Undeva prin 30 la prânz eu şi ‘cumnatu’ complotam de zor. Soţia lui şi sora lui iubi avea de stat la spital toată ziua, iar 31-le şi-l petrecea tot consultând pacienţi până pe la prânz. Pentru că nu doream să o prindă anul nou muncind din nou prin bucătărie, am decis noi doi să nu facem tam-tam de Revel. Aşa că ieri am mâncat în port la un mic restaurant (ciorbă de gulaş, apoi şniţel cu garnituri diverse). Simpatic restaurantul, servire bună, mâncare excelentă şi nişte porţii … de mă credeam direct în America.
După ce am luptat de zor cu cele 5 kile de mâncare de pe fiecare farfurie (pe mine m-a învins duşmanul, aşa că am venit acasă cu ‘doggie bag’), am făcut o mică plimbare pe malul gârlei, apoi nişte cumpărături, că spaniolii au acu’ 2 zile libere şi noi suntem un cvartet destul de flămând.
Pentru că am reuşit s-o ţinem pe ‘furnicuţa’ noastră departe de bucătărie, am mai stat la poveşti, ne-am sunat familiile şi ne-am pregătit bagajul: 4 pahare pentru şampanie, sticla în cauză cu licoare dulce şi o cutie plină cu struguri. Aici este obiceiul să mănânci 12 boabe de struguri la trecerea în anul nou şi să-ţi pui dorinţe.
Prin zona asta pe pe Costa del Sol e mai greu cu brazii, aşa că în localităţile cu pricina sunt ‘brazi’ din ăştia de metal, cu lumini pe ei. Plus nişte copaci ‘falşi’ cu ramurile tot din luminiţe. Chiar dacă nu sunt naturale decoraţiunile respective, lumea aprecia existenţa lor şi începea să apară în ‘centru’. Ne amuzam deja că vom face un Revel la sat, în condiţiile în care Fuengirola chiar nu este atât de mare.
Un ‘copac’ din cele construite pentru această iarnă. Sora lui iubi spune că a vazut când au fost făcuţi, eu i-am prins doar în picioare şi credeam iniţial că-s pomi normali acoperiţi cu becuri, până am căscat ochii mai bine. Deh, nu port ochelari de frumuseţe …
Un detaliu cu spiralele de lumini de pe ‘bradul’ din mijlocul pieţei.
Pe la ora 11 formaţia începea să cânte, iar locul părea a fi un exemplu de ‘fiesta’ ratată. Eram noi 4 şi încă o mână de oameni. După care s-a deschis robinetul şi piaţa s-a umplut de lume.
Muzică ‘spaniolească’ absolut decentă. Am savurat-o, deşi trei dintre noi nu o ştim, iar eu şi ‘soarele’ ne-am bâţâit să facem cât mai multe poze.
Nişte puştoaice purtau pălăriile pe care le vedeţi în poză şi erau prea adorabile să scape de obiectivul meu. Erau lângă noi toate naţiile pământului, de la finlandezi călduroşi (în tricouri), la englezi deja bine afumaţi şi români cuminţi.
Muzicienii care ne-au încântat urechile. Au prestat ore bune şi chiar nu au făcut-o prost.
Asta ar fi ‘luminarea’ de pe Primărie cu urarea pe care ne-o rosteau comercianţii la plecare din magazine şi logo-ul staţiunii.
Spre miezul nopţii mulţimea a primit cutiuţe din astea cu compot de struguri (12 boabe exact), şampanie şi prostioare de pus pe cap sau la gât (coif de party, ‘suflătoare’ etc.). Cum aveam la noi şampanie şi pahare normale, nu am stat după băutură, dar am prins o pungă cu decoraţiuni din astea şi câte o cutie de compot.
O doamnă cu un poncho super drăguţ, pe care am tot pozat-o. Asta ar fi cea mai clară poză.
Undeva în dreapta câine şi stăpână se odihnesc şi privesc mulţimea de oameni.
Doi ‘tineri’ dansează cu foc pe muzica numai bună de ‘bâţâit’. Atât de repede se mişcă, încât mi-e greu să-i prind foarte clar.
Şi încă o poză cu bradul de metal din centrul localităţii.
Am stat până pe la 1, ne-am plimbat apoi puţin pe malul mării şi am revenit acasă. Se poate petrece un Revelion frumos şi fără să ‘sclavageşti’ 2 zile în bucătărie şi să petreci restul timpului încercând să nu ajungi la Urgenţe. Acum ne pregătim ceva de ronţăit şi suntem gata să înfruntăm tot ce ne trimite 2012 în cale.
Sper că v-aţi distrat bine de Revelion. Aştept poveşti şi poze în comentarii sau pe blogurile voastre.
PS: laude maxime lui Niki al meu, care pozează noaptea destul de bine, chiar dacă fără blitz şi din mână. Iar mie-mi tremură mâinile ca ultimului beţivan. Bine că m-am făcut web designer, nu chirurg 😀
Un an nou fericit!
