Am avut foarte “puţine” ocazii de a discuta cu angajaţii de la Primărie, dar, câteva dintre puţinele ocazii nu mi-au lăsat un gust prea dulce: încăpăţânarea de a nu pune la punct un sistem informatic SIMPLU de luat banii (plătesc lunar ca hosting şi alte daravele cât ar fi impozitul ăla pe apartament şi totuşi nu pot accesa un site ceva unde să fac o plată SIMPLĂ ca în PayPal de pildă) şi mai ales sictirul unor funcţionari, ce ţineau deschis un singur ghişeu anul trecut, că restul damelor erau la 2 metri mai în spate probând pantaloni şi fuste aduse de o ţigancă.
Recunosc deci că mă duc ca animalul la tăiere să plătesc impozitele pe casă şi maşină, pregătită deja de draci şi sictir. Şi o mai pune mama ciorilor şi pe bunica proprietate personală să se agaţe de toarta mea, că cică să se plimbe puţin prin centru. Mă pufnea râsul gândindu-mă ce mutră va face când va vedea coada de la primărie şi “eficienţa” deja demonstrată. Măcar să nu se răţoiască vreuna la mine, că sunt mai “bitchy” în ultima perioadă şi se lasă cu Cântarea României.
Lăsăm agregatul în parcarea vechiului Comisariat şi purcedem apostolorum către Primărie, în timp ce a bătrână îmi spune că a citit ea că nu se mai plătesc impozite acolo, ci nuş’ unde pe lângă. Cum faza cu “nuş’ unde” nu înseamnă şi o destinaţie precisă, cuget io să călcăm onorata instituţie să aflăm măcar unde putem lăsa banii. Intrăm în hol şi mă postez în faţa poliţistului (sau ce-o fi). Super politicos, mă anunţă că “direcţia financiară” este în dreapta, în clădirea “de sticlă”.
Bun, ştiu unde e ctitoria respectivă şi mă mir s-o văd ÎN SFÂRŞIT terminată. Pe uşa de sticlă şi ea scrie ce instituţie e, adică am nimerit şi noi destinaţia foarte eficient.
Intrăm într-un fel de sală, în timp ce doamna mea cască ochii la gresia sticloasă, de teamă să nu se verse pe jos. Bun. Un sistem de ticketing şi 2 “variante” registratură şi relaţii cu clienţii. Cum nu ştiam ce şi cum, zic să iau un “client support” şi văd după aia. Numărul 778 era deja la audienţe, noi aveam 780. Nu apuc să ochesc ghişeul 3, că deja e rândul nostru. Bun, hai să vedem cum procedăm.
Domnul de la calculator e numai zâmbet. Îi spun că nu sunt sigură că la el trebuie să ajung, dar că anul trecut nu s-au modernizat, aşa că sunt puţin pierdută în spaţiu. Îmi spune că pot plăti direct la ghişeu şi că, dacă doresc, îmi poate spune chiar şi cât am de plătit. Zic şi io mulţam şi plec la “casierie”.
Vreo 7-8 ghişee, TOATE “active”. Mai sunt două persoane în faţa noastră şi dispar în câteva secunde. Abia apuc să iau actele la mine, că avem deja loc. Doamna este foarte amabilă şi zâmbitoare. Nu, nu e nevoie de contractul de casă, doar chitanţa anterioară e suficientă. Eu, ca o deşteaptă, vin fără chitanţa de anul trecut sau imputarea de impozit. Dar am talonul maşinii. Şoc! sunt în sistem. Da, Opel Corsa, numărul …, eu sunt Ramona Iftode, adresa. “Sigur că puteţi plăti.”
Am terminat totul în 3 minute.
Nu tu înghesuială, nu mutre sictirite, nu 4 oameni care să frece aceeaşi hârtie şi să te plimbe la 20 de ghişee. Măcar pe sectorul acesta azi am simţit că este un oraş “european”, că tot dăm noi pe spate cu chestiile astea. Am făcut o oprire şi la Romtelecom, de i-am arătat doamnei mele cum arată poate cea mai amabilă persoană cu putiinţă. Am sta la coadă 3 minute doar să nimeresc la ea, deşi al doilea ghişeu era liber. Asemenea oameni îţi înseninează pur şi simplu ziua. La Orange am aflat că mai am 25 de lei în cont (am plătit mai mult la plecarea din ţară), domnul de la parcarea cu plată se bucura să mă revadă.
Mda, am avut nişte “contacte” absolut plăcute. Să tot fie …
