daca se poate spune asa), prin urmare, de ce nu ar fi si in blogging la fel. In general, traim intr-o tara (sau poate lume) in care tot ce nu putem face noi este facut de un “fraier”. Toti sunt de parere ca daca ar vrea sa fie bloggeri ar putea fi “oricand vor ei”, numai ca este mult mai lejer sa nu incerce, poate din bunatatea lor, aici fiind vorba de refuzul lor de a deveni bloggeri ca si tine, vei avea tu sanse mai mari de succes. Si, ca si concluzie finala, cred ca cel mai bine este, mai intai de toate, sa ne intrebam “cati din cei care citesc/comenteaza cunosc de fapt ce inseamna sa fii blogger?” (eu nu stiu). O parere subiectiva poate fi data in general de un “lucrator in domeniu” sau macar de o persoana care, cu o dorinta acuta de cunoastere, incearca sa inteleaga obiectul studiat macar la nivel de incepator, si apoi isi redacteaza (mental, scris, oral) parerea ca sunt, sau nu sunt, prosti.
PS: Ai spus ca nu prea esti gospodina, nu-i nimic, exista barbati care sunt buni gospodari. 😉