Ieri am avut “plăcerea” de a merge prin magazine, pentru a lua ceva de pus sub nas pentru noi şi cei doi câini. Cum Kaufland nu au Friskies, iar jigodiile numai din astea acceptă, am făcut şi o călătorie până la Real. Unde parcarea era plină ochi, că doar e criză şi nu au oamenii bani. După ce am făcut slalom printre oameni în magazin, că era un sfert de Timişoara acolo, am ajuns şi la casă. Aveam mâncarea de câini, nişte “dos papier” şi un cozonac. Că restul cumpăram de la Kaufland.
În faţa noastră o tanti cu produsele pe bandă. Cuget că, dacă mai avea vreo 4 nescanate, intrăm şi noi repede, deci nu mă prinde Crăciunul la casă. Prost gândit.
Real s-au gândit să facă nişte reduceri senzaţionale, cam de tipul mocioflenderilor de pluş cu meclă de câine, care, dacă stăteai să calculezi câte catraliarde de puncte au “costat”, veneau la vreo 2000 de lei bucata. Dar, deh, facem promoţii.
Cucoana din faţa mea a oprit banda, exact când mi-era lumea mai dragă, din cauza unei cutiuţe cu 16 globuri de brad. Care teoretic erau la reducere (că aşa a văzut şi chiar i-a spus un şef de raion), dar la casă aveau alt preţ. Adică erau reduse cu 20%, nu cu 50%, cum se “reclama” la raft. Ultimul produs era bere. Din aia “bună” la PET. De fapt 2 flacoane de 2 litri, plus o doză mică. Înfăşurate cu “scoci” colorat şi ceva cu reducere pe el. Nu ştia sigur cât îs reduse, că nu apărea preţul la raft, dar asta nu a oprit-o să ia pachetul oricum.
Trece casieriţa pachetul pe scanner. Nimic. Îi apare “nu e de vânzare”. Clienta ţine morţiş să cumpere produsul, mai ales că a lăsat deja globurile la casă. Stăm. Trec câteva minute, suntem blocaţi pentru 2 PET-uri de bere proastă. Plus încă o proastă: organizarea de “sales” din Real. Vine un angajat de la “băuturi” şi confirmă că secretul preţului este pe tot raftul cu “promoţie”. Aşa o promoţie ţeapănă, că este “nepreţuită”.
Şi mai stăm o tură, până îi vine ideea casierei să scaneze separat butelcuţele de bere. Mda, îi ceva promoţie, deci nu a greşit clienta. Dar clienta are program de nazuri. După ce am stat aproape un sfert de oră după dosul ei, că trebuia să cumpere rahatul ăla de bere, văzând că “scociul” ce lega cele 2 PET-uri şi doza de bere a fost desfăcut, decretează: “eu nu le iau aşa”.
Bun, înţeleg să nu iei un ambalaj desfăcut, pentru că până la urmă e parte componentă a produsului. În cazul ăsta era vorba de un rahat de bandă adezivă ce lipea 3 produse separate, ce puteau fi puse în plasă fără problemă. Că erau oricum fabricate separat şi vândute în magazin şi separat.
Mi-a venit s-o strâng de gât. Am pierdut timp pentru că marea doamnă trebuia să se edifice în ceea ce priveşte preţul (chestie pe care pot s-o înţeleg, mai ales că Real-ul au dovedit de 2 ori doar în tranşa aia de produse că fac şi promovează reduceri în cel mai pur stil românesc), iar apoi nu putea să care separat două “sticle” de plastic de bere proastă, că-i cădea coroana, dacă nu le lua lipite cu “scoci” galben scris cu roşu.
La Kaufland din fericire nu am mai dat peste asemenea promoţii bine puse la punct, aşa că am încărcat mâncarea necesară şi am plătit-o mai repede decât la Real, deşi aveam sensibil peste 4 produse. Dacă e să cârcotesc însă, sunt pur şi simplu şocată ce marfă PROASTĂ au la sectorul fructe. E strigător la cer să nu fii în stare să aduci nişte banane normale sau portocale mâncabile. Ori sunt verzi de tot, ori sunt stricate. Şi de obicei una peste alta, de ţi-e scârbă să pui mâna pe ele, de cât miros de împuţit e pe ele. Bine că în rest majoritatea mărfurilor sunt produse şi ambalate de alţii. Că la ce nesimţire este în magazinul ăsta, m-aş aştepta să mănânc pâine mucegăită alături de cocă necoaptă.
Bine să s-a terminat bâlciul cu “şopingul” pentru ale gurii. Baftă celor care încă nu au atacat problema 😀
