Asta e un articol dedicat prietenei adi, plecata de cateva ore sa dezvolte economia italiana (nu, nu e la produs :D). Am primit cheile de la apartament (asa cum suntem deja obisnuiti de 18 ani cel putin) si inca un “copil” de ingrijit. Ghibi adica, potaia ei personala, un “rahat” (de fapt folosesc alalalt cuvant) de caine. Asa ma adresez uneori “baietului” cu toata dragostea pe care poate sa o aiba o nebuna mare iubitoare de catei.
Ghibita este deci arondat familiei mele, cu program de facut 3.14×2 si kx2 de cate ori putem sa il scoatem. Cum la noi este oricum program de “potty” cu Juni si Mofli, e clar ca putem face loc si pentru nepotul Ghibi. Momentan a facut de doua ori ultima varianta si pi-uri de cate ori a dat vezica lui (la cum pute covorul, cred ca si-a curatat fain rinichii).
Adi are deci in plan la intoarcere o curatire serioasa de covor (poate unul nou, ca tot munceste pe euro) si multe ture de aerisire. Ghibi inca nu e obisnuit sa faca numai afara (poate invata saptamanile astea), asa ca accidentele nu sunt deloc de mirare. A mancat o portie de “specialitati” gatite de bunica mea (speriata ca moare copilul de foame) plus “bobite” pentru caini. Are 2 vase cu apa (ca doar i se face sete des) si este chiar cuminte.
Inca nu stiu cum va duce saptamanile astea departe de Adi, dar sigur ii va fi dor de ea.
Pentru mine a fost o zi ciudata, pentru ca mi-am dat seama ca vreo 2 luni jumate nu voi avea pe cine sa buzaresc sa vina cu mine in oras. Imi place sa o trag dupa mine pe Adi peste tot, pentru a mai putea sta la niste barfe asa prietenesti, astazi mi-am dat seama ca saptamanile astea imi vor fi grele: voi fi singura.
Partea cu ingrijitul cainelui este cea mai usoara, pentru ca am “exersat” anul trecut, pe cand Adi tinea in casa cainele pe care l-am salvat. Timp de 3 luni a suportat un caine bolnav si in crestere pentru ca stia ca este important pentru mine. Ghibi va fi si el pe maini bune, pentru ca este ca si cainele meu.
Prietenii adevarati suporta si acest rahat de cainem fie ca este un caine strain de care au grija, fie ca este cainele prietenei ramas singur in casa si trebuie si el ingrijit. Mon pere i-a facut plimbarea de seara si s-a jucat aproape un sfert de ora cu el, sa nu se simta atat de singur.
Asteptam acum (eu si Ghibi) sa se intoarca “stapana” acasa. BAFTA la macaronari 😉
