Pizzeria si dentistul

Prin luna aprilie se discuta aprins pe grupul nostru de whatsapp despre saptamana altfel si ce activități se pot programa pentru micuții noștri. S-au propus niste chestii faine de tot si doua ne-au atras atenția: o activitate în colaborare cu o pizzerie, care să aducă materie primă și 6 cuptorașe mobile și o vizită la un cabinet dentar.

Nadia e mare amatoare de pizza, face cu tată-su de câte ori au ocazia, dar sigur ar fi fost încântată de o pizza făcută cu specialiștii. Ni se cereau 40 de lei de copil, o sumă cam mărișoară pentru câteva sute de grame de făină și ceva topping, dar am zis să nu fiu eu scârțară.

Interesant este că pizzeria respectivă nu era mulțumită oricum. Stabiliseră că, dacă nu sunt măcar 20 de copii, nu vin deloc sau cer mai mulți bani.

Cum grupa fetei nici nu are 20 de copii, plus că încă mai picau secerați de varicelă, se ajunsese chiar la 60 și ceva de lei sau 90 de lei pentru fiecare copil, să nu vină cei de la pizzerie în pierdere, doamne-feri’.

La faza asta, normal, am spus pas, pentru că era deja exagerat.

Mi se părea complet aiurea să vii să îți faci reclamă în grădiniță (că, dacă erau isteți, făceau niște vouchere și aproape sigur mai aveau și niște clienți în plus) și să-mi ceri aproape 20 de euro pentru uriașa onoare de a face pizza cu fie-mea.

Și mai amuzant era că Nadia chiar era în Italia în perioada aia și biletul ei de avion m-a costat 18 euro (dus-întors), plus că o pizza la Desenzano (pe malul lacului Garda) ne-a costat vreo 11 sau 12 euro. Nu cred că a mâncat mai mult de o felie, deci, cam de 20 de euro, a mâncat ceva pizza la mama ei acasa.

S-a contramandat chestia cu pizza, normal, așa că a rămas totuși plimbarea la dentist.

M-a bucurat ideea, mai ales că Nadia nu fusese niciodată la dentist până acum și e bine să știe ce e pe acolo înainte să facă ditai abcesul. Cugetam că, dacă-i place acolo, mergem și noi, mai ales că e la un pas de casă.

Doctorițele de acolo s-au pregătit pentru grupa de prichindei, le-au arătat aparatura, le-au explicat ce și cum. Apoi au arătat pe un ecran cum arată dințișorii de aproape, cu o mini-camera tip endoscop. Înnebuniți au fost micuții, mai să se încalece unii pe alții să deschidă gurile.

Fie-mea e o idee mai retrasă, dar i-a plăcut și ei, așa că, după ce am dus-o iar la grădi, m-am întors să o programez. Consultul a fost gratis, i-a plăcut și atunci, așa că a plecat încântată de doctorița tânără și simpatică de la cabinet.

Din fericire nu are nicio problemă, dinții sunt perfecți, motiv să se laude cât de sănătoși sunt.

Eu am fost deja la un detartraj, voi merge să refac niște obturații și-l trimit și pe consort. Să nu zicem că fac deja lobby pintre prieteni, pentru că sunt de părere că oamenii mișto merită să fie promovați.

Cu o jumătate de oră pusă la dispoziția unor micuți, niște foi imprimate cu dințișori și câte un mini-medalion în care să-și pună micuții primul dinte căzut (care a costat câțiva lei, probabil), dentista noastră (că așa o consider deja) și-a atras niște pacienți / clienți încântați de ce au văzut acolo și probabil niște bani în plus în următoarele luni.

Dacă tot am promis să povestim despre ei, cabinetul se numește DINADENT.

Dacă îi căutați pe Google după Dinadent Timisoara dați de mai multe informații. Adresa este Strada Aurel Popovici, Timișoara și programările se fac la 0256 435 923.