Că tot este acum nebunia asta cu ziarele care nu mai … este … şi veşnica discuţie “ziarele crapă din cauza online-ului, nu, din cauza calităţii, ba din cauza încălzirii globale”. Cu îmbrăţişări drăgăstoase către foştii colegi din media şi urarea de “să vă ajute cine trebuie să treceţi şi peste asta”, în seara asta ne plimbăm niţel în timp.
Zic seară .. e 1 noaptea şi iar îs “proaspătă ca o privighecioară”. Mâine la 9, când am trezirea, voi fi mai tumefiată decât un boxer care a stat în partea greşită a pumnului, dar să fim noi sănătoşi.
Acum ceva luni, mi-am luat material de “tron” revista People. Adică “ţaitung” nu glumă, că tot mioriticul cosmopolit a auzit măcar cum o cheamă. Am avut la mână un exemplar şi m-am speriat făcând-ui inventarul de conţinut. Iote şi articolul, să nu ziceţi că vă pun să căutaţi de bezmetici. Materialul cerat o face imposibil de utilizat ca hârtie igienică, în rest are toate calităţile. Io zic să aveţi nerv să rezistaţi la bilanţul în cauză, că e relevant pen’ ce urmează.
Aşa …
Ieri seară (noapte, na) “soarele” îmi dă pe la nas cu un link către o revistă din 1952 din hAmerica. Căuta un tank de developare (de-l are) şi a dat de revistă. A stat o noapte înainte neşte ore bune să caşte ochii, am stat împreună ieri noapte să ne delectăm şi cugetam că vă puteţi alina dorul de ceva drăguţ, aşa că dăm link: Popular Mechanics.
Vă rog să observaţi CANTITATEA de informaţie (îs şi reclame, dar mai mici şi mai dese), calitatea articolelor, munca depusă pentru prezentare. Era totuşi 1952 şi Adobe InDesign nu apăruse 😀
Pentru mine a fost o descoperire absolut plăcută .. mi-am amintit de cărţile alea de “iată ce pot face 2 mâini dibace” şi de anii (cât i-am prins şi eu) în care REPARAI ceva, nu cumpărai un ştift nou numai pentru că e the latest release. Sunt sfaturi interesante acolo şi utile chiar şi dupa 50 şi de ani (aproape 60) şi tot felul de informaţii învechite dar cu un farmec aparte.
Sper să vă placă să o răsfoiţi.
PS: numărul ăla KILOMETRIC este LUNAR. Deci tăticii puneau la fript în fiecare lună ceva de genul ăsta.
PS2: nu-i aşa că, dacă facem o comparaţie cu informaţia puţină – de proastă calitate – furată – înnecată în reclame de prin revistele de acum, parcă “tragedia” asta de pe print are deja un sens?
