Pe când ştuduiam pentru şcoala de ţiitori de covrig, citeam prin “decret” cum că alarma de la maşină tre’ să sune maxim 1 minut sau un minut juma. Nu poci ştii exagerat de bine, că a fost utilă memoria de scurtă durată, plus că trocariciul personal nu deţine urlătoare.
Cu gândul ăsta în minte am stat azi ..
Azi-dimineaţă o maşină de pe strada perpendiculară pe cea din buletinul meu (la 50 m de mine, dar după colţ adicătele) s-a declanşat alarma unei maşini. Naiba ştie de ce. Asta era undeva la ora 9-10. La ora 18, când am plecat cu tată-miu la un “şpaţir”, alarma ÎNCĂ URLA. Peste 8 ore de ni-no-ni-no. Non-stop. Cu decibeli, nu glumă.
Acum stau eu şi cogitez … unu la mână e bine că nu-s în dreptul ei, că mă căpia de neuroni. Doi la mână .. sunt şi nişte păcătoşi cu geamul la 3 metri de urlătoare, de se bucură de concert. Şi acum, cu toată blândeţea din lume şi respectul către aproapele tău, oare nu ar fi de înţeles ca unul dintre nefericiţii ăştia să pună toporul pe maşină? Sunt total împotriva reacţiilor de genul zgâriat maşina sau alte “derbederii”, dar nu ştiu sincer cum poţi să nu recurgi măcat la o sfântă bătaie după o asemenea zi.
Acum parcă a tăcut … poate porneşte la noapte 😀
