De când m-am întors (cu nişte idei clar schimbate), simt că trăiesc într-o lume paralelă. Noi românii, rupţi în fund cum suntem, dăm pe dinafară de domnie. Nu se poartă să ai rest la tine, că doar nu eşti un sărăntoc, trebuie să ieşi des prin mall de preferat, ce dacă e criză şi ţi s-a înjumătăţit salariul şi, cireaşa de pe tortul de rahat: eşti de jenă dacă mănânci o şaormă, că io aşa o ştiu.
Numa poporul ăsta de caprovecinişti nu poate respira fără să-şi bage nasul în dosul altora: că ăla e penibil că umblă vara în şlapi (la americani am văzut “şlăpăreţi” ÎN PROSTIE), că merge cu bicicleta şi nu cu maşina, că se îmbracă aşa şi pe dincolo.
Sincer, în 6 luni de stat într-o ţară cu oameni ce-şi văd de lungul nasului, chiar nu a avut nimeni treabă că m-am dus şi eu în şlapi la “grocery” sau că ne-am planificat o tură de cumpărături (nu doar căscat ochii în vitrine) la Mall-ul din Queens, îmbrăcaţi în trening. Că aşa e comod şi e treaba noastră. Plus că acolo ideea lor e că te poţi îmbrăca şi în pijamale, numa’ să nu fii în dosul gol, că iese cu indecent exposure.
Şi, în afară de venezuelence (un fel de piţi faţă de restul damelor), oamenii nu se împopoţonează şi umblă “casual” că de aia e haină, să te simţi bine. Doar românul se duce în costum la mall, că oricum teatru nu serveşte.
Să revenim la şaorma şi la ce loser trebuie să fii, să consumi aşa ceva. Încă n-am prins care e problema cu “stigmatul” ăsta. O mănâncă doar ţiganii? Oamenii “cul” halesc numai icre de Manciuria? Că mi-s în urma evenimentelor, sincer.
Am o poftă de chestia asta de când m-am întors în ţară. Şi cred că ori comit o oprire la un stand, ori îmi fac eu. Dacă am chef halesc langoşi, că tot îmi plac. Sau un burger. Nu văd ce are statutul meu social cu ce bag sub rât, zău aşa.
Din nou, cuget că e o treabă iar “mioritică”, pentru că în Obamaland nimeni n-are treaba ta, că mănânci burger, hot-dog sau ce vrei. Şi am testat tot felul de prostii pe stradă, de la catraliardele de standuri pe care le au, stând la coadă cu americani aprox. rupţi în fund şi cu finanţiştii de pe WallStreet, la grămadă. De la indivizi care trăiesc poate dintr-un salariu mic, până la indivizi care câştigă cât tot cartierul meu. Cu costume din alea ce costă cât Corsa mea şi salarii in numere pe care mi-e greu să mi le imaginez. Şi să vezi ce frumos mestecau cu dinţii lor de bogătani hot-dog de 2 dolari sau gyros. Atât de bun fac ăia gyros-ul că şi acum îi simt gustul.
Şi niciun trecător nu se holbează ca la un spectacol de strip-tease, doar că bogătanul de pe Wall Street mestecă un burger şi nu nişte scoverze puse pe farfurie care costă sute de dolari la un restaurant de fiţe. E treaba omului ce bagă la maţ. Şi oricum, dau la orice oră un gyros bun sau o şaormă, pe un meniu de plastic de la Mac. Acolo e “cul” să te vadă lumea, că e vezi doamne mare şmecherie.
Zic deci să ne vedem de farfuriile noastre şi să înţelegem odată pentru totdeauna că fiecare este LIBER să mănânce absolut ce doreşte şi să îmbrace exact ce-i pică bine la momentul ăla. Şi, dacă e o pleşcăviţă bună, o şaormă sau gyros bine făcut, nu spun unde mă doare de ăia care se uită chiorâş că mă “cobor” să mănânc aşa ceva.
.. las’ că tot caut prin Complex o şaormerie, că îmi plouă în gură …
