Prima dată am “mirosit” că se poate câştiga ceva de pe net prin 2004-2005. Aveam deja de 2-3 ani un mic site şi munceam pe el ca orbetele. Iniaţial doar de plăcere şi pentru a oferi informaţie, apoi am început chiar să mă gândesc că e posibil odată să primesc şi un ban de pe munca mea. A mai trecut ceva timp până m-am mutat pe oferirea de servicii de web design, mişcare nu chiar proastă în condiţiile în care încă aş muri de foame din advertising.
Modelul, dacă doriţi să-i spun aşa, a fost un puştan ce ţinea karateforums.com (cum situl meu era de arte marţiale, bănuiţi că eram toată ziua călare şi pe situl omului), phpBBhacks.com etc. Un puţoi care la 13-14 ani şi-a pornit primul forum şi care pe vremea aia era prin liceu (teoretic, că era “home schooled”) şi făcea bani cam cât părinţii ce mergeau la un “job normal”.
Atunci m-am gândit eu că, dacă un puştan poate să facă bani, creier am şi eu, deci nu e imposibil. Drumul nu a fost şi nu este uşor, am văzut şi rezultate bune, am dat şi cu capul de asfalt de câteva ori. Tot ce ştiu acum se bazează pe prostiile personale, pe lucrurile pe care ŞTIU că le-am făcut bine, pe muncă multă şi o pasiune totalmente nesănătoasă (sunt genul de imbecil pentru care 8 ore de “desenat” în Photoshop sunt relaxante). Am avut norocul să dau de asemenea exemple de reuşită, am avut norocul să dau de articole bine scrise şi de sfaturi din partea celor care fac asta şi o fac bine.
Este plin de informaţie, e plin de articole care-ţi pot literalmente schimba viaţa. În loc să lucrezi prost şi puţin, înveţi să-ţi drămuieşti timpul, să pui la punct un portofoliu, să atragi clienţi de calitate, să ţii un blog bun, să atragi trafic serios etc. Trebuie doar să caşti ochii şi să înveţi. Sunt sfaturi oferite GRATIS de oameni care se pricep la asta şi simt nevoia să împărtăşească ceva din experienţa lor. Poate pentru că şi lor le-au prins odată bine nişte idei pe care alţii la rândul lor le-au făcut publice. Nu-ţi dă nimeni mură-n gură soluţii, dar, dacă ai ceva între urechi, poţi folosi nişte “strategii” pentru a face paşi mai rapizi în domeniul vizat.
După ce am început să prind şi eu nişte idei, m-am gândit tot pe principiul “şi mie mi-au dat alţii informaţii” să mai ofer un sfat sau măcar să vorbesc despre subiect, încât să înţeleagă şi alţi tineri că noţiunea de bani pe net nu e doar idee. Nu scoţi bani din nimic şi nici nu este un drum uşor şi fără obstacole, dar se poate. Asta contează.
Eu am văzut acum câţiva ani că unii au reuşit în domeniu şi succesul lor m-a motivat. Aşa sper că alţii acum văd exemple de oameni care trăiesc din munca aceasta şi realizează deci că nu e doar un vis. Şi poate cel mai important aspect ce doresc să se desprindă este că, în ciuda unor ştiri cretine din presă, care ating doar factorul infracţional, pe net faci bani şi fără să te ţii de fraude de carduri sau să te dezbraci pentru toţi nespălaţii la vreun sex video-chat.
Şi contrar sfatului omului meu “dar lasă-i, frate, să-şi rupă nasul, ce te tot omori să-i înveţi”, mai fac şi prostia de a petrece timp facturabil pe articole care sper că deschid nişte căi pentru alţii după mine. Şi normal că insist cu încăpăţânare pe nişte idei, cum ar fi că banii pe net nu se fac din soare şi lună, ci din MUNCĂ şi că multe situri de “mini jobs” şi alte rahaturi sunt o pierdere de timp.
Concluzia care se trage pe tema asta, când insist ca nou-veniţii în online să nu piardă timpul cu prostii, ci să găsească repede o nişă pe care pot face o anumită performanţă, este că “lu’ Dojo îi este ciudă pe noi că facem asta.”
Da, dom’le, aici era misterul. Mi-e ciudă. Asta e problema românului. Dă-i un sfat, spune-i că greşeşte, şi, în loc de mulţumesc sau un mai cinstit “băi, lasă-mă să-mi dau singur cu capul de pragul de sus”, concluzia este că ăla de-l trage de mânecă nu poate dormi de grija lui şi de invidie. Da, lumea vă duşmăneşte, ăla de vă oferă sfaturi GRATIS crapă de ciudă.
Europei îi este ciudă pe noi, bogaţilor le e ciudă pe cei săraci, bloggerii mari crapă de necaz pe cei cu 100 de vizitatori pe zi. Lui Trump îi e ciudă pe mine, care nu-mi permit nici măcar o cafea într-unul din zgârie-norii lui din Manhattan, Nadiei Comăneci îi este ciudă pe orice copilă de 5 ani, ce are măcar un deceniu de muncă sisifică în faţă până să poată face, dacă va face, performanţă, mie mi-e ciudă pe orice puştan de 17 ani care câştigă din prostii pe net de câteva zeci de ori mai puţin decât câştig eu. Aşa e, m-aţi prins, fir-ar ea de ciudă să fie.
Probabil soluţia ar fi să-mi bag şi eu picioarele şi să refuz să mai ofer orice informaţie. Că doar informaţia, spre deosebire de ce crede românul amator de copy-paste, COSTĂ. Sunt alţii care dau bani pe consultanţă şi noi, unii boi, o dăm gratis. Nu dăm secrete de stat, dar cine are urechi să audă şi cap care să-i folosească şi la altceva decât la stabilirea semnalmentelor, poate face un pas important. Din sutele de oameni care citesc articole de genul ăsta o mare parte vor ignora subiectul, pentru că nu este pentru ei. O parte vor încerca şi ei să intre în domeniul acesta şi doar o parte vor ajunge să trăiască din munca online.
Revenind la subiectul iniţial, absolut niciun om care are un business pe net NU FACE BANI DIN RAHATURI din astea. PUNCT! Orice om care trăieşte de pe net are un site sau o reţea care generează venituri de pe reclame sau oferă servicii serioase: web design, SEO, programare, traduceri, creaţie de conţinut. Niciun individ care câştigă mai mult de 500 de euro/lună nu face banii ăştia dând click pe onbux sau completând chestionare. Şi majoritatea nici nu şi-au pierdut vreodată timpul cu asta, pentru că timpul trebuie folosit pentru muncă şi învăţat. Dar despre asta într-un articol viitor …
