Bătrânii mei spunea că moartea nu alege, te ia dacă eşti sărac lipit sau preşedinte de ţară. Moartea a venit după bunicul meu acum 5 ani şi mi se părea “explicabil”, era sărac, cum să aibă el “pile” acolo sus. Aceeaşi doamnă cu coasa, aşa cu ne-o imaginăm noi, a închis pe vecie vocea “privighetorii”, cum era supranumită Anca Parghel, o artistă de nota 100.
Am aflat şocată acum ceva luni că este în fază terminală, dar ea încă participa la spectacole de jazz, cu vocea aceea ireală. Fugea de moarte sau poate dorea să ne lase cât mai multe amintiri şi înregistrări de concerte. A muncit până la final şi ne-a tratat pe toţi prin muzică.
Cancerul ovarian a răpus-o în dimineaţa asta, chiar în Timişoara, la Spitalul Judeţean. Să se odihnească în pace, cineva sus dorea să o audă cânând.
Via: Andrey91
